FEADR subsidy recovery: artificial creation of eligibility conditions via related entities and full disbursement sanctions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 8 septembrie 2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurala şi Pescuit (în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - AFIR) şi Centrul Regional de Plaţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 3 Sud Muntenia, să dispună:

- anularea Deciziei nr. 2792 din 12 august 2014 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emise de pârâtă şi înlăturarea obligaţiei de plată a sumei de 836.940,09 RON;

- aplicarea unei sancţiuni proporţionale cu neregula săvârşită, în conformitate cu jurisprudenţa CJUE.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 256 din 4 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 256 din 4 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs în termen legal, reclamanta SC A. SRL, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate şi rejudecând cauza să se admită contestaţia astfel cum a fost formulată.

4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie

În cauză s-a întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului la 24 noiembrie 2016.

Raportul întocmit conform dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor, aşa cum s-a dispus prin încheierea de şedinţă din data de 19 septembrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ, părţile nedepunând puncte de vedere cu privire la concluziile raportului.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 iunie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat şi a fixat termen de judecată pe fond, în şedinţă publică, la data de 23 octombrie 2018.

5. Motivele de casare invocat de recurenta-reclamantă şi criticile formulate împotriva sentinţei recurate

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Într-o primă critică s-a arătat că instanţa de fond nu a respectat jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie cu privire la cauza C-434/12, Slancheva şi nici art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005. Astfel, din jurisprudenţa menţionată rezultă necesitatea relevării de către instanţa naţională a unor elemente obiective şi subiective pentru a contura încălcarea condiţiilor de finanţare cu fonduri europene, aspecte care nu au fost demonstrate în cauză, procesul-verbal încheiat de AFIR fiind nelegal.

În ceea ce priveşte elementul obiectiv s-a arătat, în primul rând, că nu s-a putut demonstra că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu a fost atinsă ca urmare a derulării proiectului. Astfel, obiectivul proiectului a fost acela de a impulsiona dezvoltarea rurală prin prestări de servicii şi crearea de locuri de muncă, SC A. achiziţionând utilaje agricole şi înfiinţând un număr de patru locuri de muncă în mediul rural, obiectiv care a fost atins de societatea reclamantă.

În Regulamentul CE 65/2011 nu există nicio interdicţie cu privire la prestarea serviciilor ca urmare a dobândirii unor utilaje către persoane între care să existe grade de rudenie şi această situaţie nu trebuia luată în considerare pentru aprecierea situaţiei de fapt.

Încheierea contractelor de prestări servicii cu SC B. SRL şi SC C. SRL nu poate conduce la suspiciunea de fraudă, în lipsa demonstrării intenţiei, deci a elementului subiectiv şi a prejudiciului cauzat bugetului UE. Referitor la relaţiile comerciale derulate cu SC D. SRL, trebuie subliniat că această societate închiriază, împrumută sau încheie contracte de comodat pentru clădirile şi terenurile pe care le exploatează, astfel încât închirierea unui spaţiu de birouri de la societatea menţionată nu este un element definitoriu pentru a duce la concluzia că au fost create condiţii artificiale pentru obţinerea de fonduri europene.

În ceea ce priveşte elementul subiectiv, trebuia ca instanţa să constate din probele administrate că au fost create condiţii artificiale pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor FEADR, astfel încât candidatul la acordarea unei finanţări europene a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate - aspect nedemonstrat în litigiul dedus judecăţii.

În această privinţă, trebuiau avute în vedere elemente precum legăturile juridice, economice şi personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, dar şi indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane. Or, în speţă, nu s-a relevat prin elemente obiective că ar fi fost avantajate alte societăţi cum ar fi SC B. SRL, fie prin practicarea unor preţuri sub nivelul pieţei, fie prin relocarea angajaţilor de la o societate la alta. Nu a fost avută în vedere investiţia efectuată de către E. care pentru a putea susţine proiectul a contractat un credit la o instituţie bancară, având propriul aport la derularea proiectului european finanţat cu fonduri nerambursabile.

Un argument în plus este acela care se desprinde din paragraful nr. 23 din expunerea de motive din Regulamentul nr. 1698/2005, precum şi din art. 52 din acelaşi act normativ. Astfel proiectul implementat de SC A. SRL a valorificat resursele din mediul rural, respectiv terenul agricol, dar şi resursele umane prin crearea de locuri de muncă în comuna Griviţa din judeţul Ialomiţa.

O a doua critică priveşte aplicarea greşită de către instanţa de judecată a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 care nu sancţionează o neregulă apărută în obţinerea şi utilizarea de fonduri europene care să vizeze crearea de condiţii artificiale de eligibilitate sau despre condiţii artificiale în vederea obţinerii finanţării.

Procesul-verbal emis de AFIR este nelegal pentru că situaţia de fapt reţinută de către organele de control nu constituie o încălcare a angajamentelor asumate, ca rezultat al intenţiei ori neglijenţei societăţi reclamante care să ducă la rezilierea contractului şi declanşarea procedurii de recuperare a finanţării acordate.

O a treia critică priveşte individualizarea sancţiunii administrative aplicate reclamantei, arătându-se că instanţa de fond trebuia să constate că pârâta AFIR a încălcat principiul proporţionalităţii, în sensul că legislaţia Uniunii Europene obligă autorităţile administrative să ia măsuri proporţionale cu gravitatea greşelilor sau a neregulilor săvârşite de societatea sancţionată.

Încheierea contractelor de prestări servicii cu SC B. SRL şi SC C. SRL nu poate constitui un motiv de rambursare a întregii finanţări, deoarece sumele de bani acordate au fost utilizate, proiectul fiind implementat efectiv - obiectivele proiectului fiind îndeplinite conform contractului de finanţare. Or, această situaţie de fapt ar trebui luată în considerare la aplicarea sancţiunii pentru a respectat principiul proporţionalităţii ce se degajă din jurisprudenţa CJUE - C-146/05, Collee KG şi Finanzanet şi Comissia/Partheon T7/05.

Astfel, instanţa trebuia să aibă în vedere că sancţiunile aplicate conform dreptului intern trebuie să fie proporţionale cu gravitatea abuzului, iar măsura să nu depăşească ceea ce este necesar pentru că devine improprie scopului urmărit.

În esenţă, prin menţinerea Procesului-verbal de constatare a neregulilor este afectată securitatea juridică a circuitului civil, deoarece autoritatea administrativă nu are o abordare constantă - la momentul acordării finanţării s-a considerat că sunt îndeplinite toate condiţiile de finanţare şi ulterior s-a constatat că au fost create condiţii artificiale pentru obţinerea fondurilor nerambursabile.

Mai mult, dacă s-ar fi constatat existenţa unei încălcări a contractului de finanţare, obligaţia pârâtei AFIR era să ceară remedierea acesteia şi apoi să aplice sancţiunea prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 24 august 2015, pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fostă ADPRP) a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de reclamanta SC A. SRL, ca nefondat.

Pârâta a arătat că situaţia de fapt a fost stabilită prin analiza documentelor prezentate de reclamantă, dar şi prin controale efectuate pe teren, stabilindu-se că SC C. SRL şi SC B. SRL prin grupul de persoane F. şi G., beneficiarii reali ai celor două finanţări nerambursabile FEADR în cuantum de 379.828,74 euro, au acţionat în vederea creării de condiţii artificiale de eligibilitate pentru depăşirea plafonului maxim al ajutorului nerambursabil, respectiv maximum de 200.000 euro, acordat în cadrul schemei de ajutor de minimis aprobată prin Ordinul nr. 567 din 2 septembrie 2008, din care face parte şi măsura 312 "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi."

Echipa de control a constatat că SC A. SRL operează în cadrul unui grup economic mai mare controlat de SC B. SRL, respectiv SC C. SRL - crearea de condiţii artificiale de eligibilitate în vederea obţinerii finanţării nerambursabile contravine obiectivelor măsurii 312 - Program FEADR. Aceasta constituie neregula constatată de AFIR, în concordanţă cu prevederile legale şi regulamentare, dar şi cu prevederile contractului de finanţare, sancţiunea fiind aceea a restituirii integrale a valorii finanţării necuvenite primite de societatea reclamantă.

Au fost invocate în drept dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, art. 72 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, Regulamentul (UE) nr. 65/2011, H.G. nr. 875 din 31 septembrie 2011 şi clauzele contractului de finanţare încheiat între AFIR şi reclamanta SC A. SRL.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Motivele de recurs se subsumează prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

i) Cu privire la actele administrative contestate

Între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (în prezent AFIR) şi SC A. SRL s-a încheiat contractul de finanţare nr. x din 16 iunie 2009 pentru Proiectul "Achiziţii utilaje pentru SC A. SRL care se încadrează în Măsura 312 "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi".

La data de 9 aprilie 2014 AFIR a efectuat un control ex-post la locul de realizare a investiţiei de către SC A. SRL în comuna Griviţa, sat Griviţa, judeţul Ialomiţa, proiect pentru care a fost acordată finanţare nerambursabilă în valoare de 836.940,09 RON echivalentul a 191.943,46 euro, sumă plătită în două tranşe către beneficiar.

Ca urmare a controlului s-a încheiat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilirea a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x din 15 iulie 2014 emis de APDRP prin care s-a constatat că SC C. SRL şi SC B. SRL, prin grupul de persoane F. şi G., au creat condiţii artificiale în vederea obţinerii finanţării nerambursabile în cadrul măsurii 312. Astfel, cele două societăţi beneficiare ale finanţării FEADR, adică SC D. SRL şi SC A. SRL au fost create cu scopul de a susţine activitatea celor două societăţi menţionate anterior, respectiv SC C. şi SC B., ceea ce constituie o încălcare a dispoziţiilor contractului de finanţare, dar şi a legislaţiei de drept unional incidente în cauză.

Împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x din 15 iulie 2014 la APDRP, reclamanta SC A. SRL a formulat contestaţie care a fost respinsă de pârâtă prin Decizia nr. 25.771 din 28 iulie 2014.

Procesul-verbal de constatare şi Decizia nr. 25.771 din 28 iulie 2014, acte emise de pârâtă au fost contestate în faţa instanţei de judecată, acţiunea în anularea actelor administrative fiind respinsă prin Sentinţa civilă nr. 256 din 4 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Într-un litigiu separat, SC D. SRL a contestat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, precum şi Decizia de soluţionare a contestaţiei, acte emise de AFIR, însă acţiunea în anulare a fost respinsă, Sentinţa civilă nr. 1139 din 22 aprilie 2015 a Curţi de Apel Bucureşti fiind definitivă prin respingerea recursului de ÎCCJ prin Decizia nr. 2936 din 11 octombrie 2017 depusă la dosarul cauzei.

ii) Jurisprudenţa CJUE şi jurisprudenţa CEDO

Trebuie subliniat că la data de 12 septembrie 2013, în cauza C 434/12, Slancheva sila EOOD (ECLI:EU:C:2013:546), cauză în care judecătorul bulgar a adresat instanţei europene o întrebare preliminară, CJUE a stabilit că:

"(1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de-al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

(2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fie luate în considerare".

În speţă, Înalta Curte trebuie să ia în considerare şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce priveşte principiul securităţii juridice, deoarece pentru situaţii de fapt similare, ca fac obiectul unor litigii diferite pe rolul instanţelor s-au pronunţat hotărâri ce vor fi avute în vedere la soluţionarea prezentei cauze.

Astfel, trebuie analizată relevanţa Sentinţei civile nr. 1139 din 22 aprilie 2015 a Curţi de Apel Bucureşti - SCAF, definitivă prin respingerea recursului de ÎCCJ prin Decizia nr. 2936 din 11 octombrie 2017, deoarece vizează aceeaşi situaţie de fapt şi fac referire la acelaşi societăţi care au solicitat finanţări nerambursabile

Din considerentele Deciziei civile nr. 2937/2017, pronunţată de Înalta Curte rezultă că împrejurările consemnate în procesul-verbal de constatare emis de AFIR pentru SC D. SRL: "(...) atestă şi intenţia de creare a condiţiilor artificiale în vederea obţinerii finanţării, existând atât elementul obiectiv, cât şi elementul subiectiv impuse de jurisprudenţa CJUE (cauza C - 434/12)."

Unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice ca parte a garanţiilor ce asigură dreptul la un proces echitabil ceea ce înseamnă, printre altele, că soluţia pronunţată definitiv în orice litigiu de către instanţe să nu mai fie repusă în discuţie. Trebuie, însă ca, în lumina circumstanţelor cauzei, modul cum se raportează instanţele naţionale la autoritatea de lucru judecat să asigure dreptul la un proces echitabil.

Cu alte cuvinte dacă situaţia de fapt este aceeaşi, atunci raţionamentul juridic trebuie să fie similar, chiar dacă nu operează autoritatea de lucru judecat. Acest aspect a fost reliefat în jurisprudenţa Curţii Europene de la Strasbourg, în cauzele Beian contra României - Hotărârea din 6 decembrie 2007, cererea nr. x din 5, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 21 august 2008, Driha contra României - Hotărârea din 21 august 2008, cererea nr. x/02 etc.

Aşadar, instanţa, pentru a asigura dreptul la un proces echitabil, în sensul respectării principiului securităţii juridice, trebuie să aibă în vedere şi soluţiile pronunţate în speţe similare, cu respectarea principiului relativităţii hotărârilor judecătoreşti care presupune că hotărârea produce efecte numai între părţile din proces, fără să aducă atingere drepturilor sau obligaţiilor terţilor.

În virtutea principiului menţionat, faţă de terţi, hotărârea judecătorească are valoarea unui înscris probatoriu, în sens de instrumentum, aspect ce va fi valorificat în prezenta cauză raportat la circumstanţele particulare ale acesteia.

iii) Cu privire la săvârşirea unei nereguli de către SC A. SRL

Este neîntemeiată critica formulată de reclamantă că instanţa trebuia să constate că nu a săvârşit nicio neregulă în derularea proiectului, Procesul-verbal de constatare a neregulilor fiind nelegal, cu consecinţa anulării sale.

Prin raportare la considerentele din hotărârea Slancheva sila EOOD revine instanţei naţionale să aprecieze elementele de probă obiective şi subiective care permit să se stabilească încălcarea dispoziţiilor Regulamentului nr. 65/2011.

Înalta Curte constată, în acord prima instanţă, că Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 15 iulie 2014, emis de pârâta APDRP cuprinde descrierea elementelor obiective şi subiective de natură să contureze neregulile săvârşite de societatea-reclamantă, reprezentând, atât încălcări ale clauzelor contractuale, cât şi ale legislaţiei incidente în cauză - elemente ce pot fi subsumate aspectelor stabilite în cauza Slancheva sila EOOD.

În ceea ce priveşte elementele obiective trebuie menţionat că în procesul-verbal s-a consemnat că un procent foarte mare din prestaţiile de servicii agricole efectuate de aceasta sunt către SC B. SRL şi SC C. SRL, ori către membrii familiei.

Controlul efectuat de autoritatea administrativă la SC A. SRL a relevat faptul că sediul social se află în judeţul Ialomiţa. Amplasamentul investiţiei se află de asemenea în judeţul Ialomiţa, recurenta încheind un contract de comodat cu domnul F. pentru suprafaţa de 2.244 mp. Această suprafaţă de teren face parte din totalul de 9.267 mp încheiat cu domnul F. pentru care a fost încheiat Contractul de comodat nr. 4369 din 3 noiembrie 2009. În cadrul societăţii reclamante figurează ca asociat unic şi administrator: H., iar în calitate de împuternicit doamna G. conform procurii autentificate cu nr. x;

Este adevărat că acest lucru nu este interzis nici de legea internă şi nici de Regulamentele europene, însă această situaţie trebuie coroborată cu faptul că SC B. SRL are sediul social în localitatea Amara, în incinta SC I. SA, judeţul Ialomiţa, iar sediul secundar este situat în judeţ Ialomiţa.

Asociaţii sunt F. 51% şi G. (soţia domnului F.) cotă participare 48,99%, iar administrator este F. SC C. SRL are sediul social în judeţul Ialomiţa, iar asociatul unic este G., administrator fiind G.

În urma verificărilor efectuate, echipa de control a menţionat faptul că SC D. SRL, deţine sediul social, cât şi locul de parcare al utilajelor în judeţul Ialomiţa în baza Contractului de comodat nr. x din 9 decembrie 2009 şi al Contractului de închiriere nr. x din 13 aprilie 2012 încheiate cu domnul F. în calitatea de administrator şi acţionar majoritar la SC B. SRL. Acţionar unic al SC D. este J., care a delegat doamnei G. mama sa, administrarea firmei.

Nu sunt relevante susţinerile reclamantei cu privire la contractarea unui credit de către E. pentru a susţine propriul aport la contractul de finanţare, deoarece nu este suficient numai acest aspect pentru a înlătura concluzia că cele două societăţi SC A. şi SC D. au fost create pentru a susţine activitatea altor două întreprinderi - cele patru societăţi funcţionând astfel ca un grup economic.

În ceea ce priveşte elementul subiectiv trebuie subliniat că din considerentele deciziei civile nr. 2937/2017, pronunţată de Înalta Curte rezultă că împrejurările consemnate în procesul-verbal de constatare emis de AFIR pentru SC D. SRL: "(...) atestă şi intenţia de creare a condiţiilor artificiale în vederea obţinerii finanţării, existând atât elementul obiectiv, cât şi elementul subiectiv impuse de jurisprudenţa CJUE (cauza C - 434/12)."

Este adevărat că Sentinţa civilă nr. 1139 din 22 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti - SCAF, definitivă prin respingerea recursului de ÎCCJ prin Decizia nr. 2936 din 11 octombrie 2017, nu are autoritate de lucru judecat în litigiul dedus judecăţii, dar are o valoare probatorie ce trebuie analizată prin coroborare cu celelalte dovezi administrate în cauză.

Aşa fiind, urmează să fie înlăturate apărările reclamantei că nu sunt îndeplinite premisele de fapt şi de drept pentru a stabili că au fost create condiţii artificiale necesare obţinerii finanţării nerambursabile, în scopul creării unui avantaj nejustificat care contravine obiectivelor schemei de ajutor - instanţa de fond stabilind în mod corect că în speţă există elementele obiective şi subiective de natură să contureze neregulile săvârşite de societatea-reclamantă, reprezentând, atât încălcări ale clauzelor contractuale, cât şi ale legislaţiei incidente în cauză - elemente ce pot fi subsumate aspectelor stabilite în cauza Slancheva sila EOOD.

iv) Cu privire la aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011

Este neîntemeiată critica formulată de reclamantă cu privire la aplicarea greşită de către instanţa de judecată a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 care nu sancţionează o neregulă apărută în obţinerea şi utilizarea de fonduri europene care să vizeze crearea de condiţii artificiale de eligibilitate.

Autoritatea de control a procedat la încetarea valabilităţii contractului de finanţare în temeiul prevederilor art. 11 alin. 3 din anexa I la contract potrivit cărora în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept. Or, în mod evident, crearea unor condiţii artificiale în vederea obţinerii unei finanţări din fonduri europene constituie o neregulă, atât în sensul art. 17 din anexa I la contract, cât şi în sensul prevăzut de legea internă.

Astfel, dispoziţiile art. 5 din Regulamentul CE nr. 1975/2006 (reluate de art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011) prevăd că nu se efectuează plăţi dacă beneficiarul a creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a beneficia de aceste plăţi.

Aşa fiind, urmează să fie înlăturate apărările reclamantei că nu sunt îndeplinite premisele de fapt şi de drept pentru a stabili că au fost create condiţii artificiale necesare obţinerii finanţării nerambursabile, în scopul creării unui avantaj nejustificat care contravine obiectivelor schemei de ajutor. Constatarea acestor aspecte este suficientă pentru ca AFIR să reţină incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, cu consecinţa retragerii finanţării.

De asemenea, urmează să fie înlăturate susţinerile reclamantei că prin menţinerea Procesului-verbal de constatare a neregulilor este afectată securitatea juridică a circuitului civil, deoarece autoritatea administrativă nu are o abordare constantă - la momentul acordării finanţării s-a considerat că sunt îndeplinite toate condiţiile de finanţare şi ulterior s-a constatat că au fost create condiţii artificiale pentru obţinerea fondurilor nerambursabile - fără a se încerca remedierea neregulilor constatate.

În speţă, autoritatea administrativă a efectuat un control ex-post, ceea ce, pe de o parte nu mai permitea înlăturarea unor eventuale nereguli, iar pe de altă parte, numai elementele apărute ulterior înfiinţării celor patru societăţi au putut indica faptul că au fost create condiţii artificiale pentru accesarea fondurilor europene.

v) Cu privire la aplicarea principiului proporţionalităţii

Este neîntemeiată susţinerea reclamantei că instanţa de fond trebuia să constate că pârâta AFIR a încălcat principiul proporţionalităţii, în sensul că legislaţia Uniunii Europene obligă autorităţile administrative să ia măsuri proporţionale cu gravitatea greşelilor sau a neregulilor săvârşite de societatea sancţionată.

Instanţa de fond a reţinut că există o cauză de încetare a valabilităţii contractului de finanţare, deoarece s-a constatat că au fost create condiţii artificiale pentru obţinerea fondurilor nerambursabile, ceea ce determină incidenţa dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, potrivit cărora: "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine schemei de ajutor."

Aşadar, în speţă nu poate fi aplicată o altă sancţiune decât cea prevăzută de Regulament, instanţa de fond reţinând în mod corect că nu se poate susţine îndeplinirea obiectivelor finanţării din Programul FEADR, atâta timp cât reclamanta nu a acţionat ca o microîntreprindere, ci în cadrul unui gen economic coordonat, serviciile fiind prestate către societăţile din grup ori către asociaţii ori administratorii acestora, membrii ai aceloraşi familii.

Prin urmare, în mod legal s-a reţinut în sarcina reclamantei SC A. SRL existenţa unei nereguli în accepţiunea art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, actele administrative în litigiu, respectiv Decizia nr. 25.771 din 28 iulie 2014 de soluţionare a contestaţiei şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 24.396 din 15 iulie 2014, emise de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (în prezent AFIR) -, nefiind afectate de niciun motiv de nulitate, criticile recurentei-pârâte circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apărând ca neîntemeiate.

vi) Temeiul de drept al soluţiei pronunţate de Înalta Curte

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 256 din 4 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - LM