Extraterritorial application of RASDAQ shareholders' meeting obligation to sole administrator of unlisted company

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x din 4 septembrie 2015, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând anularea Deciziei nr. 1882 din 12 august 2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 174 din 26 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta A. a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii şi anularea Deciziei nr. 1882 din 12 august 2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca fiind un act care nu are acoperire în prevederile legale din materia reglementărilor privind piaţa de capital.

Astfel, s-a susţinut că prin extinderea dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 151/2014 la alte societăţi comerciale în afară de cele care au consilii de administraţie/comitete directoare judecătorul fondului a adăugat, în mod nepermis, la lege.

A mai fost invocată de către recurentă respingerea eronată de către instanţa de fond a criticii pe care aceasta a adus-o deciziei ASF contestate, în sensul că în cuprinsul acesteia nu se menţionează temeiul de drept al aplicării amenzii contravenţionale.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 483 şi urm. din C. proc. civ.

4. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 18 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 aprilie 2018, completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, l-a declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanşat de recurenta-reclamantă are ca obiect anularea Deciziei nr. 1882 din 12 august 2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că prin Decizia A.S.F. nr. 1113 din 5 iunie 2015, s-a dispus sancţionarea reclamantei, în calitate de administrator unic al societăţii IFCA S.A. Ploieşti, cu amendă în cuantum de 15.000 RON, iar prin Decizia nr. 1882 din 12 august 2015 a fost modificată Decizia nr. 1113 din 5 iunie 2015, în sensul diminuării cuantumului amenzii contravenţionale ce i-a fost aplicată, de la 15.000 RON la 5.000 RON.

Soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii ca nefondată, este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Astfel, contrar susţinerilor recurentei, instanţa de control judiciar constată că reclamantei i s-a aplicat prin decizia contestată o sancţiune întrucât, deşi acţiunile emise de societatea IFCA S.A. Ploieşti sunt tranzacţionate pe piaţa RASDAQ, totuşi în cazul societăţii IFCA S.A. Ploieşti nu a fost dispusă convocarea şi nu s-a asigurat desfăşurarea adunării generale extraordinare a acţionarilor, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 151/2014, în vederea adoptării de către acţionari a unei decizii referitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare.

în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acţiunilor care se tranzacţionează pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa valorilor mobiliare necotate.

Reclamanta este administratorul unic al IFCA S.A. Ploieşti, conform informaţiilor furnizate de site-ul O.N.R.C. la data de 26 mai 2015.

Astfel potrivit art. 2 din Legea nr. 151/2014 "Consiliile de administraţie/directoratele societăţilor ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa acţiunilor necotate, au obligaţia să convoace şi să efectueze demersurile necesare pentru desfăşurarea adunărilor generale extraordinare a acţionarilor, în termen de 120 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în condiţiile stabilite de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu scopul dezbaterii de către acţionari a situaţiei create de lipsa cadrului legal de funcţionare a Pieţei RASDAQ, precum şi pentru ca aceştia să ia o decizie privitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o piaţă reglementată sau a tranzacţionării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, în baza prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi a reglementărilor emise de A.S.F."

Înalta Curte, constată, în acord cu cele reţinute de prima instanţă că prevederile art. 2 din Legea nr. 151/2014 se aplică şi administratorului unic al societăţii comerciale ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe Piaţa RASDAQ, întrucât se impune reglementarea procedurii legale de urmat pentru clarificarea situaţiei tuturor acţiunilor tranzacţionate pe Piaţa RASDAQ, precum şi a tuturor acţiunilor tranzacţionate pe piaţa acţiunilor necotate, în speţă acţiunile societăţii IFCA S.A. Ploieşti fiind tranzacţionate pe piaţa RASDAQ. Conform informaţiilor publicate pe site-ul B.V.B. la pagina emitentului, acţiunile emise de IFCA S.A. sunt admise la tranzacţionare pe piaţa RASDAQ - categoria III-R cu statusul "tranzacţionabilă".

Prin urmare, în mod just a reţinut judecătorul fondului că acest act normativ nu a avut în vedere, astfel cum în mod eronat susţine reclamanta, caracterul mai complex al activităţii societăţilor comerciale conduse de Consiliile de administraţie/Directorate, ci faptul că acţiunile societăţilor comerciale se tranzacţionează pe Piaţa RASDAQ sau pe piaţa acţiunilor necotate.

De asemenea, Înalta Curte constată că este nefondată şi critică privind lipsa temeiului de drept al deciziei contestate, prima instanţă respingând corect această critică, atâta vreme cât în decizia de soluţionare a plângerii prealabile sunt menţionate dispoziţiile legale în temeiul cărora a fost aplicată sancţiunea contravenţională şi, în plus, sunt analizate criticile formulate cu privire la legalitatea deciziei de sancţionare.

În raport cu dispoziţiile legale anterior menţionate şi prin prisma actelor dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect a soluţionat instanţa de fond cererea formulată de reclamantă, astfel că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.

Temeiul juridic al soluţiei pronunţate de Înalta Curte

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să respingă recursul, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 174 din 26 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM