Appeals against presidential order mandating 100% reimbursement of oncological medication dismissed

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti Bucureşti, a solicitat pe cale de ordonanţă preşedinţială, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen, obligarea acestora la asigurarea către reclamant a medicamentului (...) pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare de 100%.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia (Sentinţa) nr. 80 din 7 aprilie 2017, a admis cererea formulată de reclamantă, pe cale de ordonanţă preşedinţială, având ca obiect obligaţie de a face, obligând pârâţii să asigure reclamantului A., fără somaţie şi fără trecerea unui termen, până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pe bază de prescriptive medicală în regim de compensare de 100% (fără contribuţie personală), medicamentul (...).

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Casa de Asigurări de Sănătate a Armatei, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, Ministerul Sănătăţii şi Guvernul României.

3.1. În motivarea căii de atac, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Armatei, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti a invocat motivul de casare prevăzut de art. .488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Conform art. 992 alin. (21) din C. proc. civ., a solicitat suspendarea executării dispoziţiilor Sentinţei nr. 80 din 7 aprilie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, până la pronunţarea instanţei de recurs, iar pe fond a cerut respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării sentinţei atacate, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de judecată a dispus acordarea unui medicament care nu poate fi suportat de la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate întrucât nu există temei legal de prescriere, respectiv de decontare a acestuia.

Astfel, s-a realizat o încălcare flagrantă a prevederilor legale speciale în materia asigurărilor sociale de sănătate şi, totodată, o situaţie de contradicţie între obligaţia sa, de a pune în executare hotărârea judecătorească, şi lipsa prevederilor legale care să completeze cadrul legal impus de dispozitivul ordonanţei preşedinţiale.

Totodată, a susţinut că instituţia recurentă decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate numai medicamentele cuprinse în Lista denumirilor comune internaţionale (DCI), aprobată prin H.G. nr. 720/2008, or, medicamentul (...), deşi se află în această listă, nu poate fi prescris, respectiv decontat, pentru afecţiunea de care suferă intimatul-reclamant întrucât aceasta nu se regăseşte printre afecţiunile pentru care acest medicament poate fi prescris în baza protocoalelor terapeutice stabilite prin Ordinul nr. 1301/2008.

Pe recurs, recurenta a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi respingerea cererii formulate pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a arătat că în mod greşit a fost respinsă de către prima instanţă, întrucât competenţele legate de elaborarea protocoalelor terapeutice pentru Denumirile comune internaţionale a medicamentelor compensate incluse în Listă revin Ministerului Sănătăţii prin Comisiile de specialitate.

Astfel, nu există identitate între persoana chemată în judecată şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii, prin urmare legitimarea procesuală pasivă nu aparţine instituţiei recurente.

Pe fondul cererii deduse judecăţii, a apreciat că în mod greşit prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale şi că aparenţa de drept este în favoarea reclamantului.

Astfel, medicamentul solicitat de intimatul-reclamant, deşi se află în Ordinul nr. 1301/2008, nu poate fi prescris pentru afecţiunea de care suferă acesta, pentru că nu există temei legal pentru a fi decontat din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, iar o asemenea cercetare este rezervată numai unei analize în fond a cererii de chemare în judecată.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Ministerul Sănătăţii a susţinut că are competenţa de a realiza actualizarea Listei doar după ce aceasta este prezentată de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale după parcurgerea etapelor legale ale procesului de evaluare a medicamentelor pentru care deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă au formulat solicitări în acest sens.

Din analiza raportului de evaluare a tehnologiilor medicale aflat pe site-ul Agenţiei rezultă că medicamentul (...), DC (...), a obţinut punctajul 40, punctaj de neincludere pe lista prevăzută de H.G. nr. 720/2008, în conformitate cu prevederilor Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 861/2014.

Totodată, a arătat că în legislaţia naţională au fost transpuse prevederile art. 6 din Directiva Consiliului nr. 89/105/CEE din 21 decembrie 1988 privind transparenţa măsurilor care reglementează stabilire a preţurilor medicamentelor de uz uman şi includerea acestora în domeniul de aplicare a sistemelor naţionale de asigurări de sănătate prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 861/2014, reglementându-se modalitatea de includere/neincludere condiţionată a medicamentelor în lista prevăzută în H.G. nr. 720/2008 şi de evaluare a medicamentelor.

