Appeals against closure resolution inadmissible due to statutory irrevocability
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals as inadmissible, thereby upholding the lower court's decision which had rejected the plaintiff's challenge to a disciplinary inspection resolution. The dispute involved a plaintiff challenging a "closure" resolution issued by the Judicial Inspection for Judges under Law No. 317/2004, which had been declared final by the Constitutional Court in Decision No. 397/2014, alongside an unconstitutionality exception regarding judicial fees that was referred to the Constitutional Court but not resolved on the merits in this instance. The decisive legal basis is the principle of legality of appeals combined with the specific procedural regime of Law No. 317/2004; the court held that because the statute renders judgments against closure resolutions "irrevocable" (definitive) by analogy to the regime for dismissal resolutions under Article 47(7), the first-instance judgment of the Bucharest Court of Appeal was final and thus not subject to appeal, making the filed appeals legally impermissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, art. 5 alin. (3) din C. proc. civ, art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004; Appeals against closure resolution inadmissible due to statutory irrevocability: The dispute involved a plaintiff challenging a "closure" resolution issued by the Judicial Inspection for Judges under Law No. 317/2004, which had been declared final by the Constitutional Court in Decision No. 397/2014, alongside an unconstitutionality exception regarding judicial fees that was referred to the Constitutional Court but not resolved on the merits in this instance. The decisive legal basis is the principle of legality of appeals combined with the specific procedural regime of Law No. 317/2004; the court held that because the statute renders judgments against closure resolutions "irrevocable" (definitive) by analogy to the regime for dismissal resolutions under Article 47(7), the first-instance judgment of the Bucharest Court of Appeal was final and thus not subject to appeal, making the filed appeals legally impermissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive for rejecting the appeals as inadmissible.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Asupra recursului de faţă,
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23.08.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei de clasare nr. x/2017 din 09 iunie 2017, emisă de Inspecţia Judiciară pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, având Adresa de înaintare nr. x/2017 din 21 iulie 2017 semnată de Inspector şef -judecător dr. B., cu data expediţiei 25 iulie 2017.
Reclamanta A. a invocat, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale (republicată), excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 şi art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi excepţia de neconstituţionalitate "in integrum " a O.U.G. nr. 80/26 iunie 2013, publicată în M. Of. nr. 392/29.06.2013, care abrogă nelegal şi neconstituţional Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu încălcarea Constituţiei României art. 115
1.2. Soluţia primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 657 din 16 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 şi art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 precum şi a O.U.G. nr. 80/2013 în integralitatea sa, în raport de prevederile art. 115 din Constituţia României.
Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C., cu domiciliul în Dorohoi, judeţul Botoşani în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, cu sediul în Bucureşti, Bd. x, ca nefondată.
2. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei nr. 657 din 16 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a formulat doua cereri de recurs, prin care a criticat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate şi soluţia de respingere a contestaţiei formulate împotriva Rezoluţiei de clasare nr. x/2017 din 09 iunie 2017.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
3.2. Analizarea condiţiilor de admisibilitate în principiu a recursului
Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte reţine că, în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 13 februarie 2017 a fost stabilit, cu titlu de principiu, că rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.
La adoptarea acestei soluţii s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speţă a regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării (art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată).
În şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluţia de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.
Instanţa reţine că, potrivit art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,
"Art. 47. - (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:
a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;
b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;
c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.
(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).
(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.
(6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:
a) respingerea contestaţiei;
b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.
(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."
Prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată în legătură cu art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2014 şi s-a constatat că «sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege».
Observă instanţa de recurs că Decizia Curţii Constituţionale nr. 397 din 3 iulie 2014, prin care s-a deschis calea acţiunii judiciare împotriva rezoluţiei de clasare a Inspecţiei Judiciare, nu a fost urmată în termen optim de o intervenţie activă a legiuitorului în sensul reglementării regimului juridic procesual propriu unei astfel de acţiuni.
Într-un astfel de context, devine aplicabil art. 5 alin. (3) noul C. proc. civ., text potrivit căruia "În cazul în care o pricină nu poate fi soluţionată nici în baza legii, nici a uzanţelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanţele acesteia şi ţinând seama de cerinţele echităţii.". Textul legal menţionat stabileşte o ordine a identificării de către judecător a normei procedurale incidente, prevăzând că, în ipoteza în care o pricină nu poate fi soluţionată nici în baza legii, nici a uzanţelor, raportarea se va face la dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare.
Or, la art. 47 din Legea nr. 317/2004 se constată existenţa procedurii privitoare la rezoluţia de respingere a sesizării în legătură cu răspunderea disciplinară a judecătorului, textul legal stabilind că "Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."
Aceasta este o situaţie asemănătoare celei a rezoluţiei de clasare, deoarece şi rezoluţia de respingere este tot un act al Inspecţiei Judiciare în legătură cu o sesizare privind pretinsa săvârşire de către un magistrat a unei abateri disciplinare, având de asemenea aptitudinea de a stinge raportul juridic.
Or, la art. 47 din Legea nr. 317/2004 republicată se constată existenţa procedurii privitoare la rezoluţia de respingere a sesizării în legătură cu răspunderea disciplinară a judecătorului, textul legal stabilind că hotărârea pronunţată într-un astfel de caz este "irevocabilă", adică "definitivă" faţă de art. 8 din Legea nr. 76/2012. Aceasta este o situaţie asemănătoare celei a rezoluţiei de clasare, deoarece şi rezoluţia de respingere este tot un act al Inspecţiei Judiciare în legătură cu o sesizare privind pretinsa săvârşire de către un magistrat a unei abateri disciplinare, având de asemenea aptitudinea de a stinge raportul juridic. Într-un astfel de context, şi hotărârea judecătorească pronunţată în cazul acţiunii îndreptate împotriva rezoluţiei de clasare este definitivă, la fel ca şi cea privind rezoluţia de respingere şi de aceea, Înalta Curte arată că hotărârea atacată este definitivă, adică nesusceptibilă de a fi supusă vreunei căi de atac.
Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. şi cu dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că Sentinţa civilă nr. 657 din 16 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin care prima instanţă a soluţionat pe fond contestaţia formulată de A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară împotriva Rezoluţiei de clasare nr. x/2017 din 09 iunie 2017, emisă de pârâta Inspecţia Judiciară prin care s-a dispus clasarea sesizării sale, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 317/2004).
Recurenta a declarat recurs împotriva hotărârii prin care s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulând critici ce vizează soluţia de respingere a cererii de sesizare, însă în cauză, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 şi art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 precum şi a O.U.G. nr. 80/2013 în integralitatea sa.
Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
În acest context, se constată că recurenta a formulat cereri de recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor anterior reţinute, este definitivă.
Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.
4. Soluţia instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursurile, ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile formulate de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 657 din 16 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibile.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - NN