Eligibility of personal vehicle fuel expenses in EU-funded projects lacking supporting tax receipts

Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, anularea parţială a Notificării privind situaţia Cererii de rambursare nr. x/09.07.2015, în ceea ce priveşte suma de 170 de RON respinsă la plată, şi anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 3006/19.01.2016, declararea eligibilă a sumei de 170 de RON şi obligarea pârâtului la plata acestei sume.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 3309 din 1 noiembrie 2016, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Ministerul Cercetării şi Inovării (succesor în drepturile şi obligaţiile Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare), invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a reţinut că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 16 din H.G. nr. 1860/2006, având în vedere prevederile Ordinului nr. 2507/2007, potrivit cărora cheltuielile efectuate cu transportul, inclusiv cel efectuat cu autoturismul personal, sunt eligibile în limitele stabilite de H.G. nr. 1860/2006.

În ceea ce priveşte documentele justificative aferente cheltuielilor cu transportul, prezentate în cadrul cererii de rambursare, a arătat că acestea sunt valabile.

Astfel, decontul de cheltuieli are înscris pe el suma cuvenită pentru transport, rezultată prin aplicarea formulei de calcul stabilită prin H.G. nr. 1860/2006, la care este ataşat bonul de carburant din perioada deplasării, având înscris preţul unitar pe litru de carburant, pentru a se putea stabili realitatea preţului cu carburantul.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii, cu consecinţa anulări parţiale a Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/09.07.2015, în ceea ce priveşte suma de 170 de RON respinsă la plată, şi Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 3006/19.01.2016, declararea eligibilă a sumei de 170 de RON şi obligarea intimatului la plata acestei sume.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Notificării privind situaţia Cererii de rambursare nr. x/09.07.2015, în ceea ce priveşte suma de 170 de RON respinsă la plată, şi anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 3006/19.01.2016.

Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, reţinând că actele atacate sunt legale.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Se reţine că, între Ministerul Economiei, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice şi Ministerul Educaţiei Naţionale, în calitate de Organism Intermediar pentru Cercetare, s-a încheiat Contractul de finanţare nr 302.037/06.09.2013, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru Axa Prioritară 5 - Asistenţă tehnică pentru implementarea fişelor consolidate şi individuale de proiecte, printre care se numără şi Proiectul "Sprijin pentru reverificarea achiziţiilor publice în cadrul cererilor de rambursare ale contractelor cu beneficiarii Axei 2 din POS-CCE".

Autoritatea reclamantă a solicitat, prin cererea de rambursare nr. x/09.07.2015, plata sumelor cheltuite în vederea implementării Proiectului de asistenţă tehnică derulat în baza contractului de finanţare.

Prin notificarea atacată, a fost respinsă la plată suma de 170 RON, reprezentând plata parţială în ceea de priveşte cheltuielile de deplasare, suma fiind considerată neeligibilă, contestaţia formulată împotriva acestei notificări fiind respinsă prin Decizia nr. 3006/19.01.2016.

Instanţa de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentului care, în esenţă, sunt centrate pe faptul că, în opinia sa, la decontarea cheltuielilor de transport efectuate cu maşina personală în interes de serviciu, ar fi trebuit avute în vedere deconturile de cheltuieli, invocând prevederile art. 16 din H.G. nr. 1860/2006.

Potrivit art. 16 din H.G. nr. 1860/2006, "Deplasarea cu autoturismul proprietate personală se poate face numai cu aprobarea prealabilă a ordonatorului de credite, atât pentru posesorul autoturismului, cât şi pentru persoanele din cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice care se deplasează împreună cu acesta. În acest caz, posesorul autoturismului va primi contravaloarea a 7,5 litri carburant la 100 km parcurşi pe distanţa cea mai scurtă".

Din conţinutul textului de lege menţionat, reiese că acesta priveşte drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului.

În consecinţă, prevederile legale menţionate nu sunt incidente în cauză, întrucât solicitarea părţii priveşte decontarea unor cheltuieli în cadrul unui proiect de finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, aşa încât documentele justificative nu pot fi raportate la textul de lege invocat.

În speţă, sunt relevante prevederile Ordinului nr. 2507/2007 care, la art. 1 alin. (3), impun că, pentru a fi eligibile, toate cheltuielile trebuie să respecte cumulativ dispoziţiile H.G. nr. 759/2008 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, respectiv ale art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeaşi hotărâre, potrivit cărora

"(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general (...): b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalente facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate".

În aceleaşi sens fiind şi dispoziţiile alin. (7) al art. 3 din Ordinul nr. 2507/2007 ce fac trimitere la cheltuielile prevăzute la alin. (6), în sensul că sunt eligibile în limitele H.G. nr. 1860/2006, modificată prin H.G. nr. 1677/2008, care, la art. 24, prevede "Cheltuielile de transport se decontează pe bază de documente justificative".

Or, în cauză valoarea bonurilor fiscale ataşate ordinelor de deplasare nr. 24/30.03.2015 (bon 197,02 RON) şi nr. 45/29.04.2015 (bon 139,88 RON), este mai mică decât valoarea efectiv plătită prin ordinul de plată nr. x/31.03.2015 (313.09 RON), respectiv prin dispoziţia de plată nr. x/29.04.2015 (258,39 RON) depusă pentru rambursare.

Aşa fiind, în mod corect s-a apreciat că nu se pot aproba la decont valori mai mari decât valoarea documentelor justificative prezentate, aşadar motivul respingerii la plată a sumei de 170 RON l-a constituit lipsa documentelor justificative prevăzute de art. 24 din H.G. nr. 1860/2006, respectiv a bonurilor de carburant pentru decontarea delegaţiilor care să justifice suma solicitată la rambursare.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Cercetării şi Inovării (succesor în drepturile şi obligaţiile Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare) împotriva Sentinţei nr. 3309 din 1 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV