Revision request inadmissible: non-merits appeal decisions excluded from Article 509(1)(1) C. proc. civ. and ineligible parties for Article 509(1)(7) protection

Asupra revizuirii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 martie 2015, astfel cum a fost modificată prin cererea depusă la dosar la data de 22 mai 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, prin Ministrul Sănătăţii şi Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Buzău, a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâţilor:

- să măsoare, să analizeze şi să certifice conformitatea activităţilor economice şi al oricăror alte activităţi de interes public din imobilul în care domiciliază, precum şi a activităţilor din proximitate - în cadrul autorizării şi la orice sesizare - cu normele sanitare europene şi naţionale privind nivelele maxime admisibile de zgomot şi vibraţie din mediul de viaţă şi locuit, la nivelele maxime/toate nivelele de muzică, antren şi orice alt factor generator de zgomot şi vibraţie permise de lege pentru activităţile respective, în orice punct care ar putea fi vulnerabil în imobil şi în situaţia cea mai defavorabilă privind poluarea fonică, pentru orice tip de sursă, utilaj şi/sau echipament declarat şi înregistrat, sau care ar putea fi folosit ocazional în cursul activităţii;

- să oblige pârâţii la acreditarea Direcţiei de Sănătate Publică drept organism de evaluare a conformităţii şi la acreditarea personalului tehnic şi de control al autorităţii sanitare pentru determinări de zgomot şi vibraţie în mediul de viaţă al populaţiei şi în toate celelalte domenii legate de sănătatea publică, inclusiv prin înregistrarea la B., precum şi la achiziţia şi menţinerea în stare de funcţionare a aparaturii necesare;

- să stabilească şi să aplice o procedură unitară de control, măsurare şi certificare a influenţei activităţilor economice asupra condiţiilor igienico-sanitare de zgomot şi vibraţie din mediul de viaţă al populaţiei, la nivelele maxime/toate nivelele de emisie şi activitate permise de lege pentru activităţile respective, din fonduri publice sau pe costul agenţilor economici;

- să reglementeze, să coordoneze şi să supravegheze toate verificările privind condiţiile igienico-sanitare de zgomot şi vibraţie din mediul de viaţă al populaţiei, prin Direcţia de Sănătate Publică şi structurile sale de specialitate;

- să estimeze, să menţioneze în documente şi să verifice nivelul emisiei de zgomot şi vibraţie, precum şi impactul asupra mediului de locuit, în toate zonele vulnerabile, al factorilor aleatori şi/sau variabili - dansul, antrenul, zgomotele clienţilor şi personalului etc. - la nivel de activitate maximă şi în situaţia cea mai defavorabilă privind poluarea fonică;

- să stabilească, să verifice şi să menţioneze în documentele din procedura de certificare, de control şi pentru fiecare verificare de conformitate privind zgomotul şi vibraţiile, precum şi în documentele oficiale de autorizare, parametrii de verificare şi condiţiile de control privind nivelele de zgomot şi vibraţie; fiecare factor generator de zgomot şi vibraţie verificat şi autorizat - inclusiv cei variabili şi/sau neprevăzuţi cum sunt dansul, antrenul, zgomotele clienţilor şi angajaţilor etc.; toate sursele, echipamentele şi utilajele verificate şi autorizate pentru fiecare activitate în parte; tipul, frecvenţele şi nivelele maxime de emisie autorizate pentru fiecare factor şi sursă în parte, la nivele verificabile; modul de estimare a nivelelor maxime de emisie a factorilor variabili şi/sau neprevăzuţi; modificările pe care toate acestea le aduc, fiecare în parte şi simultan, valorilor de zgomot şi vibraţie din mediul de viaţă al populaţiei, la nivel de activitate maximă, precum şi zonele din spaţiul de locuit în care s-au realizat măsurătorile.

- să dispună aplicarea integrată a operaţiunilor de mai sus, ca procedură minimă în certificarea conformităţii activităţilor cu nivelele admisibile de zgomot şi vibraţie din mediul de locuit - în apărarea interesului legitim public;

- să interzică în imobilul cu locuinţe, precum şi în proximitate, orice activitate economică sau manifestare publică neconformă cu nivelele igienico-sanitare maxime de zgomot şi vibraţie din locuinţele populaţiei - la nivelele maxime/toate nivelele de emisie şi activitate permise de lege - precum şi orice activitate de natură a genera zgomot şi/sau vibraţie la nivele care nu sunt controlabile sau a căror nivel de emisie nu este limitat prin lege;

- să anuleze orice autorizaţie sanitară de funcţionare şi/sau orice alt document de conformitate privind nivelele de zgomot şi vibraţie - bazat pe măsurători care nu au fost efectuate sub organizarea, coordonarea şi supravegherea directă a autorităţii sanitare de stat şi/sau în alte condiţii decât cele stabilite de Direcţia de Sănătate Publică, în conformitate cu valorile maxime/toate nivelele de emisie permise de lege;

- să anunţe Oficiul Registrului Comerţului despre orice neconformitate a agenţilor economici, precum şi a spaţiilor în care îşi desfăşoară activitatea, cu respectarea condiţiilor igienico-sanitare de zgomot şi vibraţie din mediul de viaţă al populaţiei;

- să dispună suspendarea activităţilor economice şi manifestărilor publice generatoare de zgomot şi vibraţie din imobil şi/sau din proximitate până la stabilirea conformităţii cu limitele maxime prevăzute de lege în mediul de viaţă al populaţiei;

- să stabilească un termen pentru ducerea la îndeplinire a obligaţiilor de mai sus;

- să constate că refuzul sau omisiunea autorităţilor sanitare de a analiza, măsura, controla şi certifica respectarea de către activităţile economice şi/sau manifestările publice a normelor igienico-sanitare de zgomot şi vibraţie din mediul de viaţă al populaţiei - la toate nivelele de emisie permise de lege - reprezintă un act de malpraxis de sănătate publică al instituţiei, precum şi al cadrelor medicale însărcinate cu inspecţia şi controlul.

Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22 mai 2015, reclamantul A. a invocat excepţia de nelegalitate a răspunsurilor nr. x din 30 iunie 2014 şi nr. y din 26 august 2014, emise de Ministerul Sănătăţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2003 din 6 iulie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate a răspunsurilor nr. x din 30 iunie 2014 şi nr. y din 26 august 2014 şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Buzău şi Ministerul Sănătăţii, prin Ministrul Sănătăţii, astfel cum a fost modificată.

Împotriva Sentinţei civile nr. 2003 din 6 iulie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi modificată.

2. Hotărârea instanţei de recurs

Prin Decizia nr. 1087 din 14 martie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2003 din data de 6 iulie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Instanţa de recurs a apreciat că motivele de recurs invocate de către recurentul-reclamant se circumscriu în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

În considerentele deciziei de recurs s-a reţinut în esenţă că motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. este nefondat, având în vedere că recurentul-reclamant nu a demonstrat modul în care instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, iar pe de altă parte, prima instanţă a analizat acţiunea dedusă judecăţii şi s-a pronunţat în conformitate cu temeiul de drept invocat de reclamant în cererea de chemare în judecată, fără a depăşi limitele şi atribuţiile conferite de normele legale aplicabile.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a reţinut că acesta este neîntemeiat, hotărârea primei instanţe satisfăcând cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., iar împrejurarea că prima instanţă nu a răspuns fiecărei susţineri formulate de reclamant sau că a grupat şi a structurat aceste susţineri în funcţie de problemele de drept vizate, răspunzându-le prin considerente comune, nu echivalează cu nemotivarea sentinţei.

S-a mai reţinut că hotărârea recurată nu cuprinde nici motive contradictorii şi nici străine de natura cauzei.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a apreciat că sunt neîntemeiate criticile recurentului, sentinţa atacată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Astfel, s-a reţinut că în mod corect prima instanţă a respins ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate, având în vedere că răspunsurile comunicate reclamantului şi faţă de care a fost invocată această excepţie, prezintă semnătura şefului compartimentului care a soluţionat cele două sesizări formulate de reclamant, conform art. 13 din O.G. nr. 27/2002, iar lipsa semnăturii conducătorului autorităţii publice sau a persoanei împuternicite de acesta, constituie un viciu de formă, ce nu este sancţionat în mod expres de textul de lege şi care nu poate conduce la constatarea nelegalităţii respectivelor adrese.

Pe fondul cauzei s-a reţinut că Direcţia de Sănătate Publică Buzău funcţionează şi îşi desfăşoară activitatea în baza Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1078/2010, iar potrivit art. 17 pct. VIII lit. D) din acest ordin, efectuarea determinărilor cu privire la nivelele de zgomot şi vibraţie în mediul de viaţă şi de locuit nu intră în aria de competenţă a laboratoarelor de toxicologie din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene. De asemenea, conform certificatul de acreditare nr. LI 637, laboratorul de toxicologie din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Buzău nu este acreditat B. să efectueze determinări de zgomot şi vibraţie în mediul de habitat, ci numai în mediul de muncă, potrivit Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1093/2004.

Astfel, instanţa de recurs a apreciat că nu există temei legal pentru a se dispune obligarea Direcţiei de Sănătate Publică Buzău să efectueze determinările solicitate de reclamant.

În ceea ce priveşte cererea reclamantului de obligare a pârâtului Ministerul Sănătăţii la acreditarea Direcţiei de Sănătate Publică Buzău drept organism de evaluare în scopul menţionat anterior, s-a constatat că potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, această solicitare constituie o activitate de legiferare, în privinţa căreia autoritatea publică centrală deţine întreaga autonomie de decizie şi cum Direcţia de Sănătate Publică Buzău nu are competenţa de a efectua determinări de zgomot şi vibraţie în mediul de viaţă şi de locuit, această instituţie nu are nici abilitatea legală de a constata şi certifica conformitatea activităţilor economice din imobilul în care domiciliază recurentul-reclamant.

Mai mult, conform art. 17 alin. (1) din Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1030/2009, certificarea conformităţii cu normele de igienă şi sănătate publică se aplică la cererea titularului activităţii şi nu din oficiu sau la solicitarea altei persoane, indiferent de motivele invocate, iar pe de altă parte, în temeiul prevederilor aceluiaşi ordin, activităţile enumerate de recurent nu fac obiectul autorizării sanitare de funcţionare de către intimata Direcţia de Sănătate Publică Buzău, aceasta neavând competenţa de a anula un certificator constatator emis de Oficiul Registrului Comerţului.

Totodată, instanţa de recurs a apreciat, în acord cu prima instanţă, ca fiind neîntemeiate şi celelalte solicitări ale recurentului-reclamant.

3. Cererea de revizuire formulată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 1087 din 14 martie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015 a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant A., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 7 C. proc. civ., solicitând revizuirea acestei hotărâri şi desfiinţarea în totalitate a considerentelor instanţei de control judiciar, precum şi a soluţiei pronunţate şi să se dispună admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi completată.

Subsumat motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., arată că reprezentanţii intimaţilor nu au apărat puterile executive de control cu care autorităţile sanitare au fost investite, în aplicarea dreptului inalienabil de protecţie a populaţiei, conferit de art. 12 din Constituţia României prin O.M.S. nr. 824/2006 Anexa 1 art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. d) şi art. 21, precum şi în art. 17 pct. VIII lit. B) alin. (1) din O.M.S. nr. 1078/2010, art. 7 lit. b) şi g) din Legea nr. 95/2006 şi art. 17 şi art. 17 alin. (2) din Legea nr. 359/2004.

Consideră că decizia atacată desfiinţează în parte autoritatea executivă a Statului în domeniul sănătăţii publice şi că prin acţiunea formulată a sprijinit afirmarea puterii de control a statului.

Mai arată că Normele O.M.S. nr. 824/2006 nu au fost aduse la cunoştinţa instanţei de fond de apărătorii autorităţilor sanitare şi nu au fost aduse în discuţie în faţa instanţei de control judiciar şi că decizia a cărei revizuire se solicită împiedică punerea în practică a normelor incidente şi protecţia cetăţenilor, respectiv încalcă drepturile prevăzute de art. 5, 8 şi 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi art. 3, 5, 7 şi 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., arată că instanţa de control judiciar nu s-a pronunţat asupra unor lucruri cerute, respectiv nu s-a pronunţat asupra pretenţiilor referitoare la verificarea, analiza şi controlul conformităţii activităţilor cu normele igienico-sanitare de zgomot şi vibraţie, atribuţii esenţiale de control specifice numai autorităţilor sanitare publice, reglementate prin Anexa 1 art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. d) şi art. 21 din O.M.S. nr. 824/2006, art. 17 pct. VIII lit. B) alin. (1) din O.M.S. nr. 1078/2010, art. 7 lit. b) şi g) din Legea nr. 95/2006.

Astfel, susţine că instanţa a omis să se pronunţe asupra anumitor aspecte din petitele ce formează acţiunea introductivă şi care vizează obligaţii legale ale autorităţilor sanitare publice, independente de actul administrativ al certificării, precum şi de actul tehnic al efectuării de măsurători.

4. Apărările intimaţilor

4.1. Intimatul Ministerul Sănătăţii a formulat note scrise, prin care solicită respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.

Apreciază că cererea de revizuire nu este admisibilă decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

4.2. Intimata Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Buzău a formulat întâmpinare, prin care invocă inadmisibilitatea cererii de revizuire raportat la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care impune condiţia ca hotărârea supusă revizuirii să fi fost dată asupra fondului cauzei sau să evoce fondul.

Consideră că hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situaţia de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 7 şi 7 C. proc. civ., consideră că revizuientul nu justifică un interes legitim pentru a invoca acest motiv de revizuire.

Pe fond, solicită respingerea cererii de revizuire ca fiind nefondată.

II. Cu privire la cererea de revizuire

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Examinând cererea de revizuire, în raport cu art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuent, pentru următoarele motive.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Acest articol reglementează condiţiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât şi condiţiile specifice fiecăruia dintre acestea, la punctele 1 - 11.

Revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 7 C. proc. civ., potrivită cărora "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; (...) 7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii şi cei puşi sub interdicţie judecătorească ori cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să îi apere."

În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se constată că în privinţa acestuia legiuitorul a instituit condiţia de admisibilitate ce se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale, care trebuie să fie pronunţate asupra fondului sau să evoce fondul.

Alin. (2) al art. 509 prevede că sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3, pct. 4 şi pct. 7 - 10, nu şi la pct. 1, invocat în cauza de faţă.

Evocarea fondului implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecata anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând sa se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

O hotărâre a instanţei de recurs evocă fondul şi atunci când se rejudecă pricina în fond după casarea cu reţinere sau când, în recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri noi care au fost determinante în pronunţarea soluţiei.

Prin urmare, nu pot forma obiectul revizuirii întemeiate pe pct. 1 al art. 509 C. proc. civ., întrucât nu evocă fondul, hotărârile instanţelor de recurs, prin care s-a respins recursul.

Or, Înalta Curte constată că, în cauză, obiectul cererii de revizuire îl formează Decizia nr. 1087 din 14 martie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A., hotărâre care nu face parte din categoria hotărârilor expres şi limitativ prevăzute de textul C. proc. civ.

Hotărârea a cărei revizuire se cere nu evocă fondul, nefiind pronunţată după casarea cu reţinere ori pe baza unor înscrisuri noi administrate în recurs şi care să fi fost determinante în pronunţarea soluţiei, astfel că cerinţele art. 509 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut la pct. 7 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici în privinţa acestuia nu sunt îndeplinite cerinţele art. 509 C. proc. civ.

Astfel, deşi pentru acest caz de revizuire se prevede la alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., că acesta poate fi invocat şi pentru hotărârile care nu evocă fondul, revizuientul nu face parte din categoriile subiectelor de drept menţionate de art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., pentru a se putea prevala de acest text de lege. Altfel spus, revizuentul nu poate invoca în favoarea sa un motiv de revizuire destinat să protejeze interesele statului sau a altor persoane de drept public.

Prin urmare, Înalta Curte constată inadmisibilă cererii de revizuire întemeiate pe ambele motive şi, în temeiul art. 513 C. proc. civ., raportat la art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 7 C. proc. civ., o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1087 din 14 martie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM