Murder penalty individualization under mitigating circumstances

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 114 din 10 februarie 2004, Tribunalul Iași, a condamnat pe inculpatul C.V. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 din același cod.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 14 iunie 2003, inculpatul a lovit cu un par, în regiunea capului pe F.D., provocându-i moartea.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 138 din 20 aprilie 2004, admițând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani la 7 ani închisoare, menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, inclusiv a prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen., reținute de prima instanță.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a declarat recurs împotriva menționatelor hotărâri, solicitând casarea lor în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., întrucât pedeapsa aplicată inculpatului este greșit individualizată în raport de pericolul social al faptei și de circumstanțele personale ale infractorului.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, printre altele, de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Printre împrejurările care pot constitui circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., se află atât conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, cât și atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, împrejurări care au fost avute în vedere de către instanța de apel la individualizarea pedepsei.

Întrucât pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., aplicată inculpatului, se circumscrie în limitele prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen., instanța de apel respectând întocmai criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași este neîntemeiat.

Cum din actele dosarului nu rezultă nici existența unor motive de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat.

Potrivit art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 25 iunie 2003, la zi.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 138 din 20 aprilie 2004 a Curții de Apel Iași, privind pe inculpatul C.V.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 25 iunie 2003 la 8 iulie 2004.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 iulie 2004.