Suspension of audit decision execution: statutory conditions of well-justified case and imminent damage satisfied by prior partial annulment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Naţională de Investiţii S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, suspendarea executării Deciziei nr. 6 din 6 mai 2015 emisă de pârâtă urmare a misiunii de audit de conformitate "Controlul situaţiei, evoluţiei şi modului de administrare a patrimoniului public şi privat al statului" efectuată în perioada 7 ianuarie 2015 - 13 martie 2015.

2, Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 153 din 25 ianuarie 2016, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei, apreciind, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, a cazului bine justificat şi a prevenirii unei pagube iminente.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Compania Naţională de Investiţii a formulat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situaţia de fapt expusă în faţa primei instanţe, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 15 alin. (1) raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit recurentei, îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ contestat derivă din faptul că autoritatea intimată a soluţionat contestaţia formulată cu încălcarea obligaţiei de suspendare a procedurii, ca urmare a transmiterii solicitării efectuării de verificări de către Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice la compania reclamantă.

Totodată, a susţinut că misiunea de audit s-a realizat cu depăşirea competenţei de control a Curţii de Conturi, întrucât dispoziţiile legale sunt în sensul că respectivul control trebuia să aibă loc doar cu privire la legalitatea administrării/utilizării fondurilor publice, iar autoritatea intimată şi-a încălcat obligaţia de motivare a actului administrativ emis, prin care au fost respinse apărările reclamantei, arătând că sunt "lipsite de obiect", fără să indice argumentele.

Referitor la existenţa unei pagube iminente, a arătat, contrar celor reţinute de prima instanţă, că există riscul de a se cauza o perturbare gravă activităţii Companiei, iar punerea în executare a măsurilor dispuse prin decizia atacată ar crea în mod invariabil un prejudiciu acesteia, cât şi angajaţilor proprii şi terţilor cocontractanţi, măsurile având ca obiect recuperarea unor pretinse prejudicii, fiind de natură să producă pagube semnificative, întrucât presupune iniţierea unor litigii care vor antrena resurse financiare (taxe de timbru, onorarii de expert), care nu vor putea fi recuperate ulterior.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi, pe fond, admiterea cererii de suspendare.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate, fiind temeinică şi legală, arătând, în esenţă, că susţinerile recurentei nu sunt de natură a demonstra nelegalitatea, aparentă sau de fond, a actului administrativ a cărui suspendare se cere.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza

Încheierii de şedinţă din data 14 mai 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, potrivit Rezoluţiei din data de 1 octombrie 2018, acordându-se termen de judecată în şedinţă publică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei nr. 6 din 6 mai 2015, până la soluţionarea definitivă a acţiunii privind anularea acestui act.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat poate fi reţinut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate, identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea şi consistenţa dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acţiunii în anularea actului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Legea nu face distincţie între motivele de nelegalitate substanţială, de drept material, şi cele de nelegalitate procedurală, esenţial este însă ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă la nivelul aparenţelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

Analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar reţine că prin Sentinţa nr. 1433 din 21 aprilie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis, în parte, cererea formulată de reclamantă, anulând, în parte, Încheierea nr. 52 din 20 octombrie 2015, Decizia nr. 6 din 6 mai 2015 şi Raportul de audit de conformitate (control) datat 13 martie 2015, emise de Curtea de Conturi a României, respectiv în ceea ce priveşte: - măsura nr. 2 (I) din Decizie, în parte, în limita obligaţiei de completare a foilor de parcurs cu toate datele prevăzute de formular privind traseul, scopul şi locul deplasării, kilometrii parcurşi şi norma de consum; - măsura nr. 10 (I) din Decizie referitoare la efectuarea demersurilor legale pentru valorificarea studiului de fezabilitate care a făcut obiectul contractului de prestări servicii nr. x/2011, inclusiv prin MDRAP, iar în situaţia în care nu se poate realiza valorificarea studiului de fezabilitate luarea de măsuri în vederea recuperării contravalorii acestuia; - măsura nr. 16 (I) pct. 3, în parte, în limita cheltuielilor privind serviciile pentru dezvoltarea unui sistem de management al performanţei.

Totodată, a menţinut, în rest, actele contestate şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.500 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti are aptitudinea de a genera o "îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ", în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aşa încât este îndeplinită condiţia "cazului bine justificat".

Deşi, nefiind definitivă, această sentinţă are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, se reţine că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

Or, punerea în executare a măsurilor dispuse prin actul contestat, referitoare la recuperarea unor prejudicii, ar conduce în mod indubitabil la diminuarea bugetului recurentei-reclamante, iar această consecinţă fiind cauzată de un act administrativ în privinţa căruia a fost răsturnată prezumţia de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, aşa încât se apreciază că este îndeplinită şi această condiţie.

În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate, instanţa de control judiciar apreciază că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., raportat la complexitatea pricinii, activitatea prestată efectiv de avocaţi şi onorariile avocaţiale, caracterul cheltuielilor de judecată trebuie să fie unul rezonabil, în raport cu criteriile prevăzute de acest text de lege.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va admite cererea, cu consecinţa suspendării executării actului administrativ atacat până la soluţionarea definitivă a cauzei, obligând autoritatea intimată la plata cheltuielilor de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Compania Naţională de Investiţii împotriva Sentinţei civile nr. 153 din 25 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare, admite cererea de suspendare.

Dispune suspendarea executării Deciziei nr. 6 din 6 mai 2015, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Obligă pârâta Curtea de Conturi la plata sumei de 2000 RON, către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM