Suspension of execution of an agricultural administrative act: admissibility, absence of object due to offsetting, and satisfaction of imminent harm requirement

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 11 iunie 2015 până la soluţionarea acţiunii privind anularea acestui act.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civile nr. 66 din 31 martie 2016, a respins, ca nefondate, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare, invocate de pârâtă.

Totodată, a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 11 iunie 2015 întocmit de pârâtă, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, recurenta a arătat că cererea de suspendare este inadmisibilă, în raport cu faptul că în cauză este aplicabil termenul de prescripţie, prevăzut de art. 11 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, în raport cu data introducerii cererii de suspendare (24 februarie 2016) şi având în vedere data comunicării actului administrativ (29 iunie 2015), precum şi data transmiterii răspunsului la plângerea prealabilă (28 august 2015).

Totodată, a susţinut lipsa obiectului cererii de suspendare, ca urmare a faptului că debitul stabilit prin procesul-verbal contestat a fost stins prin compensare, potrivit art. 22 din Codul de procedură fiscală, prin urmare efectele actului administrativ fiscal au încetat.

Pe fondul cauzei, recurenta a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege pentru suspendarea actului administrativ atacat, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube.

Astfel, a susţinut că nu există o îndoială cu privire la actul administrativ atacat, respectiv nu a fost dovedită o asemenea împrejurare, întrucât procesul-verbal contestat a fost emis cu respectarea actelor normative în vigoare, mai mult, a apreciat că prima instanţă a analizat chiar criticile de nelegalitate ale respectivului act.

În ceea ce priveşte paguba iminentă a arătat, de asemenea, că nu este îndeplinită nici această condiţie, nerezultând că prin executarea actului atacat intimata-reclamantă ar suferi o astfel de pagubă, în plus, creanţa fiscală stabilită prin titlul executoriu fusese stinsă prin compensare, efectele actului administrativ fiscal încetând.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţe atacate, iar pe fond respingerea cererii de suspendare.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Asociaţia A. a invocat excepţia nulităţii recursului, respectiv excepţia tardivităţii, prin prisma prevederilor art. 487 raport la cele ale art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, autoritatea a depus primul recurs la data de 12 aprilie 2015, care nu conţine niciun motiv de casare, iar cel de-al doilea memoriu a fost înregistrat la data de 29 aprilie 2015 care, în opinia sa, este tardiv în raport cu data comunicării hotărârii atacate, dar şi nul faţă de prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Pe fond, a susţinut că în mod corect s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, soluţia fiind legală inclusiv asupra excepţiilor reiterate în recurs.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data 16 aprilie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, potrivit Rezoluţiei din data de 1 octombrie 2018, acordându-se termen de judecată în şedinţă publică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

1.1 În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, se reţine că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că susţinerile recurentei pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

1.2. Referitor la tardivitatea căii de atac exercitate, determinată de împrejurarea că memoriul de recurs, conţinând motivele de casare, a fost depus la data de 29 aprilie 2015 în raport cu data comunicării sentinţei atacate (21 aprilie 2016), deşi în cauză, prima cerere de recurs fusese înregistrată la data de 12 aprilie 2015, moment de la care, în opinia intimatei, curge termenul atât pentru declararea, cât şi pentru motivarea recursului, de asemenea, se reţine că excepţia este neîntemeiată.

În soluţionarea acestei excepţii, instanţa de control judiciar are în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 512 din 4 iulie 2017, în considerentele căreia s-a reţinut că în situaţia în care partea interesată a formulat apel înainte de comunicarea hotărârii judecătoreşti, dispoziţiile art. 468 alin. (3) se coroborează cu cele ale art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., potrivit căruia "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii", întrucât, chiar dacă partea îşi manifestă nemulţumirea faţă de hotărârea primei instanţe, declarând apel înainte de comunicarea acesteia, ea nu poate cunoaşte temeiurile de fapt şi de drept pe care aceasta se sprijină.

S-a reţinut că, în principiu, în ceea ce priveşte calea de atac a apelului, termenul de declarare şi de motivare curge de la comunicarea hotărârii. Totuşi, legiuitorul a acordat beneficiul depunerii cererii de apel şi anterior comunicării hotărârii, fără ca acest fapt să atragă modificări sub aspectul motivării căii de atac.

În consecinţă, Curtea a apreciat că indiferent de momentul exercitării apelului,anterior sau ulterior comunicării, motivarea acestuia este posibilă în termenul de exercitare a apelului, socotit de la data comunicării hotărârii.

Dispoziţiile procedurale referitoare la calea de atac a apelului fiind aplicabile şi în recurs, în temeiul art. 485 din C. proc. civ.

1.3. În ceea ce priveşte criticile din recurs, instanţa de control judiciar reţine, de asemenea, că sunt nefondate.

Astfel, în mod corect s-a apreciat că este neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii determinată de prescrierea dreptului la acţiune, având în vedere temeiul cererii, art. 15 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport cu care termenul de prescripţie de 6 luni invocat de pârâtă, prevăzut de art. 11 din aceeaşi lege, nu este aplicabil şi cererii de suspendare, ci doar acţiunii în anulare a actului administrativ.

Totodată, cererea de suspendare nu este lipsită de obiect, întrucât din conţinutul notelor de compensare invocate de pârâtă drept temei al stingerii debitului (x din 12 octombrie 2015 şi y din 19 octombrie 2015) nu rezultă dacă s-a compensat integral sau parţial respectivul debit stabilit prin titlul executoriu, în plus, împrejurarea că acest act a fost pus în executare nu lipseşte de obiect cererea de suspendare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante pe fondul recursului

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 11 iunie 2015 până la soluţionarea acţiunii privind anularea acestui act.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Prin sentinţa ce formează obiectul recursului, prima instanţă a respins, ca nefondate, excepţiile invocate, dispunând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 11 iunie 2015 întocmit de pârâtă, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia.

Curtea de Apel Alba-Iulia, prin Sentinţa nr. 41 din 23 februarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor bugetare nr. x din 11 iunie 2015 încheiat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Direcţia Măsuri de Piaţă, Compartiment Măsuri de Piaţă Zootehnic, şi exonerarea reclamantei de plata sumei totale de 936.394,76 RON, respectiv 221.239,16 Euro, a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză.

Soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză conferă consistenţă concluziei că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, iar prin anularea acestui act aparenţa de drept a fost consolidată.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, această noţiune are în vedere producerea unui prejudiciu.

Or, punerea în executare a măsurii de compensare este de natură să producă reclamantei o pagubă dificil de reparat ca urmare a lipsirii de o sumă importantă de bani, perturbând în mod grav funcţionarea acesteia şi raporturile ei cu membrii pe care îi are în prezent.

Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, şi dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

Altfel spus, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu completările şi modificările ulterioare, măsura suspendării executării actului administrativ atacat, dispusă de prima instanţă, se prelungeşte ope legis până la soluţionarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea acestui act.

Aşa fiind, se poate trage concluzia că, prin acest text de lege, s-a dat eficienţă instituţiei suspendării actului administrativ dispuse în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care legiuitorul a introdus o nouă ipoteză normativă în corpul legii.

Conchizând, Înalta Curte reţine că soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, iar hotărârea recurată satisface exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile privind nulitatea şi tardivitatea recursului.

Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva Sentinţei civile nr. 66 din 31 martie 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Procesat de GGC - MM