Appeals annulled for lack of stamp duty and late filing, one dismissed on procedural standing in discrimination action over salary surcharges

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 august 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Parlamentul României, prin Camera Deputaţilor, Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Agenţia pentru Protecţia Mediului Sălaj, a solicitat:

- anularea Hotărârii nr. 241 din 13 mai 2015 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării;

- obligarea pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la soluţionarea petiţiei înregistrată sub nr. x din 5 ianuarie 2015 în Dosarul nr. x/2015, în sensul de a se pronunţa cu privire la existenţa sau nu a discriminării sesizate de reclamantă, creată prin neacordarea sumei compensatorii corespunzătoare sporului de 15% pentru obţinerea titlului de doctor în chimie;

- obligarea pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în solidar cu membrii Colegiului Director care au votat în unanimitate "pentru" admiterea excepţiei necompetenţei materiale, la plata de daune morale în cuantum de 9.000 RON, reprezentând contravaloarea unei reparaţii echitabile pentru prejudiciul adus onoarei şi demnităţii reclamantei;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În urma adoptării Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 235 din 7 mai 2015, prin încheierea din şedinţa camerei de consiliul din data de 9 noiembrie 2015, dosarul a fost transpus la secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015*.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 63 din 11 decembrie 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi a respins acţiunea în contradictoriu cu acest pârât;

- a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Guvernul României şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici;

- a respins excepţia lipsei plângerii prealabile invocată de pârâţi;

- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Agenţia pentru Protecţia Mediului Sălaj, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Guvernul României, Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici;

- a anulat Hotărârea nr. 241 emisă la 13 mai 2015 de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării;

- a respins cererea de obligare a pârâtului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la acordarea daunelor morale;

- a obligat pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în sumă de 100 de RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond au formulat recurs pârâţii Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

3.1. Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, s-a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate.

Recurentul-pârât critică hotărârea primei instanţe sub aspectul modalităţii de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive invocată prin întâmpinare, susţinând, în esenţă, că între recurentul-pârât şi intimata-reclamantă nu există raporturi specifice dreptului muncii, iar pe de altă parte, Ministerul Finanţelor Publice nu poate fi ordonator principal de credite pentru ministere sau alte instituţii centrale care, la rândul lor, sunt tot ordonatori principali de credite, pentru a putea fi obligat să facă plăţi salariale pentru astfel de instituţii.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, recurentul-pârât apare ca un administrator al bugetului de stat, iar în baza legii de aprobare a bugetului, acesta repartizează sumele către ordonatorii principali de credite. În acest sens este indicată şi Decizia nr. 2017 din 3 aprilie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În concluzie, recurentul-pârât consideră că nu poate fi implicat în plata drepturilor salariale solicitate de reclamantă, apreciind că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, iar pe fond, solicită admiterea recursului în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca nefondată.

3.2. Prin recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

În susţinerea recursului, se arată că actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000, recurentul-pârât emiţând, potrivit dispoziţiilor art. 79 din Ordinul Preşedintelui C.N.C.D. nr. 144/2008, o recomandare cu caracter de îndrumare, fără forţă juridică obligatorie, în vederea preîntâmpinării încălcării principiului nediscriminării.

Conform O.U.G. nr. 137/2000 C.N.C.D. poate emite puncte de vedere, opinii, sau recomandări, în condiţiile art. 18 alin. (1), sau poate emite hotărâri, prin Colegiul Director, în condiţiile art. 20 alin. (3), cu respectarea legii. În acest ultim caz, se arată că pot face obiectul unei fapte de discriminare numai comportamentele persoanelor fizice sau juridice, în aplicarea sau realizarea unor drepturi garantate în exercitarea lor prin legislaţia statului român, şi nicidecum constatarea unei discriminări între persoane rezultată din conţinutul normativ al legislaţiei care reglementează în mod diferit exercitarea unor drepturi, astfel cum a sesizat intimata-reclamantă.

Altfel spus, C.N.C.D. nu poate analiza situaţii discriminatorii care îşi au izvorul în acte normative cu putere de lege, astfel cum prevăd şi dispoziţiile Deciziei nr. 997/2008 a Curţii Constituţionale a României. Intimata-reclamantă a solicitat C.N.C.D. să constate existenţa unei discriminări directe impusă prin prevederile art. 48 pct. 7 şi art. 30 alin. (6) din Legea nr. 330/2009, coroborate cu art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2001, atribuţie care s-ar suprapune cu atribuţia conferită în mod exclusiv Curţii Constituţionale a României de a examina, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, caracterul discriminator al unei norme legale.

Din interpretarea Deciziilor Curţii Constituţionale a României nr. 997/2008 şi nr. 1325/2008 rezultă că prevederile O.G. nr. 137/2000 nu sunt incidente speţei, iar posibila faptă de discriminare prezentată de intimata-reclamantă poate fi soluţionată de Curtea Constituţională a României în urma unei excepţii de neconstituţionalitate, sau de o instanţă de judecată în baza dreptului comunitar şi/sau a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

3.3. Prin recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., s-a criticat hotărârea de fond doar sub aspectul soluţiei pronunţate asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, solicitându-se admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. împotriva acestei pârâte, ca fiind inadmisibilă.

În susţinerea recursului se arată, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că demersul intimatei-reclamante în faţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost formulat şi în contradictoriu cu Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, deşi potrivit menţiunilor indicate în preambulul Hotărârii C.N.C.D. nr. 241 din 13 mai 2015, singura instituţie publică indicată de aceasta în calitate de reclamant a fost Agenţia pentru Protecţia Mediului Sălaj.

Excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive se impunea a fi admisă întrucât Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici nu este emitentul Hotărârii C.N.C.D. nr. 241 din 13 mai 2015, aspect reţinut de instanţa de fond cu privire la pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaţilor.

Raportat şi la conţinutul petiţiei nr. x din 5 ianuarie 2015, comunicată spre soluţionare C.N.C.D., recurenta-pârâtă arată că nu are atribuţii de "constatare a existenţei discriminării la care este supusă reclamanta (...)" şi nici atribuţii privind stabilirea salariului personalului încadrat în alte instituţii publice, întrucât intimata-reclamantă îndeplineşte o funcţie publică de conducere, respectiv director executiv în cadrul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Sălaj, nu în cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

4.2. Legal citaţi, intimaţii-pârâţi Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Agenţia pentru Protecţia Mediului Sălaj nu au formulat întâmpinări în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

5.1 Cu privire la examinarea recursurilor în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 decembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Totodată, s-a dispus rectificarea citativului cauzei, în sensul menţionării, în calitate de intimat-pârât, a Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, în locul Ministerului Muncii Familiei Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi a înlăturării intimatului-pârât Parlamentul României prin Camera Deputaţilor, din cadrul procesual, constatându-se caracterul definitiv al hotărârii cu privire la soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât, soluţia nefăcând obiectul niciunuia dintre recursurile formulate în cauză.

Prin încheierea din 9 mai 2018, completul de filtru a dispus emiterea unei adrese către recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanţelor Publice, prin care i s-a pus în vedere să achite şi să depună la dosar, în original, dovada plăţii taxei judiciare de timbru aferentă recursului, în cuantum de 100 de RON, precum şi un exemplar original al recursului, sub sancţiunea anulării căii de atac, prorogând discutarea admisibilităţii în principiu a recursurilor declarate în cauză.

Prin încheierea din 20 iunie 2018, completul de filtru a calificat cererea formulată de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanţelor Publice, ca fiind o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi a înaintat-o spre soluţionare completului imediat următor, prorogând discutarea admisibilităţii în principiu a recursurilor declarate în cauză.

Prin încheierea din 10 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la 7 noiembrie 2018, cu citarea părţilor, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursurilor, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanţelor Publice şi de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării sunt nule, iar recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici este nefondat.

1. Cu privire la recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanţelor Publice

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că cererea de recurs îndeplineşte cerinţa de formă prevăzută la art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ. Astfel, cerinţa de formă referitoare la semnarea cererii de recurs a cărei neîndeplinire este sancţionată cu nulitatea, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., a fost complinită de către recurentă la data de 13 iunie 2018, prin depunerea la dosarul cauzei a cererii de recurs, în original, urmare a comunicării emise de instanţă la data de 29 mai 2018.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Prin raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor ce formează obiectul Dosarului nr. x/2015, s-a constatat că recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanţelor Publice nu a precizat căruia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. se încadrează recursul său, însă dezvoltarea criticilor se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a legii, critică ce corespunde motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reţinut de către instanţă ca temei de drept al căii de atac declarate de recurenta-pârâtă în prezenta cauză.

Prin adresa de comunicare a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului emisă la data de 11 ianuarie 2018 şi comunicată recurentei-pârâte la 18 ianuarie 2018, conform dovezii aflate la dosarul de recurs, precum şi prin adresa emisă la 29 mai 2018 şi comunicată recurentei-pârâte la 4 iunie 2018, conform dovezii aflate la dosarul de recurs, a fost adusă la cunoştinţa acesteia obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac promovate, în cuantum de 100 RON, stabilită conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurenta-pârâtă a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, ce a format obiectul dosarului nr. x/2015, respinsă, ca tardivă, prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu de la 28 septembrie 2018, comunicată recurentei-pârâte la 9 noiembrie 2018.

Obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina recurentei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanţelor Publice subzista în continuare. Însă, până la termenul de judecată fixat la 7 noiembrie 2018 pentru judecata pe fond a recursurilor deduse judecăţii, recurenta-pârâtă nu s-a conformat dispoziţiei instanţei stabilită în sarcina sa şi adusă la cunoştinţă prin intermediul citaţiei comunicate acesteia la data de 26 octombrie 2018, respectiv nu a depus dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, datorată pentru soluţionarea recursului declarat.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanţelor Publice nu a respectat obligaţia legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, stabilită conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanţelor Publice.

2. Cu privire la recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că cererea de recurs îndeplineşte cerinţa de formă prevăzută la art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ. Astfel, cerinţa de formă referitoare la semnarea cererii de recurs a cărei neîndeplinire este sancţionată cu nulitatea, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., a fost complinită de către recurentă la data de 19 ianuarie 2018, prin depunerea la dosarul cauzei a cererii de recurs, în original, urmare a comunicării emise de instanţă la data de 11 ianuarie 2018.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

În cauză, pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a declarat recurs la data de 11 ianuarie 2016, ora 1633 (data transmiterii prin poştă electronică a cererii de recurs), în condiţiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acestuia la data de 24 decembrie 2015 şi, faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, a fost 11 ianuarie 2016.

Din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, rezultă că recurentul-pârât a depus calea de atac prin intermediul poştei electronice, în data de 11 ianuarie 2016, la ora 1633 (0433 PM), în afara programului de activitate al instanţei de judecată.

Potrivit Deciziei nr. 34/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen."

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Prin urmare, având în vedere că recursul a fost formulat în ultima zi, prin poştă electronică, dar după ora la care activitatea instanţei a încetat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este tardiv formulat, urmând a aplica sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

3. Referitor la recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici

Criticile recurentei-pârâte Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., context în care sentinţa atacată va fi analizată din perspectiva acestui motiv de casare, astfel cum s-a reţinut şi prin concluziile raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Recurenta-pârâtă, prin recursul declarat, a înţeles să formuleze critici faţă de soluţia dată excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile recurentei-pârâte, potrivit cărora instanţa de fond a reţinut greşit că sesizarea intimatei-reclamante A. adresată Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost formulată şi în contradictoriu cu Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, motiv pentru care a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Contrar susţinerii recurentei-pârâte, din cuprinsul sesizării adresate Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, aflată la dosarul de fond, rezultă că intimata-reclamantă A. a înţeles să se îndrepte împotriva unui număr de şapte autorităţi publice (unele cu atribuţii de legiferare, de monitorizare şi aplicare a legislaţiei salarizării personalului bugetar şi altele, pentru opozabilitate), printre acestea regăsindu-se şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în calitate de autoritate publică cu atribuţii în domeniul monitorizării şi controlului aplicării prevederilor legale privind salarizarea personalului bugetar.

Raportat la aceste argumente, care sunt menite a susţine calitatea procesuală pasivă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în cauză, instanţa de control judiciar apreciază că această autoritate publică a dobândit calitatea de parte litigantă prin efectul dispoziţiilor art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, ca urmare a declanşării litigiului prin sesizarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, care desfăşoară o procedură specială, contradictorie, în cadrul căreia este citat şi emitentul actului pretins a avea un caracter discriminator.

Nici afirmaţiile recurentei-pârâte potrivit cărora nu este emitentul hotărârii a cărei anulare se solicită şi nu este autoritatea în măsură a soluţiona cererea în legătură cu discriminarea nu prezintă relevanţă, întrucât analizarea legalităţii hotărârii emise în cadrul procedurii administrative jurisdicţionale se face cu citarea tuturor părţilor "reclamate" la organul administrativ jurisdicţional.

Aşa cum a arătat şi intimata-reclamantă, cu titlu de apărare în recurs, faptul că Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici nu a fost menţionată în preambulul Hotărârii C.N.C.D. nr. 241 din 13 mai 2015, ci doar Agenţia pentru Protecţia Mediului Sălaj, reprezintă o simplă eroare materială strecurată în cuprinsul hotărârii C.N.C.D., iar acest aspect nu este de natură să demonstreze că sesizarea nu ar fi fost formulată în contradictoriu şi cu Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.

Pentru considerentele expuse, reţinând corecta soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de această pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanţelor Publice şi de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva Sentinţei civile nr. 63 din 11 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici împotriva aceleiaşi sentinţe civile, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - LM