Liability of website administrator for third-party discriminatory content under Romanian anti-discrimination law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 236 din 13 mai 2015 emise de pârât.

În subsidiar, a solicitat transformarea amenzii contravenţionale aplicate, în cuantum de 5.000 RON, în avertisment.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 130 din 4 decembrie 2015, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., susţinând, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a constatat că procedura în faţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a realizat în mod legal, neexistând viciu de procedură.

Contrar celor reţinute, a susţinut că nu a fost legal citat în procedura derulată în faţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, întrucât procedura de citare s-a realizat la sediul B. din Transilvania şi nu la adresa sa de domiciliu, hotărârea fiind comunicată la acelaşi sediu, deşi autoritatea pârâtă cunoştea adresa privind domiciliul acestuia.

A apreciat astfel că, în aceste condiţii, chiar dacă a avut posibilitatea să formuleze plângere împotriva hotărârii autorităţii, i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Totodată, a arătat că a criticat hotărârea Consiliului şi prin prisma faptului că dispozitivul acesteia nu este în concordanţă cu considerentele respectivei hotărâri, în ceea ce priveşte cuantumul amenzii contravenţionale aplicate, prin urmare, în mod greşit prima instanţă a considerat că ar fi vorba doar de o simplă eroare materială.

Sub acest aspect, a apreciat că hotărârea autorităţii pârâte este lovită de nulitate, fiind vorba de individualizarea sancţiunii aplicate, a cuantumului amenzii, care în dispozitiv se menţionează ca fiind 5.000 RON, iar în considerentele hotărârii se indică un cuantum de 10.000 RON, existând o contradicţie vădită între dispozitivul şi considerentele hotărârii.

Totodată, a susţinut că nu este autorul articolului despre care se face vorbire, considerând astfel că nu poate fi tras la răspundere şi sancţionat contravenţional pentru o faptă pe care nu a comis-o, în prezent acest articol fiind şters de pe pagina de internet szekelyfold.ma, iar la momentul când respectivul articol a apărut pe pagina de internet, nu a avut intenţia de a discrimina persoanele de etnie rromă.

În subsidiar, în cazul în care se apreciază că este răspunzător pentru fapte de discriminare, solicită ca sancţiunea aplicată să fie cea a avertismentului, având în vedere că sancţiunea aplicată nu este proporţională cu fapta comisă, luând în considerare circumstanţele cauzei.

Astfel, respectivul articol a fost unul singular care a apărut pe pagina de internet, fiind vorba de o publicaţie unică care a fost ştearsă imediat, cu indicarea motivului pentru care s-a procedat astfel, respectiv că are caracter discriminator, iar pe viitor a introdus posibilitatea cenzurării articolele trimise de terţe persoane.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza

Încheierii de şedinţă din data 14 mai 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, potrivit Rezoluţiei din data de 1 octombrie 2018, acordându-se termen de judecată în şedinţă publică.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Hotărârii nr. 236 din 13 mai 2015 emise de intimatul-pârât.

Prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, în temeiul art. 2 din O.G. nr. 137/2000, că fapta reclamantului, în raport cu articolul publicat pe pagina de internet a acestuia, are un caracter discriminatoriu pentru o comunitate etnică determinată.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Prin Hotărârea nr. 236 din 13 mai 2015 emise de pârât, s-a dispus sancţionarea reclamantului cu suma de 5.000 RON şi obligarea acestuia să comunice public un rezumat al hotărârii, ca urmare a publicării pe propria pagină de internet a unui articol cu următorul conţinut: " Miért jó cigánynak lenni Háromszéken?"' ("De ce este bine să fi ţigan în Trei Scaune?"), ce reprezintă discriminare, hărţuire şi încălcarea dreptului la demnitate, conform art. 2 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5), respectiv art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Instanţa de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentului care, în esenţă, sunt centrate pe faptul că procedura de citare nu a fost îndeplinită în procedura derulată în faţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare, că există contradicţie între dispozitivul şi considerentele hotărârii autorităţii în privinţa stabilirii cuantumului amenzii aplicate şi că nu este autorul articolului postat pe pagina de internat care, de altfel, a fost şters imediat.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că autoritatea intimată a respectat prevederile art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 care, ulterior demersurilor întreprinse la Direcţia de Evidenţă a Persoanelor Harghita pentru identificarea domiciliului acestuia, ţinând cont de răspunsul primit, a dispus citarea reclamantului la sediul B. din Transilvania, pentru audierea din data de 28 octombrie 2014, fiind locul cunoscut unde acesta desfăşoară activitatea curentă.

În plus, ulterior citării, reclamantul a comunicat instituţiei intimate, telefonic, faptul că respectivul articol nu a fost scris de el, fiind folosit în mod abuziv numele său, precizări comunicate şi în scris autorităţii, prin adresa nr. x din 30 octombrie 2014, aspect necontestat de parte.

Totodată, prin formularea contestaţiei împotriva actului administrativ partea şi-a exercitat dreptul la apărare, fiind asigurate garanţiile procesuale în acest sens, astfel încât nu s-a produs o vătămare de natură să determine anularea procedurii desfăşurate în faţa Consiliului.

În ceea ce priveşte critica, în sensul existenţei unei contradicţii între dispozitivul şi considerentele hotărârii autorităţii în privinţa stabilirii cuantumului amenzii aplicate, se reţine că ceea ce se pune în executare este dispozitivul unei hotărâri, faptul că în considerente se indică un alt cuantum al amenzii aplicate reprezintă o evidentă eroare materială.

În ceea ce priveşte fapta reţinută, raportat la cuprinsul articolului publicat, sunt relevante dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 137/2000, potrivit cărora:

"ART. 2 (1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege "orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

(...)

(4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale.

(5) Constituie hărţuire şi se sancţionează contravenţional orice comportament pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv"

În raport cu prevederile menţionate, se reţine că fapta recurentului are caracter discriminatoriu pentru o comunitate etnică determinată, criticile acestuia, în sensul că nu este autorul articolului publicat care, de altfel, a fost şters, şi că la momentului publicării pe pagina de internet nu a avut intenţia de a discrimina persoanele de etnie rromă, nu pot conduce la o altă soluţie.

Or, în condiţiile în care recurentul este administratorul unei pagini de internet, nu se poate reţine că acesta nu are control asupra informaţiilor care apar pe site, aşa încât, din această perspectivă, nu poate fi înlăturată responsabilitatea acestuia, neavând relevanţă dacă respectivul articol a fost publicat de un terţ.

O dovadă în acest sens, fiind chiar susţinerile părţii, potrivit cărora respectivul articol a fost şters, ulterior sancţiunii aplicate, iar pe viitor va proceda la cenzurarea conţinutului materialelor publicate.

Aşadar, reclamantul nu are calitatea de simplu intermediar al informaţiei, având posibilitatea de a cenzura postările pe site, însă nu a acţionat în acest sens, având un comportament pasiv, iar imposibilitatea de identificare a autorului articolului reprezintă un factor de agravare a faptei, cum corect a apreciat autoritatea intimată, ale cărei măsuri au caracter strict pecuniar faţă de recurent, nefiind de natură să afecteze în substanţa sa dreptul la liberă exprimare.

În ceea ce priveşte obligaţiile ce incumbă administratorului unui site pentru postările terţilor, este relevantă Hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a drepturilor Omului în cauza Delfi vs. Estonia, ale cărei circumstanţe sunt similare prezentei cauze, cum corect a apreciat şi judecătorul fondului.

În consecinţă, în mod corect s-a apreciat că sancţiunea aplicată a fost corect individualizată, în condiţiile în care recurentul nu îşi asumă vreo responsabilitate pentru contribuţia sa la diseminarea unui mesaj cu caracter discriminatoriu.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 130 din 4 decembrie 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM