Jurisdiction for union-filed administrative labor claims: territorial competence based on union seat versus defendant domicile under Law No. 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul J., în numele şi pentru membrii săi de sindicat A., B., C., D., E., F., G. şi H., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Tineretului şi Sportului şi Direcţia Judeţeană pentru Sport şi I., să se constate nulitatea absolută a deciziilor prin care au fost stabilite drepturile salariale ale reclamanţilor, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind salariul minim brut garantat în plată, stabilit prin H.G. nr. 1/2017 şi H.G. nr. 846/2017 şi acordarea sporului de vechime conform art. 11 din Legea nr. 284/2010 şi art. 10 din Legea nr. 153/2017 pentru un program complet de lucru; obligarea pârâţilor la recalcularea, defalcat, a drepturilor salariale lunare (salariul de bază şi sporul de vechime), cuvenite fiecărui reclamant, începând cu data de 01.02.2017 şi până în prezent; obligarea pârâtei Direcţia Judeţeană pentru Sport şi I. la emiterea, în termen de 20 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, pentru fiecare dintre reclamanţi, a unei noi decizii prin care salariul lunar să fie stabilit prin aplicarea sporului de vechime cuvenit fiecărui reclamant la salariul de bază, aşa cum este prevăzut prin deciziile individuale, sau stabilit conform H.G. nr. 1/2017 şi H.G. nr. 846/2017, cu luarea în considerare a majorării de 20% operate prin Legea nr. 152/2017; obligarea pârâţilor la calcularea şi plata diferenţelor de drepturi salariale, respectiv dintre suma stabilită conform pct. 2 şi 3 şi dintre suma efectiv încasată, începând cu data de 01.02.2017 şi până la emiterea noului act adiţional, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală calculată conform pct. 4 cu obligarea pârâtului MTS la alocarea şi virarea către pârâta Direcţia Judeţeană pentru Sport şi I. a fondurilor necesare achitării integrale a drepturilor recunoscute.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 5191 din 5 septembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II- a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că atât domiciliile reclamanţilor, cât şi ale pârâţilor sunt în judeţul Bacău, aşa încât sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2.2 Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 941 din 16 noiembrie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a ţinut cont de Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii şi de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reţinând că în cauză reclamantul s-a adresat instanţei de la sediul lui, alegerea competenţei teritoriale fiind lăsată la latitudinea acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul J., în numele şi pentru membrii săi de sindicat A., B., C., D., E., F., G. şi H., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Tineretului şi Sportului şi Direcţia Judeţeană pentru Sport şi I., să se constate nulitatea absolută a deciziilor prin care au fost stabilite drepturile salariale ale reclamanţilor, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind salariul minim brut garantat în plată, stabilit prin H.G. nr. 1/2017 şi H.G. nr. 846/2017 şi acordarea sporului de vechime conform art. 11 din Legea nr. 284/2010 şi art. 10 din Legea nr. 153/2017 pentru un program complet de lucru; obligarea pârâţilor la recalcularea, defalcat, a drepturilor salariale lunare (salariul de bază şi sporul de vechime), cuvenite fiecărui reclamant, începând cu data de 01.02.2017 şi până în prezent; obligarea pârâtei Direcţia Judeţeană pentru Sport şi I. la emiterea, în termen de 20 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, pentru fiecare dintre reclamanţi, a unei noi decizii prin care salariul lunar să fie stabilit prin aplicarea sporului de vechime cuvenit fiecărui reclamant la salariul de bază, aşa cum este prevăzut prin deciziile individuale, sau stabilit conform H.G. nr. 1/2017 şi H.G. nr. 846/2017, cu luarea în considerare a majorării de 20% operate prin Legea nr. 152/2017; obligarea pârâţilor la calcularea şi plata diferenţelor de drepturi salariale, respectiv dintre suma stabilită conform pct. 2 şi 3 şi dintre suma efectiv încasată, începând cu data de 01.02.2017 şi până la emiterea noului act adiţional, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală calculată conform pct. 4 cu obligarea pârâtului MTS la alocarea şi virarea către pârâta Direcţia Judeţeană pentru Sport şi I. a fondurilor necesare achitării integrale a drepturilor recunoscute.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcţionari publici, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

În cauză, se reţine că cererea dedusă judecăţii a fost formulată de Sindicatul J. în numele membrilor de sindicat menţionaţi în cerere, în temeiul art. 28 din Legea sindicatelor, nr. 54/2003.

Aşa fiind, se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din C. muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Chiar dacă decizia a fost pronunţată cu privire la litigiile de muncă, ea este pe deplin aplicabilă, în ceea ce priveşte calitatea procesuală a sindicatelor, şi în cazul raporturilor de serviciu, legitimarea procesuală a acestor entităţi având acelaşi izvor.

Prin urmare, este de necontestat faptul că reclamantul Sindicatul J. are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său, din Bucureşti, aflat în circumscripţia Tribunalului Bucureşti.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamantul Sindicatul J. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Tineretului şi Sportului şi Direcţia Judeţeană pentru Sport şi I., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN