Sexual discrimination by police: Appeal dismissed, affirming order to re-analyze CNCD decision on full evidence

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, B., C., D., E. şi F., anularea Hotărârii nr. 159 din 12 martie 2014 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în principal, să constate că faptele sesizate de reclamant sunt fapte de discriminare în temeiul O.G. nr. 137/2000 şi să oblige pârâtul să aplice sancţiunea contravenţională adecvată, iar, în subsidiar, instanţa să oblige pârâtul să refacă investigaţia în cauză.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2050 din 14 iulie 2015, a admis în parte contestaţia formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii CNCD nr. 159 din 12 martie 2014 a şi obligarea pârâtului să procedeze la o nouă analiză a dosarului nr. x/2013, cu privire la petiţia nr. x din 14 noiembrie 2013, în raport cu dispoziţiile O.G. nr. 137/2000.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că deşi prima instanţă a reţinut că reclamantul a sesizat mai multe aspecte, nu a indicat care anume aspecte nu au fost analizate de către Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării.

Totodată, a arătat că în sentinţa atacată se face trimitere la procesul-verbal de contravenţie, anulat de către instanţă, care nu a făcut obiectul analizei Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, dar şi faptul că organismul competent a se pronunţa cu privire la faptele de discriminare supuse analizei se afla în posesia înscrisurilor enumerate de instanţă şi le-a avut în vedere la pronunţarea deciziei în cauză.

Recurenta a invocat Ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti din data de 17 martie 2014, în care se constată că, prin Rezoluţia nr. x/P/2013 din data de 29 ianuarie 2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Sectorului 2 Bucureşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de agenţii de poliţie B., G., D. şi H., din cadrul secţiei 7 Poliţie, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, întrucât faptele nu există.

De asemenea, a cerut să se aibă în vedere faptul că autoritatea competentă să se pronunţe în domeniul discriminării a stabilit că petentul nu a prezentat probe care să constituie fundamentul cel puţin al unei prezumţii de discriminare, prin afirmaţiile sesizate.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar pe fond respingerea acţiunii, fiind neîntemeiată.

4. Apărarea intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea motivelor invocate în prevederile 488 din C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data 14 mai 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, potrivit Rezoluţiei din data de 1 octombrie 2018, acordându-se termen de judecată în şedinţă publică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

1.1 În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, se reţine că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că susţinerile recurentei pot fi încadrate în motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

1.2 Pe fondul recursului, criticile recurentei vizează nelegalitatea sentinţei atacate care, în opinia părţii, este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte contestaţia formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii contestate şi obligarea pârâtului să procedeze la o nouă analiză, în raport cu dispoziţiile O.G. nr. 137/2000.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

În speţă, se reţine că, prin petiţia adresată autorităţii pârâte, reclamantul a sesizat fapte de discriminare pe criterii sexuale, pe care le-a descris în mod amănunţit, săvârşite în datele de 23 iunie 2013 şi 19 iulie 2013 de către agenţii de poliţie din cadrul secţiei 7 Poliţie, solicitând sancţionarea acestora în măsura în care sunt motivate de atitudini discriminatorii,

Prima instanţă a reţinut, din conţinutul hotărârii contestate, că autoritatea pârâtă a identificat doar trei fapte asupra cărora petentul solicită analiza şi sancţionarea conform O.G. nr. 137/2000, în ceea ce priveşte afirmaţiile din data de 23 iunie 2013, sancţiunea contravenţională şi afirmaţiile din data de 19 iulie 2013.

Analizând petiţia formulată de reclamant, instanţa de control judiciar reţine că autoritatea pârâtă nu a analizat integral plângerea, reţinând doar cele trei aspecte menţionate în hotărâre, cu privire la care a apreciat că nu sunt dovedite şi ca atare nu intră sub incidenţa O.G. nr. 137/2000 nefiind dovedite.

Astfel, nu a făcut referire la discriminarea pe criterii sexuale invocată, care viza comportamentul agenţilor de poliţie, atât din punct de vedere al tratamentului legal, dar şi comportamental.

În aceste condiţii, Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării nu a procedat la analiza corespunzătoare a faptelor sesizate, deşi partea a prezentat suficiente argumente şi dovezi a căror examinare se impunea pentru lămurirea situaţiei semnalate, constând în procesul-verbal PA nr. x cu privire la care se formulase plângere, o copie a raportului agentului B., o copie a plângerii nr. x din 22 august 2013 către Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, o copie a răspunsului acestei autorităţi nr. x din 6 septembrie 2013 şi o copie a înregistrării audio din 19 iulie 2013 pe CD.

Totodată, relevante în analiza petiţiei formulate sunt şi considerentele Sentinţei Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, date în dosarul nr. x/2013, prin care a fost admisă plângerea împotriva procesul-verbal de contravenţie la care s-a făcut trimitere, dispunându-se anularea acestuia, soluţie pronunţată anterior hotărârii contestate (13 februarie 2014).

De asemenea, s-a apreciat în mod corect că prezintă relevanţă probatoriul administrat în privinţa faptelor sesizate de reclamant, care nu a format obiect al analizei Consiliului, constând în corespondenţa purtată cu recurenta-pârâtă, Fişa de eveniment pentru noaptea de 22 - 23 iunie 2013; situaţia apelurilor la Serviciul 112 Bucureşti; numele agenţilor, indicativul maşinii şi al terminalelor GPS pentru serviciul de patrulare din noaptea respectivă, Fişa operatorilor de poliţie şi Fişă comentarii operator de poliţie, prezentate electronic pe CD, transmise instanţei de către Serviciul de Telecomunicaţii Speciale - Direcţia pentru Apel Unic de Urgenţă.

Aşa fiind, instanţa de control judiciar apreciază că se impune o reanalizare a faptelor de discriminare sesizate, în raport cu toate probatoriile existente.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, ca neîntemeiată.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 2050 din 14 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM