Nullity of cassation appeal for failure to formulate specific grounds of illegality rather than mere factual repetition

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Iaşi, anularea Ordinului nr. 149 emis de Preşedintele A.N.S.V.S.A. şi publicat în Monitorul Oficial nr. 660/08.09.2014 şi a Deciziilor nr. 150/27.10.2014, nr. 151/27.10.2014 şi nr. 152/27.10.2014 emise de Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Iaşi în baza Ordinului nr. 149/08.09.2014.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la prelungirea Contractului de concesiune nr. x/01.09.1999 cu perioada maximă de 7 ani şi 6 luni, în concordanţă cu prevederile art. 2 alin. (2) din Contractul de concesiune nr. x/01.09.1999, prevederile Ordinului nr. 139/30.07.2014, art. 30 alin. (3) din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor coroborat cu art. 298 din O.U.G. nr. 34/2006, precum şi, în baza art. 18 alin. (4) lit. b) şi art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtelor ca în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, să încheie cu reclamantul actul adiţional de prelungire a contractului de concesiune nr. x/1999, sub sancţiunea plaţii de daune cominatorii în sumă de 200 RON pe zi pentru fiecare zi de întârziere, până la încheierea actului menţionat.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 51 din 14 martie 2016, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, invocată de aceasta.

Totodată, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă şi a admis cererea de intervenţie voluntară accesorie în sprijinul pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Iaşi, formulată de Unitatea Administrativ Teritorială B.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, apreciind că prima instanţă nu a realizat o analiză temeinică a motivelor prin acţiune şi nici a probatoriului administrat, reluând situaţia de fapt şi criticile împotriva actelor administrative atacate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, susţinerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici faţă de hotărârea atacată, ci a apreciat doar că aceasta nu este temeinică, exprimându-şi nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, susţinerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 51 din 14 martie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV