Prior administrative procedure omission bars challenge to privatization decree; plaintiffs' appeal upheld as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, constatarea nulităţii absolute a Hotărârii Guvernului nr. 247/1991 privind înfiinţarea de societăţi comerciale pe acţiuni în domeniul difuzării cărţii, discurilor şi altor bunuri culturale, pentru încălcarea prevederilor imperative ale Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea întreprinderilor de stat şi Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 3296 din 31 octombrie, a admis excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanţi, ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A. şi B., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenţii-reclamanţi au arătat, în esenţă, că hotărârea atacată conţine o motivare sumară, ceea ce echivalează cu o nemotivare, şi a fost dată cu încălcarea prevederilor imperative ale Legii nr. 15/1990 şi Legii nr. 31/1990, menţinând o hotărâre de Guvern lovită de nulitate absolută.

Astfel, potrivit recurenţilor, la data de 5 aprilie 1991, Guvernul României nu avea competenţa să desfiinţeze întreprinderi de stat şi pe care apoi să le înfiinţeze ca societăţi comerciale, prin hotărârea contestată, aşa încât intervenţia Guvernului în desfiinţarea Centrelor de librării înfiinţate prin Decizii ale Comitetelor Executive ale Consiliilor Populare Judeţene, întreprinderi de interes local şi nu de interes naţional, fiind una abuzivă şi nelegală.

În concluzie, recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 iunie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în şedinţă publică, potrivit încheierii din 18 octombrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Hotărârii Guvernului nr. 247/1991 privind înfiinţarea de societăţi comerciale pe acţiuni în domeniul difuzării cărţii, discurilor şi altor bunuri culturale, pentru încălcarea prevederilor imperative ale Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea întreprinderilor de stat şi Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.

Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamanţi ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

La aceeaşi concluzie ajunge şi instanţa de control judiciar, în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile administrative, reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii, având ca obiect anularea Hotărârii Guvernului nr. 247/1991.

De altfel, în cadrul dezbaterilor asupra căii de atac exercitate, recurenta-pârâtă a afirmat că nu a urmat în cauză procedura prealabilă prevăzută de lege, susţinând că nu a avut această posibilitate datorită procesului de reorganizare despre care a aflat ulterior, or, motivul invocat de parte nu poate conduce la o altă soluţie.

Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, impune parcurgerea unei proceduri prealabile, anterioare formulării acţiunii în justiţie, conform art. 7 alin. (1), care prevede că "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie sa solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", iar nerespectarea acestei proceduri prealabile este sancţionată cu respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 193 alin. (1) din C. proc. civ., "sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".

Aceeaşi obligaţie de depunere a dovezii îndeplinirii procedurii prealabile, care incubă reclamanţilor, este prevăzută şi de art. 12 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, hotărârea primei instanţe este legală, fiind pusă la adăpost de orice critică.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. şi B. împotriva Sentinţei nr. 3296 din 31 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN