EU fund recovery upheld for ineligible consultancy and site-organization costs

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele

I.Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala Judeţul Olt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat următoarele:

- Anularea Deciziei nr. 316 din 12 decembrie 2014 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, şi pe cale de consecinţă admiterea contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din data de 21 august 2014,

- Anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din data de 21 august 2014 emis de Direcţia Constatare şi Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli şi comunicată prin intermediul Adresei nr. x din 22 august 2014, înregistrată de Consiliul Judeţean Olt sub nr. x din 29 august 2014, cu consecinţa exonerării de la plata corecţiilor financiare.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin Sentinţa nr. 3269 din 9 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea promovată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala Judeţul Olt, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala Judeţul Olt a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi anularea actelor administrative atacate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat s-a argumentat, în esenţă, că, în speţă, faptele pretins nelegale ale U.A.T. Judeţul Olt nu au produs şi nici nu ar fi putut produce un prejudiciu bugetului Uniunii Europene sau fondurilor publice naţionale aferente acestuia, prin urmare nu este un prejudiciu nici efectiv, nici potenţial.

Situaţiile de fapt constatate nu întrunesc elementele constitutive ale unei nereguli, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

În spiritul O.U.G. nr. 66/2011 neregula presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii şi anume: existenţa unei abateri de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a unei autorităţi competente în gestionarea fondurilor europene şi un prejudiciu produs sau care poate fi adus bugetului Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Nu orice abatere de la legalitate constituie neregulă, ci doar cele care au prejudiciat sau pot prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

În speţă intimatul - pârât M.D.R.A.P. nu a făcut dovada prejudiciului adus bugetului Uniunii Europene şi mai mult, nu şi-a îndeplinit faţă de U.A.T. Judeţul Olt obligaţiile prevăzute la art. 5 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că acesta avea obligaţia de a lua toate măsurile necesare prevenirii neregulilor, inclusiv de a proceda la informarea corectă şi la timp a autorităţii contractante asupra riscului producerii de nereguli, pe parcursul derulării procedurii privind utilizarea fondurilor.

Chiar dacă instanţa de fond apreciază că prejudiciul cauzat prin nerespectarea dispoziţiilor legale poate fi şi potenţial, nu doar efectiv, recurenta învederează faptul că, analizând conţinutul procesului-verbal de constatare şi pe cel al deciziei de respingere a contestaţiei, se poate observa fără tăgadă că în ambele acte administrative nu se face referire la un eventual prejudiciu cauzat bugetului U.E. sau fondurilor publice naţionale din care s-a făcut cofinanţarea proiectului derulat de U.A. T. Judeţul Olt, ci s-a reţinut doar că s-au încălcat prevederile Ordinului nr. 144 din 7 februarie 2008, fiind astfel evidenţiată fapta considerată abatere de la legalitate, dar nu şi urmările acesteia.

Prin urmare, nefiind menţionat în aceste acte administrative niciun prejudiciu, ci doar o încălcare a prevederilor Ordinului nr. 144 din 7 februarie 2008, nu se pune în discuţie dacă acest prejudiciu este potenţial sau efectiv, din moment ce nu există menţionată noţiunea de "prejudiciu, nici în procesul-verbal de constatare a neregulilor şi nici în decizia M.D.R.A.P.

De altfel, O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, este guvernată de principiul proporţionalităţii, în sensul că o măsură administrativă trebuie să fie necesară, adecvată şi corespunzătoare scopului urmărit mai ales în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv.

Raportat la cele menţionate, arătă că, în speţa dedusă judecăţii, nu există niciun prejudiciu potenţial sau efectiv astfel cum susţine instanţa de fond, iar echipa de control din cadrul M.D.R.A.P. nu a precizat în conţinutul celor două acte administrative faptul că abaterea reţinută în sarcina U.A.T. Judeţul Olt a putut avea un impact financiar.

În opinia recurentei, în cadrul soluţionării prezentului raport juridic litigios, nu se poate reţine nicio neregulă săvârşită de U.A. T. Judeţul Olt în gestionarea fondurilor europene.

În conformitate cu capitolul 2.3.5. "Activităţile proiectului, din Anexa nr. 1 (Cererea de finanţare) la contractul de finanţare nr. x din 23 noiembrie 2012, activităţile şi sub-activităţile prevăzute în proiect au fost concepute astfel încât să se asigure eficienţă maximă în atingerea obiectivelor şi a rezultatelor planificate.

Beneficiarul a procedat la realizarea activităţilor descrise în cadrul activităţii nr. 7 - Consultanţă şi expertiză tehnică- din cererea de finanţare şi anume: "Activitatea se va realiza prin achiziţia serviciilor de consultanţă şi expertiză tehnică în vederea asigurării asistenţei tehnice din partea unor verificatori atestaţi MCC şi experţi tehnici cu acreditări MCC pe toată perioada derulării lucrărilor de execuţie ".

U.A.T. Judeţul Olt a achiziţionat direct serviciile de consultanţă şi expertiza tehnică prin încheierea contractului de servicii nr. x din 27 mai 2013.

Prin încheierea contractului de servicii susmenţionat, beneficiarul a respectat şi prevederile capitolului 2.3.8 din Anexa nr. 1 la contractul de finanţare. - "Rezultate anticipate. activităţi după semnarea contractului., activitatea 7- "Consultanţă şi expertiză tehnică, rezultate: contract consultanţă expert acreditat, asistenţă din partea arhitecţilor acreditaţi pe perioada execuţiei lucrărilor.

De altfel, în anexa nr. V - "Bugetul proiectului" - la capitolul 3 - "Cheltuieli pentru proiectare şi asistenţă tehnică linia bugetară 3.4" - a fost inclusă în categoria cheltuielilor eligibile suma de 34.713,00 RON, aferentă serviciilor de consultanţă şi expertiză.

Referitor la susţinerea instanţei de fond cu privire la faptul că activităţile prestatorului nu au legătură cu activitatea de consultanţă în domeniul managementului proiectului (art. 4 alin. (5) lit. .b) din Ordinul nr. 144/2008), arătă că:

Activitatea de management al proiectului a fost descrisă în Anexa nr. 1, pct. 2.4 din cererea de finanţare, dar aşa cum reiese din pct. 2.3.5 din aceeaşi Anexă, Activitatea 1 - Organizarea echipei de implementare a proiectului -, s-a realizat prin: " Desemnarea de către conducerea instituţiei a echipei de implementare a proiectului şi stabilirea activităţii şi sarcinilor ce revin fiecărui membru al echipe?'.

Aşa cum rezultă din descrierea acestei activităţi, responsabilitatea implementării proiectului, de la activităţile stabilite în proiect şi până la rezultatele acestora, a aparţinut echipei de implementare nominalizată de beneficiarul finanţării.

Menţionează faptul că, aşa cum rezulta din contractul de servicii nr. x din 27 mai 2013, obiectul contractului este: servicii de consultanţă şi expertiză tehnică pe perioada execuţiei lucrărilor pentru obiectivul de investiţii "Reabilitarea secţiilor expoziţionale la Muzeul Judeţean Olt şi amenajări peisagistice, lucrări decorative pentru evidenţierea clădirii şi a exponatelor", şi nu servicii de management al proiectului, cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond.

Referitor la afirmaţia instanţei de fond potrivit căreia legislaţia specifică care reglementează intervenţiile asupra monumentelor istorice ar fi impus redactarea cererii de finanţare şi a anexelor în conformitate cu cerinţele legislaţiei specifice şi că U.A.T. Judeţul Olt ar fi trebuit să prevadă în caietul de sarcini atribuţii de consultanţă specifice intervenţiilor asupra monumentelor istorice, arătă următoarele:

Elaborarea documentaţiei de atribuire a contractului de servicii de consultanţă şi expertiză tehnică pe perioada execuţiei lucrărilor pentru obiectivul de investiţii "Reabilitarea secţiilor expoziţionale la Muzeul Judeţean Olt şi amenajări peisagistice, lucrări decorative pentru evidenţierea clădirii şi a exponatelor", s-a realizat în conformitate cu cerinţele legislaţiei specifice în domeniul monumentelor istorice.

Din argumentele prezentate anterior rezultă faptul că U.A.T. Judeţul Olt a prevăzut în caietul de sarcini acele atribuţii de consultanţă specifice în domeniul monumentelor istorice, aspect pe care instanţa nu l-a remarcat, în considerentele hotărârii fiind menţionat chiar contrariul.

Consideră că, dacă instanţa de fond ar fi reţinut susţinerea cu privire la acest aspect, s-ar fi observat cu uşurinţă din analiza actelor depuse la dosar faptul că U.A.T. Judeţul Olt a respectat legislaţia specifică în domeniul monumentelor istorice, precum şi contractul de finanţare nr. x din 23 noiembrie 2012 şi anexele sale atunci când a încheiat contractul de servicii de consultanţă şi expertiză tehnică nr. 20 din 27 mai 2013.

În ceea ce priveşte reţinerea instanţei de fond potrivit căreia, din analiza rapoartelor de servicii elaborate de către dirigintele de şantier, respectiv consultantul tehnic, rezultă că activităţile consultantului tehnic şi ale dirigintelui de şantier au fost identice, precizează:

Beneficiarul a avut în vedere asigurarea unor servicii de consultanţă pentru intervenţiile asupra monumentelor istorice conform legislaţiei în vigoare, servicii concretizate în atribuţii şi răspunderi ale experţilor şi specialiştilor diferite de cele ale proiectantului şi ale dirigintelui de şantier.

Având în vedere atribuţiile consultantului menţionate anterior în motivaţia prezentului recurs, consideră faptul că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că activităţile desfăşurate de către consultant s-au suprapus cu cele ale dirigintelui de şantier şi proiectant.

În concluzie, activităţile prevăzute în contractul de consultanţă şi expertiză tehnică nu sunt identice cu cele prevăzute în contractul de dirigenţie de şantier, astfel cum rezultă din atribuţiile specifice fiecărei categorii profesionale reglementate de Ordinul nr. 2495 din 26 august 2010, iar includerea în rapoartele de activitate încheiate de către consultant, respectiv de dirigintele de şantier, a unor activităţi comune s-a datorat conlucrării consultantului şi dirigintelui de şantier pe perioada de execuţie a lucrării.

Menţionează că rapoartele de activitate elaborate de consultant şi de dirigintele de şantier nu sunt identice şi că singura diferenţă nu constă, aşa cum afirmă instanţa de fond, doar în faptul că în raportul dirigintelui de şantier apar în plus anumite menţiuni comparativ cu raportul consultantului tehnic. Includerea în raportul dirigintelui de şantier a informaţiilor referitoare la centralizatorul documentelor, persoanele responsabile pe şantier şi centralizatorul valoric al lucrărilor efectuate, se datorează atribuţiilor specifice dirigintelui de şantier aşa cum sunt reglementate la art. 22 pct. 5 din Ordinul nr. 2495 din 26 august 2010, precum şi atribuţiilor generale ale acestuia care sunt reglementate de prevederile art. 44 din Ordinul nr. 1496/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Referitor la susţinerea instanţei de fond potrivit căreia unele articole aferente devizului nr. 631048 "Organizare de şantier, respectiv: montare containere, birouri sau destinate locuinţelor muncitorilor ori transportului materialelor, au fost în mod incorect incluse în categoria cheltuielilor eligibile, arătăm că articolele din devizul mai susmenţionat au fost cele stabilite de proiectant, iar includerea în categoria cheltuielilor eligibile s-a realizat anterior încheierii contractului de finanţare, respectiv la momentul evaluării tehnico - financiare a proiectului tehnic aferent cererii de finanţare de către Organismului Intermediar ADR S-V Oltenia.

Instanţa de fond îmbrăţişează în considerentele hotărârii apărările formulate de către M.D.R. A.P., care referitor la acest aspect sunt doar nişte simple afirmaţii, fără să ia în calcul şi motivele invocate de autoritatea contractantă, motive argumentate prin existenţa contractului de finanţare nr. x din 23 noiembrie 2012 a cărui parte este inclusiv M.D.R.A.P.

Concluzia recurentei este aceea că aceste categorii de cheltuieli eligibile au fost stabilite prin contractul de finanţare, iar recunoaşterea eligibilităţii acestor sume rezultă din faptul că acestea au fost rambursate în totalitate de către Autoritatea de Management a P.O.R. (Programul Operaţional Regional) la momentul solicitării lor de către beneficiarul U.A.T. Judeţul Olt.

Solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea Sentinţei civile nr. 3269 din 9 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi, judecând pe fond cauza, admiterea cererii de chemare în judecată şi anularea Deciziei nr. 316 din 12 decembrie 2014 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 21 august 2014

3. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în condiţiile art. 493 din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 5 martie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 9 mai 2018 completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. sunt nefondate, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat.

Din probatoriul administrat rezultă că în baza Contractului de finanţare nr. x din 23 noiembrie 2012, cod SMIS 5157 cu titlul "Reabilitarea secţiilor expoziţionale la Muzeul Judeţean Olt şi amenajări peisagistice, lucrări decorative pentru evidenţierea clădirilor şi a exponatelor", reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială judeţul Olt, în calitate de autoritate contractantă, a organizat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, procedura de atribuire a Contractului de lucrări nr. x din 28 iunie 2013 şi a Contractului de servicii nr. x din 27 mai 2013.

În urma verificărilor efectuate de echipa de control a pârâtului MDRAP a fost emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 21 august 2014, prin care s-au reţinut cheltuieli neeligibile în cuantum de22.845,81 RON aferent contractului de consultanţă nr. x din 27 mai 2013 şi de 7.290,28 RON aferent contractului de lucrări nr. x din 28 iunie 2013. De asemenea, în cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 21 august 2014, echipa de control a reţinut:"Pe linia 3.4 "Consultanţă şi expertiză" s-au solicitat şi decontat cheltuieli neeligibile în valoare de: 19.900 RON reprezentând contravaloarea facturilor nr. x din 26 septembrie 2013, nr. y din 18 octombrie 2013, z din 3 decembrie 2013 şi nr. w din 19 decembrie 2013 emise de A. S.R.L.."

În cauză, reclamanta a formulat contestaţia împotriva Procesului-verbal nr. x din 21 august 2014, respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 316 din 12 decembrie 2014 emisă de pârât.

Înalta Curte constată că, dincolo de aspectele factuale ale cauzei, corect reţinute de judecătorul fondului, în cauză în mod corect au fost respinse toate criticile de nelegalitate invocate de reclamantă, neexistând nici un motiv real pentru reformarea hotărârii recurate.

În legătură cu aspectele criticate, se impune a se preciza că în afara prevederilor din legislaţia naţională, noţiunea de neregulă este definită de art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, dispoziţii care au aplicabilitate directă în legislaţia naţională, ca fiind "orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui ofertant economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al UE, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Pornind de la această definiţie, şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în jurisprudenţa sa, a considerat că, inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C-465/10 pct. 47), statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării (C-465/10 pct. 32), regula generală fiind aceea că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obţinut prin comiterea unei nereguli (C-199/03 pct. 15) dar cu aplicarea principiului proporţionalităţii, consacrat de jurisprudenţa Curţii.

Referitor la aspectele în discuţie, se reţine că, prin soluţia de unificare a practicii judiciare adoptată de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţa din 24 noiembrie 2014, s-a considerat că în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011, aplicarea corecţiei financiare pentru recuperarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, nu este condiţionată de existenţa unui prejudiciu asupra bugetului Uniunii Europene/fondurilor publice naţionale, cu excepţia situaţiilor expres şi limitativ prevăzute în anexa la ordonanţa de urgenţă, în care aplicarea corecţiei financiare este condiţionată de existenţa prejudiciului.

Art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 defineşte noţiunea de "neregulă" ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Astfel, obligaţia de restituire sau recuperare a fondurilor UE există în toate cazurile în care s-au constatat nereguli, fără a fi necesară probarea existenţei sau producerii unui prejudiciu.

Calificarea ca neregulă a unei abateri săvârşite în procedura de achiziţie publică nu este condiţionată la modul absolut de producerea efectivă a unui prejudiciu.

"Neregula" este definită, de asemenea, în art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, dispoziţii care au aplicabilitate directă în legislaţia naţională, ca fiind "orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui ofertant economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al UE, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Deci, în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011, aplicarea corecţiei financiare pentru recuperarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora nu este condiţionată de existenţa unui prejudiciu asupra bugetului UE/fondurilor publice naţionale, cu excepţia situaţiilor expres şi limitativ prevăzute în anexa la ordonanţa de urgenţă în care aplicarea corecţiei financiare este condiţionată de existenţa prejudiciului.

Înalta Curte constată că sunt nefondate şi criticile recurentei referitoare la abaterile reţinute.

Astfel, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) şi (5) din Ordinul nr. 144/2008 privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenţie "Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum şi crearea/modernizarea infrastructurilor conexe" în cadrul axei prioritare "Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului" din cadrul Programului operaţional regional 2007 - 2013: "(1) Sunt considerate eligibile, în limita a 5% din valoarea totala eligibilă a proiectului, cheltuielile legate de proiectare şi asistenţă tehnică, cuprinzând cheltuielile privind studiile de teren, obţinerea de avize, acorduri şi autorizaţii, proiectarea şi ingineria, consultanţa şi asistenţa tehnică. (5) Cheltuielile eligibile privind serviciile de consultanţă includ cheltuielile efectuate, după caz, pentru:a) plata serviciilor de consultanţă, la elaborarea studiilor de piaţă şi de evaluare;b) plata serviciilor de consultanţă în domeniul managementului proiectului finanţat:c) plata asistenţei consultanţei juridice, în scopul elaborării documentaţiei de atribuire şi/sau al aplicării procedurii de atribuire a contractelor de achiziţie publică."

Prin urmare, Înalta Curte constată în acord cu cele reţinute de prima instanţă că obiectul contractului de consultanţă nu prevede nicio activitate care se încadrează în categoria cheltuielilor eligibile, fiind vădit neîntemeiată susţinerea reclamantei potrivit căreia aceste activităţi s-ar încadra în categoria serviciilor de consultanţă în domeniul managementului proiectului finanţat, acest domeniu presupunând cu totul alte activităţi decât cele menţionate în caietul de sarcini ca atribuţii ale prestatorului.

Contrar celor susţinute de recurentă, Înalta Curte constată că obiectul contractului de consultanţă nu prevede nicio activitate care se încadrează în categoria cheltuielilor eligibile, întrucât atribuţiile prestatorului nu au legătură cu activitatea de consultanţă în domeniul managementului proiectului (art. 4 alin. (5) lit. b) din ordin) iar serviciile de consultanţă nu vizează nici celelalte activităţi de la lit. a) şi c), respectiv elaborarea studiilor de piaţă şi de evaluare sau consultanţă juridică în scopul elaborării documentaţiei de atribuire şi/sau al aplicării procedurii de atribuire a contractelor de achiziţie publică, cheltuielile efectuate de reclamantă în cadrul Contractului de consultanţă nr. x din 27 mai 2013 neîncadrându-se aşadar printre cheltuielile eligibile prevăzute de Ordinul nr. 144/2008.

De asemenea, instanţa de control judiciar constată că în mod just a reţinut prima instanţă că din analiza comparativă a celor două rapoarte întocmite pentru aceeaşi perioadă, unul pentru serviciile de dirigenţie de şantier iar celălalt pentru serviciile de consultanţă, rezultă cu evidenţă că activităţile consultantului şi ale dirigintelui de şantier au fost identice, motiv pentru care nu se justifică plata mai multor persoane, în cadrul unor contracte de servicii distincte pentru a presta aceeaşi activitate, plata suplimentară de persoane nefiind în măsură să garanteze buna realizare a proiectului.

Totodată, se constată că sumele referitoare la montarea de containere birouri sau destinate locuinţelor muncitorilor ori transportul materialelor nu pot fi considerate ca fiind activităţi conexe organizării de şantier, aceste cheltuieli fiind pur administrative şi în mod justificat nu au fost aprobate pentru rambursare de către finanţator. Pentru a îndeplinit condiţiile de eligibilitate, cheltuielile angajate de către recurentă trebuie să vizeze construirea provizorie sau amenajarea la construcţiile existente de vestiare pentru muncitori, lucrările astfel realizate neputând avea caracter definitiv.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Olt împotriva Sentinţei nr. 3269 din 9 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Olt împotriva Sentinţei nr. 3269 din 9 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM