Surveillance of officer seeking emigration ruled abusive, granting Securitate worker status under O.U.G. No. 24/2008.

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 93 din 19 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins de asemenea şi acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Demersurile pârâtului erau justificate de funcţia îndeplinită de persoana urmărită informativ, respectiv aceea de angajată a Unităţii Speciale "S" ca traducătoare, ofiţer cu grad de maior, în contextul în care aceasta formulase o cerere de trecere în rezervă pentru a pleca din ţară.

Demersurile pârâtului au vizat în principal obţinerea de informaţii cu privire la disponibilitatea respectivei persoane de a accesa informaţii cu caracter secret legate de activitatea sa profesională.

Din probele administrate nu reiese că măsurile dispuse au avut un fundament politic, acestea fiind justificate de necesitatea protejării informaţiilor cu caracter secret şi evitarea divulgării acestora în exteriorul ţării. Or, protecţia informaţiilor cu caracter secret este o necesitate indiferent de regimul politic, iar măsurile întreprinse pentru protejarea acestui gen de informaţii nu pot fi apreciate ca abuzive, câtă vreme nu au caracter excesiv.

În speţă, aşa cum reiese din planul de măsuri depus la dosar, nu s-a urmărit să se stabilească atitudinea persoanei cu privire la regimul comunist, ci prevenirea scurgerii de informaţii secrete.

Prin urmare, Curtea a apreciat că activitatea pârâtului nu se înscrie în ipoteza art. 21 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 93 din 19 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În esenţă, prima instanţă a arătat că în privinţa intimatului nu s-ar impune constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, întrucât, potrivit considerentelor sentinţei pe care o criticăm, demersurile intimatului ar fi fost justificate, pe de o parte de calitatea persoanei urmărite de maior în cadrul Unităţii Speciale "S" şi, pe de altă parte de împrejurarea că "aceasta formulase o cerere de trecere în rezervă pentru a pleca din ţară". Prima instanţă a arătat că "nu reiese că măsurile dispuse au avut un fundament politic, acestea fiind justificate de necesitatea protejării informaţiilor cu caracter secret şi evitarea divulgării acestora în exteriorul ţării". Prima instanţă a arătat că, prin activităţile intimatului, "nu s-a urmărit să se stabilească atitudinea persoanei cu privire la regimul comunist".

Faţă de aceste considerente ale primei instanţe, arată că prima instanţă a distins acolo unde legiuitorul nu a distins.

Din interpretarea art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, dar şi art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi potrivit art. 12 şi art. 29 din. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, nu rezultă că încălcarea dreptului la viaţă privată se producea doar în situaţia în care ingerinţele în viaţa personală şi familială aveau ca scop "să se stabilească atitudinea persoanei cu privire la regimul comunist".

Ingerinţele erau, de asemenea, nepermise de fiecare dată când nu îşi puteau găsi o justificare potrivit art. 29 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Această prevedere permite, cu caracter excepţional, îngrădiri ale drepturilor omului cu condiţia ca aceste îngrădiri să fie "stabilite de lege" şi ca excepţiile de la principiul respectării drepturilor fundamentale să aibă drept scop satisfacerea cerinţelor juste ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale, într-o ordine democratică".

Or, urmărirea unei persoane pentru că, în privinţa acesteia, exista suspiciunea că dorea să emigreze nu poate avea legătură cu "satisfacerea cerinţelor juste ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale, într-o ordine democratică".

Aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, persoana urmărită de intimat depusese o cerere pentru a fi trecută în rezervă pentru a-şi putea urma soţul trimis la post în străinătate. Prin urmare, persoana urmărită dorea să fie alături de soţul său, în perioada în care acesta fusese trimis în interes de serviciu în străinătate.

Ofiţerii Securităţii suspectau că persoana urmărită va rămâne definitiv în străinătate, în situaţia în care i se va aproba cererea.

Acest aspect este menţionat în mod expres în Planul de măsuri redactat şi semnat de intimat din data de 4 decembrie 1981, în care se arată că acţiunea la care participa intimatul era iniţiată "în scopul prevenirii unei eventuale rămâneri în exterior" a persoanei urmărite şi a familiei acesteia.

Acest scop era străin de interesul apărării siguranţei naţionale şi ţinea exclusiv de interesul binecunoscut al regimului comunist de a împiedica emigrarea cetăţenilor români.

Un astfel de scop este străin de situaţiile menţionate în cuprinsul art. 29 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, fiind incompatibil cu "satisfacerea cerinţelor juste ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale, într-o ordine democratică".

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea în parte hotărârii recurate şi reţinerea existenţei calităţii de lucrător al Securităţii în Ceea ce îl priveşte pe domnul A.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică.

Argumentele de baza ale instanţei de fond vizează interpretarea corectă a celor două condiţii cumulative prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, situaţie neîndeplinită, deoarece paratul nu i-a încălcat nici un drept persoanei invocate în acţiunea reclamantei.

Acţiunea pârâtului este concretizată în efectuarea de verificări temporare pe linia apărării secretului de stat şi a secretului militar, deoarece maiorul B. era angajată Unităţii Speciale "S" ca traducătoare, ca ofiţer, iar activitatea invocată de reclamant nu reprezintă o încălcare a drepturilor şi libertăţilor cum greşit motivează reclamantul CNSAS.

Demersurile pârâtului au vizat obţinerea de informaţii cu privire la disponibilitatea ofiţerului maior B. de a accesa informaţii cu caracter secret, legate de activitatea sa profesională.

Din toate probele administrate rezultă că protecţia informaţiilor cu caracter secret şi militar, este o necesitate obiectivă în orice stat, indiferent de regimul politic, iar măsurile întreprinse pentru protejarea acestor informaţii nu pot fi apreciate ca abuzive, ele nu au avut un caracter excesiv, fiind o măsură temporară, de scurtă durată, acţiune care nu a avut caracter sau fundament politic, măsurile fiind justificate de interese militare, de necesitatea obiectivă a protejării informaţiilor cu caracter secret şi evitarea divulgării acestora în exteriorul ţării ori la persoane ce nu aveau acces la informaţiile secrete.

Din planul de măsuri depus la dosar de reclamant, rezultă fără echivoc că s-a urmărit prevenirea scurgerii de informaţii secrete şi strict secrete, de către maior B. şi în nici un fel nu sa urmărit atitudinea acesteia faţă de regimul comunist ori comportamentul sau politic.

Însăşi propunerea de clasare propusă de pârât confirmă că nu s-a urmărit în nici un fel o urmărire politică sau cu caracter politic asupra maiorului B.

Maiorul B. a lucrat în continuare în Unitatea Specială "S", componentă a sistemului militar naţional, de unde a ieşit la pensie, nefiindu-i afectat nici un drept.

Verificările efectuate asupra maiorului B. au avut caracter militar, nu i-au fost afectate în nici un fel dreptul la viaţă privată ori la muncă, aceasta beneficiind de toate drepturile legale ce i s-au cuvenit.

Nimeni nu a făcut vreo dovadă că maiorul B. a avut de suferit în vreun fel pe linie profesională sau în viaţa de zi cu zi din "vina" pârâtului, măsurile luate asupra sa vizau protejarea cadrelor militare, faţă de acţiunile interesate ale serviciilor de informaţii străine, ori a persoanelor care nu au acces la documente secrete.

Verificările efectuate au avut caracter militar, nu politic cum subiectiv şi greşit interpretează recurentul-reclamant, orice serviciu cu caracter militar implică restricţii şi condiţionalităţi acceptate de militari, deci şi de maiorul B.

Această situaţie confirmă că nu sunt îndeplinite cerinţele legale, cumulative, prevăzute în mod imperativ de dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, temei legal corect aplicat de instanţa de fond, deoarece pârâtul nu a desfăşurat activităţi prin care să suprime sau să îngrădească drepturi şi libertăţi fundamentale ale lui maior B. - ofiţer activ în cadrul DSS.

Din aceste motive, solicită respingerea recursului reclamantului.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că în speţă sunt întrunite cerinţele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanţă nu a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi nu a realizat o încadrare juridică adecvată.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului se circumscriu exclusiv motivului de recurs prevăzut la pct. 8 al art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Se constată că recurentul, în cadrul acestui motiv de recurs, a indicat normele de drept material care ar fi fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de fond - art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008.

Înalta Curte, în dezacord cu prima instanţă, apreciază că în speţă sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea intimatului-pârât de lucrător al Securităţii.

Astfel, O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. a) noţiunea de lucrător al Securităţii ca fiind orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Pe aspectul îndeplinirii acestor condiţii, instanţa de control judiciar reţine faptul că, prin cererea nr. x/02.09.2013, adresată C.N.S.A.S. de către domnul C., se solicita verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

Astfel, în dosarul nr. x (cotă C.N.S.A.S.), solicitat de către C., intimatul figurează în volumul 1 la filele x, 12-12v, 15, 22 şi 26.

Intimatul pârât A. a avut calitatea de angajat al fostei Securităţi, având gradul de locotenent (1981, 1982), locotenent major (1982,1983) din cadrul Direcţiei a IV-a a fostei Securităţi, Serviciul 16 (1981 - 1983).

În această calitate, a participat la supravegherea informativă asupra titularei dosarului, fostă angajată a Unităţii Speciale "S" ca traducătoare, ofiţer cu grad de maior, luată în verificări deoarece a cerut conducerii unităţii să fie trecută în rezervă pentru a-şi putea urma soţul trimis la post în străinătate.

Se suspecta că persoana urmărită va rămâne definitiv în străinătate în situaţia în care i se va aproba cererea, aspect menţionat în mod expres în Planul de măsuri redactat şi semnat de intimat din data de 4 decembrie 1981, în care se arată că acţiunea la care participa intimatul era iniţiată "în scopul prevenirii unei eventuale rămâneri în exterior" a persoanei urmărite şi a familiei acesteia.

Asupra persoanei urmărite a fost desfăşurată o amplă supraveghere informativă, începută la iniţiativa intimatului care, la data de 19 noiembrie 1981, propune verificarea maiorului B. "prin mijloacele muncii de securitate", propunere aprobată de superiorii acestuia.

În acest context, intimatul a semnat mai multe documente menite să clarifice situaţia familială a persoanei urmărite. Astfel, prin Planul de măsuri din data de 4 decembrie 1981, întocmit şi semnat de intimat, s-au stabilit acţiuni cum ar fi stabilirea cercului de persoane din mediul de relaţii al maiorului B., verificări necesare în vederea recrutării unei surse de informare care să ne poată stabili aspecte legate de intenţiile ofiţerului, comentariile şi discuţiile ce le poartă, alte aspecte de interes operativ."

Din documentele reţinute în Nota de Constatare reiese că, ulterior Planului de Măsuri, intimatul a preluat materiale de la sursele "D." şi "E.", care au fost dirijate cu sarcini pe lângă persoana urmărită, interesând "discuţiile ce le poartă, natura acestora".

Având în vedere obiectul şi natura informaţiilor furnizate de pârât, Înalta Curte apreciază că a fost vizată îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului - dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dreptul la liberă circulaţie, prevăzut de art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Înalta Curte apreciază că furnizarea informaţiilor către organele de securitate a expus persoana în cauză unor consecinţe negative pentru sine, constând în supravegherea sa informativă şi, drept urmare, încălcarea dreptului la viaţa privată, consacrat legislativ în art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, fiind astfel îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru a se constata calitatea intimatului-pârât de lucrător al Securităţii.

Instanţa de control judiciar consideră că nu prezintă nicio relevanţă juridică în cauza de faţă susţinerile intimatului, de vreme ce, un angajat al Securităţii care, respectând instrucţiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi şi libertăţi fundamentale, se înscria în sfera lucrătorilor Securităţii, în sensul O.U.G. nr. 24/2008.

Definiţia legală a noţiunii de lucrător nu presupune situaţiile în care respectivele persoane (ofiţeri, subofiţeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceştia suprimau sau îngrădeau "drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului". Din punctul de vedere al legiuitorului, este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susţinere legală sau regulamentară.

Mai mult, ordinele primite de la superiorii ierarhici, respectarea unor regulamente interne sau a unor cutume ale activităţii profesionale nu pot legitima încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, garantate de Constituţia în vigoare la acea dată şi de tratatele internaţionale asumate de România.

Importantă este, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, imixtiunea arbitrară a autorităţilor, reprezentate de intimat, în viaţă personală a celui urmărit. Această împrejurare demonstrează fără echivoc încălcarea dreptului la viaţă privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice).

Demersul intimatului, de a intercepta corespondenţa şi convorbirile persoanei urmărite, de a penetra cercul de persoane din mediul personal şi profesional al acesteia, constituie imixtiuni în viaţa privată a persoanei semnalate şi îngrădirea dreptului la viaţă privată, ce nu poate fi justificată nici măcar de "apărarea intereselor statului român".

Totodată, intimatul nu probează, prin prisma "îndeplinirii obligaţiilor de serviciu", legalitatea acţiunilor sale. În condiţiile în care persoana urmărită dorea trecerea sa în rezervă, nu se justifică preocuparea manifestată de intimat faţă de susţinutul interes profesional ce ar fi putut fi lezat de aceasta. Corect susţine recurentul că nu rezultă, din actele de urmărire, că măsurile dispuse au fost justificate de necesitatea protejării informaţiilor cu caracter secret şi evitarea divulgării acestora în exteriorul ţării.

Rezultă deci cu necesitate faptul că acţiunea instrumentată împotriva B. a fost una abuzivă, motivată de considerente politice şi nu de stricta respectare a normelor legale în vigoare, inclusiv a prevederilor Constituţiei României din 1965 sau a regulamentelor militare.

Prin prelucrarea, pentru motive politice, a unor informaţii cu caracter personal, intimatul a încălcat dreptul la viată privată în privinţa persoanei urmărite.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului reclamant sunt întemeiate şi se impun a fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este nelegală, fiind motivată şi dată cu încălcarea normelor de drept material, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, împotriva Sentinţei nr. 93 din 19 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva pârâtului A., constatând calitatea acestuia de lucrător al Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, împotriva Sentinţei nr. 93 din 19 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva pârâtului A.

Constată calitatea pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - LM