Retrievability of performance bonds after constitutional invalidation of public procurement retention rules

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x din 7 ianuarie 2016, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale, în principal, obligarea pârâtei de rând II la restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 97.212 RON reţinută cu titlu de garanţie de bună conduită în baza prevederilor art. 2712 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 - privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, declarate neconstituţionale, iar în subsidiar, obligarea pârâtului de rând la plata în favoarea reclamantei a sumei de 97.212 RON cu titlu de despăgubire ca urmare a prejudiciului cauzat prin aplicarea prevederilor art. 2712 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 - privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, declarate neconstituţionale, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată pe care le vom avansa pentru soluţionarea prezentei cereri.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 44 din 26 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea principală formulată de S.C. A. S.A., în contradictoriu cu Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale (SNTGN) B. S.A.

A fost obligată pârâta la restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 97.212 RON reţinută cu titlu de garanţie de bună conduită în baza prevederilor art. 2712 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

S-a respins cererea subsidiară formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Recursul declarat de Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale (SNTGN) B. SA

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale (SNTGN) B. S.A. a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată. În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 6 din C. proc. civ.

S-a apreciat de către recurentă că hotărârea pronunţată de instanţa de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

Astfel, ca argument general, s-a invocat faptul că în analiza şi concluziile curţii cu privire la litigiul dedus judecăţii nu se face nicio referire la vreun act normativ în temeiul căruia aceasta să îşi întemeieze şi să motiveze în drept hotărârea.

S-a mai criticat de către recurenta-pârâtă faptul că în considerentele sentinţei recurate nu se face referire la unele argumente invocate de către B. prin întâmpinare, nefiind astfel cunoscut punctul de vedere al instanţei faţă de acestea, precum şi faptul că faţă de alte argumente motivele instanţei sunt neconforme cu soluţii şi consideraţii deja invocate de Curtea Constituţională în alte decizii deja pronunţate, concluzionându-se în sensul că hotărârea nu este motivată în înţelesul dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ.

Recurenta a susţinut că în ceea ce priveşte relaţia dintre cauzele asupra cărora se aplică efectele unei decizii a Curţii Constituţionale şi data publicării acesteia instanţa constituţională a statuat prin Decizia nr. 223/2012 (Monitorul Oficial nr. 256/2012)" Curtea constată că, întrucât deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, cele stabilite prin prezenta decizie urmează a se aplica de către ... de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I; totodată, instanţele judecătoreşti vor aplica prezenta decizie numai în cauzele pendinte la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, precum şi în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până, la data sus-menţionată, în această ultimă ipoteză decizia pronunţată de Curtea Constituţională constituind temei al revizuirii potrivit art. 322 pct. 10 din C. proc. civ." În concluzie, decizia Curţii de Apel Târgu Mureş de a respinge interpretarea B. S.A. cu privire la argumentul mai sus menţionat este nemotivată şi total greşită.

Având în vedere că plângerea S.C. A. S.A. a fost soluţionată, prin Decizia definitivă a Curţii de Apel Alba Iulia la data de 5 ianuarie 2015 şi că plata garanţiei de bună conduită a fost efectuată la 12 februarie 2015, prin raportare la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 5/2015, respectiv 19 martie 2015, reiese că la momentul publicării deciziei invocate de reclamantă în apărarea sa cauza era definitiv soluţionată şi nu poate fi supusă efectelor deciziei.

În opinia recurentei, Curtea de Apel Târgu Mureş a ignorat apărările prin care a menţionat că în cauzele soluţionate până la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, suntem în faţa unei facta praeterita, cauza fiind definitiv şi irevocabil soluţionată. în toată această perioadă, norma incidenţă a beneficiat de o prezumţie de constituţionalitate care nu a fost răsturnată decât ulterior momentului în care s-a consumat şi s-a tranşat în mod definitiv soarta litigiului. Incidenţa deciziei Curţii Constituţionale într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea de efecte ex tune actului jurisdicţional al Curţii şi ar nega autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătoreşti definitive, ceea ce, în mod evident, este inadmisibil.

4. Apărările intimatei S.C. A. SA

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă S.C. A. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, solicitând şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, fără a depune însă şi dovada acestor cheltuieli.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Starea de fapt relevantă este, în esenţă, următoarea:

Intimata- reclamantă a participat în calitate de ofertant la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică "Servicii de imprimare/fotocopiere/scanare/fax" organizată la data de 22 septembrie 2014 de către autoritatea contractantă SNRGN B. S.A. Mediaş, oferta reclamantei fiind declarată neconformă potrivit dispoziţiilor art. 79 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 coroborate cu cele ale art. 36 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 925/2006.

În urma respingerii notificării pentru revocarea comunicării rezultatului procedurii nr. x din 16 septembrie 2014, s-a adresat CNSC cu o contestaţie întemeiată pe prevederile art. 255 şi urm. din O.U.G. nr. 34/2006, procedând la constituirea unei garanţii de bună-conduită prin încheierea poliţei de asigurare nr. x din 23 octombrie 2014 cu Societatea de Asigurare C. S.A. în cuantumul legal de 97.212 RON, conform prevederilor art. 2711 alin. (1) - (3) din O.U.G. nr. 34/2006, anterior introducerii contestaţiei, a procedat la constituirea unei garanţii de bună-conduită prin încheierea poliţei de asigurare nr. x din 23 octombrie 2014 cu Societatea de Asigurare C. S.A. în cuantumul legal de 97.212 RON.

De asemenea, împotriva deciziilor CNSC de respingere a cererii de suspendare a procedurii de atribuire şi a contestaţiei reclamantei aceasta din urmă a formulat plângere la Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Plângerile au făcut obiectul dosarelor nr. x/2014 şi nr. y/2014 şi au fost soluţionate prin respingere, prin Deciziile nr. 8043 din 26 noiembrie 2014 şi nr. 1 din 5 ianuarie 2015.

În temeiul prevederilor art. 2712 alin. (1) din O.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă SNTGN B. S.A. Mediaş a formulat cererea nr. x din 14 ianuarie 2015 pentru executarea poliţei de asigurare de către asiguratorul C. S.A., solicitând virarea sumei de 97.212 RON reprezentând garanţia de bună conduită constituită în cauză.

Reclamanta a notificat autoritatea contractantă prin adresa nr. x din 5 februarie 2015 arătând că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 din 15 ianuarie 2015 au fost declarate neconstituţionale prevederile art. 2712 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 34/2006, însă autoritatea contractantă a înţeles să solicite reţinerea garanţiei de bună conduită.

Curtea de Apel Târgu-Mureş a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 97.212 RON reprezentând garanţia de bună conduită, reţinând că în cauză este incidentă Decizia nr. 5/2015 a Curţii Constituţionale prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2712 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 34/2006 privitoare la posibilitatea autorităţii contractante de a reţine garanţia de bună conduită la momentul rămânerii definitive a hotărârii de respingere a contestaţiei.

Înalta Curte constată că, deşi recurenta invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile acesteia nu se circumscriu acestui motiv de nelegalitate, întrucât nu este evidenţiată existenţa unor considerente contradictorii care să afecteze raţionamentul judecătorului fondului şi nici pronunţarea hotărârii cu ignorarea obiectului şi a cauzei raportului juridic dedus judecăţii.

Pe de altă parte, se observă că hotărârea primei instanţe este în acord cu exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., întrucât sunt expuse situaţia de fapt şi chestiunile esenţiale supuse judecăţii, punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, dar şi motivele pentru care susţinerile pârâtei au fost apreciate ca fiind neîntemeiate.

Astfel, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe este motivată, atât în fapt, cât şi în drept, în considerentele sentinţei regăsindu-se trimiteri justificate atât la dispoziţiile Legii nr. 554/2004, cât şi la cele ale O.U.G. nr. 34/2006, precum şi la statuările Curţii Constituţionale din Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2015.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte apreciază că argumentele de fapt şi de drept reţinute în considerentele sentinţei demonstrează că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor formulate de părţi pe parcursul procesului raportat la materialul probator administrat în cauză şi la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

În sensul acestor dispoziţii procedurale, motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv, întrucât o hotărâre care nu evocă reţinerile ei constituie o dispoziţie arbitrară, care anulează aproape toate principiile care guvernează procesul civil. Aceasta nu înseamnă, însă, că instanţa este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor părţilor care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, cerinţă pe care o îndeplineşte sentinţa ce formează obiectul recursului.

De altfel, instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat susţinerile pârâtei, reţinând corect că nu poate fi primită justificarea pârâtei în sensul că efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 5 din 15 ianuarie 2015, care se aplică numai pentru viitor, întrucât la momentul solicitării de restituire a garanţiei prin notificarea aflată la dosar, Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 din 15 ianuarie 2015 era publicată în Monitorul Oficial şi producea efecte juridice.

De asemenea, susţinerile recurentei referitoare la o eventuală încălcare a autorităţii de lucru judecat prin aplicarea decizie Curţii Constituţionale sunt lipsite de relevanţă juridică, în condiţiile în care plângerile ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2014 şi nr. y/2014, soluţionate prin Deciziile nr. 8043 din 26 noiembrie 2014 şi nr. 1 din 5 ianuarie 2015, nu au avut ca obiect obligarea pârâtei la restituirea garanţiei de buna-conduită.

În fine, Înalta Curte apreciază că argumentele de fapt şi de drept reţinute în considerentele sentinţei demonstrează că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor formulate de părţi pe parcursul procesului raportat la materialul probator administrat în cauză şi la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Din analiza hotărârii atacate rezultă că argumentaţia instanţei de fond cuprinde considerente corect structurate din punct de vedere logico-gramatical, iar raţionamentul juridic expus conduce şi susţine concluzia din dispozitiv, respectiv soluţia pronunţată în cauză.

Prin urmare, criticile recurentei sunt nefondate, în cauză neputând fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că nu a fost depusă la dosar dovada cheltuielilor de judecată,

Potrivit dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor în dosarul în legătură cu care se solicită cheltuieli de judecată.

Înalta Curte urmează să respingă cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Temeiul juridic al soluţiei pronunţate de Înalta Curte

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale (SNTGN) B. S.A. împotriva Sentinţei nr. 44 din 26 aprilie 2016 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-reclamanta S.C. A. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM