Tax suspension upheld as main annulment action prevails; tax authority's appeal rejected as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) rejected as unfounded the appeal by the tax authority against the first-instance judgment that had suspended enforcement of Measure no. 3 from Mandatory Order no. CRR-AIF 1147/2017, thereby upholding the suspension until the final resolution of the main annulment action. The underlying dispute was an administrative-tax challenge in which the taxpayer sought suspension of a fiscal inspection measure, alongside the annulment of the decision and measure; by the time of the appeal, the first-instance court in the main action had already annulled the contested acts, which the High Court treated as confirming the "well-justified case" and imminent-harm requirements under Article 14(1) of Law no. 554/2004. The Court also applied Article 15(4) of Law no. 554/2004, holding that once the main action is admitted, the suspension continues by operation of law until the case is definitively resolved, and found no grounds to reform the judgment under Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Tax suspension upheld as main annulment action prevails; tax authority's appeal rejected as unfounded: 3 from Mandatory Order no. CRR-AIF 1147/2017, thereby upholding the suspension until the final resolution of the main annulment action. The underlying dispute was an administrative-tax challenge in which the taxpayer sought suspension of a fiscal inspection measure, alongside the annulment of the decision and measure; by the time of the appeal, the first-instance court in the main action had already annulled the contested acts, which the High Court treated as confirming the "well-justified case" and imminent-harm requirements under Article 14(1) of Law no. 554/2004. The Court also applied Article 15(4) of Law no. 554/2004, holding that once the main action is admitted, the suspension continues by operation of law until the case is definitively resolved, and found no grounds to reform the judgment under Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the appeal as unfounded in the dispositive.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea A. S.A. - Filială a CN ... S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de inspecţie economico-financiară, anularea Deciziei nr. 58/P/20.07.2017 şi Măsurii nr. 3 din Dispoziţia obligatorie nr. CRR-AIF 1147/07.04.2017, emise de pârâte.
Totodată, în temeiul art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea aplicării Măsurii nr. 3, dispusă prin Dispoziţia obligatorie nr. CRR-AIF 1147/07.04.2017, de către inspectorii superiori din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de inspecţie economico-financiară.
În prezenta cauză, instanţa este învestită cu cererea de suspendare a Măsurii nr. 3, dispusă prin Dispoziţia obligatorie nr. CRR-AIF 1147/07.04.2017 a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Craiova.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 62 din 2 februarie 2018, a admis cerere formulată de reclamantă, dispunând suspendarea aplicării Măsurii nr. 3 din Dispoziţia obligatorie nr. CRR-AIF 1147/2017, până la soluţionarea contestaţiei de către instanţa de fond.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în conţinutul acesteia fiind reţinute în mod greşit aspecte legate de legalitatea actului contestat.
Astfel, simpla expunere a unor argumente de fapt şi de drept invocate de către reclamantă nu poate conduce la existenta unei îndoieli asupra legalităţii actului administrativ şi, implicit, la admisibilitatea cererii de suspendare aşa cum în mod eronat a reţinut prima instanţă.
Aşadar, motivele reţinute de către instanţă cu privire la aplicarea unor texte de lege care nu erau în vigoare la data efectuării controlului şi la o presupusă dublă sancţionare pentru aceeaşi faptă nu dovedesc îndeplinirea condiţiilor legale de admisibilitate a unei cereri de suspendare şi, implicit, nu justifica soluţia adoptată.
Or, în cauză are relevanţă textul de lege aplicabil în perioada supusă controlului, nu cel în vigoare la data efectuării controlului, şi nici nu poate fi vorba de o dublă sancţiune pentru aceeaşi faptă atâta timp cât reclamanta a înţeles să conteste numai măsura nr. 3.
În ceea ce priveşte existenţa pericolului producerii unei pagube, recurenta a considerat că prima instanţă nu a motivat îndeplinirea acestei condiţii, care nu este nici dovedită.
4. Apărarea intimatei-reclamante
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Societatea A. S.A. - Filială a CN ... S.A. a solicitat respingerea recursului, arătând că, în cauză, a fost soluţionată acţiunea privind anularea actelor contestate, apreciind astfel că recursul a rămas fără obiect.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Măsurii nr. 3, dispusă prin Dispoziţia obligatorie nr. CRR-AIF 1147/07.04.2017 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Prin sentinţa ce formează obiectul recursului, prima instanţă a dispus suspendarea executării efectelor suspendarea aplicării Măsurii nr. 3 din Dispoziţia obligatorie nr. CRR-AIF 1147/2017 până la soluţionarea acţiunii de fond, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 217 din 3 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a admis acţiunea formulată de reclamanta Societatea A. S.A. - Filială a CN ... S.A., dispunând anularea Deciziei nr. 58/P/2017 a Ministerului Finanţelor Publice şi a Măsurii nr. 3, dispusă prin Dispoziţia obligatorie nr. CRR-AIF 1147/07.04.2017, a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Craiova, obligând pârâtele, în solidar, la plata sumei de 50 de RON cheltuieli de judecată.
Soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză conferă consistenţă concluziei că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, iar prin anularea acestui act aparenţa de drept a fost consolidată.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, această noţiune are în vedere producerea unui prejudiciu.
Or, punerea în executare a actului administrativ atacat este de natură să producă reclamantei o pagubă dificil de reparat ca urmare a lipsirii de o sumă importantă de bani, perturbând în mod grav funcţionarea acesteia, astfel că şi această condiţie este îndeplinită.
Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, şi dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."
Altfel spus, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu completările şi modificările ulterioare, măsura suspendării executării actului administrativ atacat, dispusă de prima instanţă, se prelungeşte ope legis până la soluţionarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea acestui act.
Aşa fiind, se poate trage concluzia că, prin acest text de lege, s-a dat eficienţă instituţiei suspendării actului administrativ dispuse în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care legiuitorul a introdus o nouă ipoteză normativă în corpul legii.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva Sentinţei nr. 62 din 2 februarie 2018 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - NN