Astfel, a învederat că statului, prin autorităţile administrative, nu i se poate impune nici includerea unui medicament în lista pozitivă fără parcurgerea procedurii legale de includere, nici obligarea la finanţarea unor medicamente neincluse în listă sau care sunt în analiză conform procedurii de includere în listă, atât timp cât Directiva nr. 89/105/CEE sancţionează statul pentru depăşirea termenelor de emitere a deciziei şi nu îl obligă, în situaţia depăşirii acestor termene, la includerea automată în listă.

Prin urmare, a arătat că un medicament ce nu se regăseşte în lista anexă la H.G. nr. 720/2008 nu poate fi decontat de Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, accesul bolnavilor la medicamente fiind asigurat în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de ordonanţă preşedinţială, pentru neîndeplinirea condiţiei de aparenţă a dreptului în favoarea intimatului-reclamant, de a beneficia în regim de compensare sau de gratuitate de un medicament neinclus în Listă.

3.3 În motivarea recursului, pârâtul Guvernul României a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Primul motiv de recurs este întemeiat pe prevederile 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., susţinându-se nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 176 din C. proc. civ., având în vedere faptul că nu i-a fost comunicată încheierea de amânare a pronunţării deciziei din 6 aprilie 2017, prin care au fost puse în discuţie excepţiile invocate de pârâţi prin întâmpinări, care au fost respinse ca nefondate.

Or, aplicarea corelată a dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. a), art. 233 alin. (1) lit. i) şi art. 234 alin. (1) din C. proc. civ. impune obligaţia imperativă şi nederogabilă ca părţilor să li se comunice susţinerile în prescurtare ale acestora, cu arătarea dovezilor şi concluziilor procurorului dacă este cazul, lipsa încheierii de amânare a pronunţării hotărârii fiind sancţionată cu nulitatea necondiţionată (art. 176 alin. (6) din C. proc. civ.) întrucât o atare lipsă împiedică exercitarea controlului judiciar, de natură să aducă părţilor litigiului vătămări ce nu pot fi înlăturate altfel.

Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea atacată nu cuprinde toate considerentele pe care se sprijină, conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., apreciind că motivarea este superficială în privinţa susţinerilor asupra inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială în materia contenciosului administrativ şi lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului în raport cu pretenţiile concrete ale părţii, fiind astfel incidente prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod.

Ultimul motiv de recurs vizează aplicarea greşită a normelor de drept material, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor cumulative prevăzute de art. 997 alin. (1) din C. proc. civ. şi anume existenţa în favoarea reclamantului a aparenţei a dreptului pretins vătămat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004 şi a neprejudecarea fondului cauzei, în sensul alin. (5) al art. 997 din Cod.

Astfel, a susţinut că aparenţa dreptului, raportat la obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, era defavorabil intimatului-reclamant, întrucât acesta nu avea dreptul în temeiul legii de a beneficia de compensarea în procent de 100% a achiziţionării medicamentului indicat în acţiune, pentru că acesta nu figura la data formulării şi, respectiv, a soluţionării cererii pe lista anexă corespunzătoare diagnosticului stabilit intimatului, făcând trimitere la prevederile art. 231 şi art. 232 din Legea nr. 95/2006 raportat la H.G. nr. 720/2008.

Pe de altă parte, a susţinut că nu este îndeplinită nici condiţia neprejudecării fondului cauzei, contrar celor reţinute de prima instanţă care a apreciat asupra greşitei interpretări în dreptul intern a dreptului Uniunii Europene, respectiv a Directivei nr. 89/105/CEE, or, acestea au legătură cu fondul cauzei, neputând constitui temei pentru admiterea cererii deduse judecăţii în care se exercită la nivel de aparenţă şi de urgenţă un control de legalitate cu privire la refuzul nejustificat al autorităţilor de a include în Lista medicamentelor compensate integral cu medicamentul solicitat de intimat.

Potrivit recurentului, măsura dispusă a prejudecat fondul cauzei, pentru că a presupus o analiză a refuzului Guvernului de reglementare, în forma emiterii unui act administrativ normativ de completare a Listei, analiză contrară prevederilor art. 997 alin. (5) din C. proc. civ.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea cererii, fiind nefondată.

4. Apărarea intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală, răspunzând punctual şi detaliat tuturor criticilor formulate, iar în ceea ce priveşte recursul Ministerului Sănătăţii a invocat şi excepţia nulităţii.

5. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

5.1. Potrivit art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, (...)".

Prealabil, se impune precizarea că hotărârea atacată în cauză este supusă recursului şi nu apelului, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursuri declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel. În acelaşi sens este şi Soluţia de principiu a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată în data de 28 octombrie 2013, potrivit căreia, "întrucât calea de atac a apelului este incompatibilă cu specificul materiei contenciosului administrativ, cauzele având ca obiect cereri de apel formulate în temeiul dispoziţiilor noului C. proc. civ. împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, ca instanţe de contencios administrativ, se califică şi se vor înregistra ca cereri de recurs".

5.2. Prin încheierea de şedinţă din data de 29 noiembrie 2018 s-a luat act de renunţarea la judecata cererii de suspendare a executării dispoziţiilor Sentinţei nr. 80 din 7 aprilie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal până la pronunţarea instanţei de recurs, formulată de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Armatei, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului Ministerului Sănătăţii, invocată prin întâmpinare, se reţine că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că susţinerile recurentului pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele arătate în continuare, cu precizarea prealabilă că dată fiind similitudinea unor critici formulate acestea vor fi analizate grupat şi vor primi răspuns prin argumente comune.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea autorităţilor pârâte, pe calea ordonanţei preşedinţiale, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen, să asigure reclamantului medicamentul (...) pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare de 100%.

Curtea de Apel Galaţi a admis cererea reclamantului formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

În ceea ce priveşte criticile privind greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Casa de Asigurări de Sănătate a Armatei, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi Guvernul României, instanţa de control judiciar constată că acestea nu pot fi primite.

Potrivit prevederilor art. 242 din Legea nr. 95/2006, lista cu medicamentele de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, se eliberează de către Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi se aprobă prin Hotărâre a Guvernului, temei reţinut în mod corect de prima instanţă şi suficient pentru a conferi legitimare procesuală recurenţilor.

Casa de Asigurări de Sănătate a Armatei, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti este abilitată, potrivit Statutului acesteia, să rezolve cererea intimatului-reclamant privind asigurarea pe bază de prescripţie medicală a medicamentului solicitat, în considerarea calităţii acestuia de asigurat al acestei Case.

Referitor la nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 176 din C. proc. civ., prin necomunicarea încheierii de şedinţă din data de 6 aprilie 2017, prin care s-a amânat pronunţarea deciziei, invocată de pârâtul Guvernul României, se constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Astfel, necomunicarea încheierii de amânare a pronunţării nu poate atrage nulitatea hotărârii pronunţate, pentru că această omisiune nu îi produce părţii o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

De altfel, recurentul Guvernul României a fost în măsură să formuleze critici în privinţa soluţiei asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale, apreciind că este insuficient motivată.

Într-adevăr, ceea ce produce consecinţe în sensul textului de lege invocat de parte este lipsa încheierii de amânare a pronunţării, parte integrantă din hotărârea pronunţată, pentru că nu permite părţilor să cunoască ceea ce s-a întâmplat la acea dată, sub aspectul legalităţii compunerii instanţei şi alcătuirii completului de judecată, precum şi al măsurilor dispuse, şi nici instanţei învestite cu exercitarea controlului judiciar, situaţie care nu se regăseşte însă în cauză, încheierea de dezbateri aflându-se la dosarul de fond, fapt necontestat.

Nu pot fi primite nici criticile privind inadmisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială invocată, pe de o parte, pentru că este incompatibilă cu materia contenciosului administrativ, iar pe de altă parte pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 997 din C. proc. civ., acestea din urmă vizând în realitate fondul cererii, critici subsumate de recurente motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În primul rând, instanţa de control judiciar aminteşte că cererea de ordonanţă preşedinţială este admisibilă în raport cu prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

În cauză, obiectul dedus judecăţii nu priveşte suspendarea executării unui act administrativ, caz în care ar fi aplicabile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, care conţin dispoziţii specifice proprii, cu aplicare exclusivă în materia suspendării executării actelor administrative.

Prin reglementarea ordonanţei preşedinţiale s-a avut în vedere necesitatea soluţionării în regim de urgenţă a unor litigii care, dacă ar urma calea procedurii de drept comun (datorita formalismului exagerat), ar putea asigura rămânerea fără obiect a cauzei sau ar conduce la diminuarea semnificativă a importanţei acesteia.

Prin urmare, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 997 din C. proc. civ., ce reglementează procedura ordonanţei preşedinţiale, care la alin. (1) prevăd că "Instanţa de judecata,stabilind că în favoarea reclamantului există aparenta de drept, va putea sa ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara [...]", iar potrivit alin. (3),"La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen".

Textul de lege menţionat reglementează trei condiţii cumulative pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială, respectiv, urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.

Referitor la prima condiţie reprezentată de urgenţă, se constată că este pe deplin dovedită, având în vedere înscrisurile medicale pe care intimatul-reclamant le-a depus la dosar, din care rezultă boala de care suferă, iar primul medicament administrat nu a fost suficient, motiv pentru care, descoperindu-se post-operator existenţa recidivelor, i-a fost prescris şi cel de-al doilea medicament, fiind necesar şi cu efect pozitiv.

Totodată, preţul ridicat al medicamentului solicitat şi procedura îndelungată necesară includerii acestuia în lista medicamentelor compensate pentru afecţiunea de care suferă intimatul-reclamant justifică urgenţa luării măsurilor care se impun prin care să fie asigurat medicamentul respectiv în regim de compensare 100%.

În raport cu gravitatea bolii de care suferă intimatul-reclamant, "dreptul care s-ar păgubi prin întârziere", la care se referă dispoziţiilor art. 997 alin. (1) din C. proc. civ. este dreptul la viaţă, drept garantat de art. 22 alin. (1) din Constituţia României şi de art. 2 pct. 32 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Se observă, în acest sens, Cauza Panaitescu împotriva României, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului,reţinând încălcarea art. 2 din Convenţie, a statuat că autorităţile statului român nu şi-au îndeplinit obligaţia pozitivă de a proteja dreptul la viaţa al reclamantului, prin a-i asigura în mod gratuit medicaţia anticanceroasă specifică ce i-a fost prescrisă.

În ceea ce priveşte condiţia caracterului vremelnic al măsurii, Înalta Curte constată, de asemenea, că în mod corect s-a apreciat că este îndeplinită, măsura fiind dispusă de prima instanţă până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Condiţia de admisibilitate ce vizează neprejudecarea fondului presupune o examinare a existenţei dreptului şi a normei aplicabile, de natură să confere acestuia o aparenţă de legalitate şi temeinicie.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine susţinerile intimatului-reclamant, în sensul că statul român, prin autorităţile sale cu atribuţii în domeniul sănătăţii, nu a luat măsuri pentru transpunerea obligaţiei prevăzute de art. 6 din Directiva 89/105/CEE din 12.12.1988, de a adopta un act normativ care să prevadă criteriile pe baza cărora un medicament nou este inclus în lista de medicamente suportate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, dar şi un termen de maximum 180 de zile în care să analizeze solicitările de includere a unor medicamente în această listă.

Totodată, în Referatul ce a stat la baza emiterii Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 519/2014, care a abrogat Ordinul nr. 724/2013, care prevede criteriile de includere a medicamentelor în Listă, se menţionează că a fost abrogat pentru că nu transpune în mod corect Directiva.

Înalta Curte reţine astfel că solicitarea reclamantului în raport cu legislaţia naţională şi mai ales cu cea comunitară (Directiva nr. 89/105/CEE) prezintă o aparenţă de temeinicie, în contextul în care Lista medicamentelor compensate prevăzută de H.G. nr. 720/2008 prevede posibilitatea compensării de 100% a medicamentului (...), însă nu pentru toate tipurile de cancer, iar iniţiativa completării acestor liste şi procedura de completare sunt anevoioase.

Totodată, prin Sentinţa nr. 17 din 1 februarie 1918, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamant, Obligând autorităţile pârâte la asigurarea către reclamant a medicamentului (...), pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală).

Prin aceeaşi sentinţă, a obligat pârâtele la includerea pe lista de medicamente compensate în sistemul asigurărilor de sănătate, în Nomenclatorul de produse compensate, a medicamentului (...) pentru indicaţia glioblastom.

Aşa fiind, această sentinţă conferă consistenţă concluziei că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, aparenţa de drept fiind consolidată.

Prin urmare, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, iar motivele care au format convingerea instanţei sunt expuse în mod logic şi detaliat, cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului Ministerului Sănătăţii, ca neîntemeiată.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursurile, ca nefondate, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului Ministerului Sănătăţii.

Respinge recursurile formulate de Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa de Asigurări de Sănătate a Armatei, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti împotriva Deciziei nr. 80 din 7 aprilie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN