Clawback tax suspension: insufficiency of "well-justified case" where alleged defects constitute merits issues

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Hotărârea Curţii de apel

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 21 septembrie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională De Asigurări De Sănătate să dispună suspendarea adresei CNAS nr. x din 31 iulie 2014 prin care i s-au comunicat elementele necesare calculării taxei clawback aferentă trimestrului II al anului 2014 şi cu privire la răspunsul CNAS nr. P7401 din 9 septembrie 2014, prin care CNAS a răspuns la contestaţia formulată împotriva notificării.

Prin Sentinţa nr. . 3368 din 15 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi a dispus suspendarea executării adresei CNAS nr. x din 31 iulie 2014, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea actului administrativ.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de suspendare.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, recurenta a criticat sentinţa, susţinând că în mod greşit a reţinut instanţa de fond faptul că în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile pe care dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, le prevăd pentru a se putea dispune măsura suspendă actului administrativ.

În opinia recurentei, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acţiunii în anulare.

Din probatoriul sumar administrat în cauză nu a relevat elemente minime pentru fiecare medicament din lista anexă la notificarea litigioasă, cu atât mai mult cu cât acestea sunt contestate de reclamantă.

Consideră că în mod greşit instanţa de fond a avut în vedere susţinerile reclamantei cu privire la faptul că nu există nicio legătură directă între valorile de consum notificate prin datele CNAS şi vânzările sau veniturile contribuabilului S.C. A. S.R.L., având în vedere că acesta are obligaţie legală de a depune la CNAS lista medicamentelor pentru care înţelege să plătească contribuţia trimestrială. în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2011, medicamente pentru care este deţinător de app, le are în portofoliu şi le vinde pe piaţă în România.

Potrivit art. 280 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificării* şi completările ulterioare,CNAS organizează ş administrează Platforma Informatică a Asigurărilor de Sănătate, care cuprinde: Sistemul Informatic Unii Integrat, Sistemul Naţional al Cardului de Asigurări Sociale de Sănătate, Sistemul Naţional de Prescrien Electronică şi Sistemul Dosarului Electronic de Sănătate al Pacientului, asigurând interoperabilitate; acestuia cu soluţiile de e-Sănătate la nivel naţional, pentru utilizarea eficientă a informaţiilor în elaborare: politicilor de sănătate şi pentru managementul sistemului de sănătate.

În ceea ce priveşte cerinţa privind prevenirea unei pagube iminente, recurenta critică motivarea instanţei de fond, întrucât nu s-a făcut dovada că prin măsura dispusă s-a creat o perturbare previzibilă gravă a funcţionării activităţii la nivelul activităţii intimate/reclamantei, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. (ş) d Legea 554/2004, reclamanta nefăcând dovada faptului că s-a creat un prejudiciu grav la nivelul activităţii S A. S.R.L., întrucât instituţia noastră nu a procedat la luarea nici unei măsuri împotriva reclamantei.

Precizează faptul că subiecţii plătitori care nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată pentru un trimestru, respectiv nu virează contribuţia trimestrial, se exclud din lista medicamentelor cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamente utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate în alte unită fi sanitare, aprobată prin ordin al preşedintei Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Recurenta a susţinut că măsura de suspendare a Notificării nr. x din 31 iulie 2015 transmisă d către CNAS referitoare la procentul "p" pentru trimestrul II 2014, precum şi valoarea aferentă consumul de medicamente suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferentă trimestrului II 2014, ar duce la crearea unei situaţii în care numai; parte a medicamentelor scadente la plată ar putea fi decontate, iar prin neplata acestei contribuţii creându-se o situaţie de îngrădire a accesului la medicamente a asiguraţilor.

În fine, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării Adresei nr. x din 31 iulie 2015, transmise reclamantei - intimate de către CNAS, prin care au fost comunicate procentul "p" şi datele necesare stabilirii contribuţiei claw-back pentru trimestru II al anului 2014.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele următoare:

Aşa cum s-a arătat şi în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul administrativ vizat de cererea de suspendare este adresa CNAS nr. x din 31 iulie 2014 prin care i s-au comunicat reclamantei elementele necesare calculării taxei claw-back aferentă trimestrului II al anului 2014.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

Potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004 "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei."

Înalta Curte constată, contrar celor reţinute de prima instanţă că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat de natură a determina o îndoială puternică privind legalitatea actului contestat.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că analiza elementelor minime care să justifice valorile comunicate de CNAS către reclamantă pentru fiecare medicament din lista anexă la notificarea litigioasă presupune o antamare a fondului, ceea ce excede verificării sumare realizată în condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, adresa contestată nu poate fi considerată ca fiind vădit nelegală, lipsa de certitudine şi transparenţă a stabilirii creanţei fiscale reprezentând aspecte de fond ce urmează a fi verificate de instanţa investită cu soluţionarea fondului.

Înalta Curte apreciază că admiterea acţiunii de fond printr-o sentinţă nedefinitivă, Sentinţa civilă nr. 3381/4 noiembrie 2016, nu reprezintă un motiv temeinic justificat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004 în condiţiile în care motivele de suspendare se suprapun cu motivele de fond pentru care au fost anulate actele contestate în dosarul de faţă.

Aparenta de nelegalitate trebuie să rezulte în urma unei analize sumare a împrejurărilor în care a fost emis actul, fără a prejudeca fondul, or, argumentele invocate de reclamanta sunt în realitate critici de nelegalitate a deciziei, care nu sunt evidenţiate la o cercetare aparenta, ci presupun în mod obligatoriu administrarea unor probe pe fondul cauzei, ceea ce excede obiectului prezentei cereri.

Ca atare, întrucât existenţa cazului bine justificat nu se prezumă, ci trebuie dovedită, iar în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unei nelegalităţi evidente, Curtea constată că nu este îndeplinită cerinţa expresă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind Legea contenciosului administrativ.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, Înalta Curte, fără a înlătura de plano, consistenţa acestui argument, constată că, în raport cu cele reţinute anterior în privinţa neîndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii.

În speţă, într-adevăr punerea în executare a unui act administrativ atacat poate avea consecinţe serioase, însă câtă vreme acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate, această situaţie nu se circumscrie cerinţelor art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte admite recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei nr. 3368 din 15 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, casează sentinţa atacată şi rejudecând, respinge cererea de suspendare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei nr. 3368 din 15 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând:

Respinge cererea de suspendare ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM