Judicial recusal in administrative litigation: Incompatibility of judge who previously ordered remand for expert evidence

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

La termenul de judecată din 21 mai 2018 în dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurenta-reclamantă A., prin avocat, a formulat o cerere de recuzare a domnului judecător B., motivat de faptul că acesta s-a pronunţat în cauză prin Decizia 1227 din 11 octombrie 2016, invocând dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din camera de consiliu din 22 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare astfel formulată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A., prin care solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 22 mai 2018, a Curţii de Apel Suceava şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Suceava, în complet legal constituit.

În motivarea recursului arată că în primul ciclu procesual domnul judecător B. a intrat în compunerea completului de judecată, soluţionând prin Decizia nr. 1227 din 11 octombrie 2016 a Curţii de Apel Suceava, aceeaşi cauză, în sensul admiterii recursului, casării sentinţei recurate şi trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Suceava, apreciindu-se că este indispensabilă speţei efectuarea unei expertize topografice pentru a se identifica cu exactitate terenurile în litigiu şi evidenţia eventualele suprapuneri.

Mai arată că, deşi nu i-a fost comunicată încheierea de respingere a cererii de recuzare, la termenul de judecată din data de 30 mai 2018, domnul judecător B., care a intrat în compunerea completului, i-a adus la cunoştinţă respingerea cererii de recuzare şi a procedat la soluţionarea cauzei, respingând cererea de recurs prin decizia nr. 2462 din 30 mai 2018, decizie care i-a fost comunicată.

Recurenta invocă dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apreciind că acestea sunt aplicabile în speţă, având în vedere că domnul judecător a soluţionat cererea de recurs din primul ciclu procesual, iar ulterior, a fost desemnat să facă parte şi din completul de recurs din al doilea ciclu procesual, când, prin Decizia nr. 2462 din 30 mai 2018, a respins ca nefondat recursul declarat de A., cu motivarea că, deşi expertiza efectuată în cauză a atestat existenţa unei suprapuneri între terenuri, recurenta nu a făcut dovada unei vătămări, câtă vreme prin Sentinţa nr. 3050 din 30 aprilie 2013, pronunţată de Judecătoria Suceava, i-au fost anulate titlurile de proprietate, cu toate că aceasta figurează înscrisă în cartea funciară cu terenurile în cauză.

Recurenta susţine că atât prin acţiune cât şi prin motivele de recurs a invocat nelegalitatea Hotărârii nr. 51/2014 emisă de Consiliul Local Scheia, susţinând că terenurile în cauză nu au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil şi că nu există documente legale de provenienţă pentru Consiliul Local Scheia, conform art. 553 alin. (2), (3) şi (4), art. 554, art. 1136 C. civ., art. 4 şi 6 din Legea nr. 213/1998, art. 26 din Legea nr. 18/1991.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 554/2004:

"Persoana vătămată este persoana titulară a unui drept ori interes legitim, vătămată de o autoritate publică, printr-un act administrativ ori prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri", recurenta apreciind că a produs dovezi în acest sens.

4. Apărările intimaţilor

Intimaţii Comuna Şcheia - prin primar şi Consiliul Local al Comunei Şcheia au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea încheierii recurate ca temeinică şi legală, nefiind incidente dispoziţiile art. 41 alin. (1) ori ale art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, arată că judecătorul recuzat a făcut parte din completul care a soluţionat recursul prin Decizia nr. 2462 din 30 mai 2018 şi că în soluţionarea dosarului nr. x/2015, prin Decizia nr. 1227 din 11 octombrie 2016, acesta nu s-a pronunţat asupra chestiunilor litigioase, de fond, ci doar a trimis cauza spre rejudecare, în vederea administrării probei cu expertiza topografică, iar prin această soluţie nu s-a prefigurat în niciun fel fondul cauzei, soluţionat prin Decizia nr. 2462 din 30 mai 2018.

Mai arată că celelalte motive invocate de către recurentă sunt străine de obiectul cererii de recuzare.

II. Cu privire la fondul formulat

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauză, reclamanta a învestit instanţa cu o cerere de recuzare a domnului judecător B., motivat de faptul că acesta s-a pronunţat în cauză prin Decizia 1227 din 11 octombrie 2016 şi ulterior, a fost desemnat să facă parte şi din completul de recurs din al doilea ciclu procesual.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de recuzare pe dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ.:

"Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare", iar potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca atunci "când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil."

Analizând susţinerile recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că aceasta nu a făcut dovada unor elemente de natură să nască, în mod întemeiat, îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului, în accepţiunea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În speţă, în primul ciclu procesual, domnul judecător B. a intrat în compunerea completului de judecată şi prin Decizia nr. 1227 din 11 octombrie 2016 a Curţii de Apel Suceava a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Suceava, apreciind că se impune în speţă efectuarea unei expertize topografice pentru a se identifica cu exactitate terenurile din litigiu şi evidenţierea eventualelor suprapuneri, în condiţiile în care acţiunea în primă instanţă a reclamantei a fost respinsă ca nefondată tocmai pentru că nu s-a putut reţine identitatea dintre terenul aflat în proprietatea reclamantei şi terenul menţionat în Anexa la Hotărârea Consiliului Local Şcheia nr. 51 din 24 octombrie 2014.

Astfel, prin soluţia dată cererii de recurs din primul ciclu procesual, care a presupus doar casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă în vederea administrării probei cu expertiza topografică, judecătorul a cărui recuzare se solicită nu s-a pronunţat pe fondul pretenţiilor deduse judecăţii, nu a dat o dezlegare aspectelor litigioase ale cauzei şi nici măcar nu a prefigurat soluţia ce urma să se dea pe fond, pentru a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Textele normative invocate fac vorbire despre judecarea aceleiaşi pricini sau exprimarea anterior de către judecător a unei păreri cu privire la pricina dedusă judecăţii, ceea ce presupune atingerea fondului pretenţiilor litigioase dintre părţi, o altă interpretare conducând la ideea unei adăugiri nepermise la lege. Or, prin casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiza topografică, instanţa de recurs nu s-a pronunţat pe fondul cauzei, pentru a atrage starea de incompatibilitate în privinţa completului de judecată.

Scopul reglementărilor enunţate prin art. 41 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. este ca judecătorul să nu poată verifica în calea de atac legalitatea soluţiei pronunţate tot de el ori ca acesta să nu îşi fi exprimat anterior în niciun mod opinia cu privire la soluţia ce se prefigurează în cauză.

Or, în speţă nu aceasta este situaţia, cu atât mai mult cu cât administrarea probei cu expertiza topografică, dispusă de către instanţa de recurs în primul ciclu procesual, îi profita reclamantei, câtă vreme prima instanţă a respins ca nefondată acţiunea reclamantei, reţinând că nu s-a putut stabili identitatea dintre terenul aflat în proprietatea reclamantei şi terenul menţionat în Anexa la Hotărârea Consiliului Local Şcheia nr. 51 din 24 octombrie 2014.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că, în speţă, au fost respectate garanţiile de imparţialitate pe care legislaţia internă şi Convenţia europeană urmăreşte să le protejeze, recurenta-reclamantă beneficiind de o instanţă constituită cu respectarea normelor de procedură civilă privind imparţialitatea judecătorilor desemnaţi în cauză, iar judecătorul a cărui recuzare a fost solicitată nu s-au aflat în nicio situaţie de incompatibilitate în soluţionarea cauzei cu care a fost legal învestit.

În consecinţă, în mod corect instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recuzare a reţinut că aceasta este nefondată, argumentele invocate neputând fi subsumate motivelor de recuzare prevăzute de dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 41 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din camera de consiliu din 22 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din camera de consiliu din 22 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM