Eligibility of rented temporary site facilities under Romanian POR 2007-2013 funding rules

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie 2015 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, sub nr. x/2015, reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene, contestaţie împotriva adresei nr. x/19.10.2015 a Direcţiei Generale Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, comunicată prin fax şi înregistrată la sediul UAT Municipiul Râmnicu Vâlcea sub nr. x/19.10.2015, solicitând anularea măsurii de excludere de la rambursare a sumei de 3.642,61 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 44/F-CONT pronunţată la data de 26 februarie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene şi a anulat Adresa nr. x/19.10.2015 prin care s-a respins plângerea prealabilă nr. 30725/27.08.2015 pentru suma de 3642,61 RON.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 44/F-CONT din data de 26 februarie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate, în sensul menţinerii ca temeinică şi legală a adresei DGPE nr. x/19.10.2015.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii şi critică faptul că în motivarea hotărârii recurate, prima instanţă a reţinut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 6 din Ordinul nr. 1360/2011 privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenţie "Planuri integrate de dezvoltare urbană" al axei prioritare "Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - poli urbani de creştere" din cadrul Programului operaţional regional 2007 - 2013, însă a extins categoria cheltuielilor eligibile şi pentru cheltuielile efectuate de către intimată.

Arată că potrivit art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 1360/2011: pentru realizarea lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente organizării de şantier, cheltuielile considerate eligibile sunt cele aferente construirii provizorii sau amenajării la construcţiile existente de vestiare pentru muncitori, grupuri sanitare, rampe pentru spălare auto, depozite pentru materiale, fundaţii pentru macarale, reţele electrice de iluminat şi forţă, căi de acces auto, branşamente/racorduri la utilităţi, împrejmuiri, pânze de protecţie a faţadelor, panouri de prezentare, pichete de incendiu.

Consideră că aceste dispoziţii enumeră în mod limitativ cheltuielile ce pot fi considerate eligibile în cadrul cererii de rambursare nr. x, Capitolul bugetar Organizare de şantier, subcapitolul 5.1.1. Construcţii şi instalaţii aferente organizării de şantier, dar că instanţa de fond, în mod contradictoriu, a reţinut că acest text de lege se aplică şi sumelor achitate cu titlu de chirie pentru "macara pe pneuri, toaletă ecologică, baracă vestiar, baracă depozit vestiar", deşi a apreciat că este esenţial ca sumele să vizeze construcţii provizorii.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţine că prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile art. 6 din Ordinul nr. 1360/2011 şi ale art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, precum şi ale art. 22 alin. (4) din O.U.G. nr. 64/2009.

Recurentul-pârât arată că potrivit regulamentelor europene, legislaţiei naţionale şi contractului de finanţare, în procesul de autorizare al cererilor de plată/rambursare, AM POR are obligaţia de a verifica eligibilitatea cheltuielilor solicitate de beneficiari, în vederea stabilirii eligibilităţii la data autorizării cheltuielilor din cererile de rambursare, iar conform art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 759/2007, una din condiţiile de eligibilitate a cheltuielilor este ca acestea să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului sau contractului de finanţare.

În speţă, arată că pentru articolele menţionate în Cererea de rambursare nr. x, unitatea de măsură a fost "ore", ceea ce conduce la concluzia că sumele solicitate reprezintă chiria pentru echipamente şi nu construcţii provizorii sau amenajări la construcţiile existente, aşa cum se precizează în ordinul menţionat.

Susţine că lucrările realizate nu pot avea caracter definitiv, menirea lor fiind aceea de a servi la organizarea şantierului în vederea derulării activităţii ulterioare de şantier, în scopul realizării obiectivului pentru care s-a obţinut finanţarea nerambursabilă. Mai arată că Autoritatea de Management ia în considerare numai acele cheltuieli care corespund ordinului de cheltuieli din punct de vedere al încadrării fiecărui articol în tipul de cheltuială stabilită prin ordin.

În ceea ce priveşte susţinerile instanţei de fond referitoare la inexistenţa unui prejudiciu, recurentul-pârât susţine că în cauză s-a săvârşit o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, sub forma abaterii de la dispoziţiile legale în materia achiziţiilor publice, precum şi de la prevederile contractului de finanţare, iar prin neregula săvârşită s-au adus prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât şi bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit, respectiv fără respectarea legislaţiei în materia achiziţiilor publice, şi anume a prevederilor art. 207 alin. (2) lit. c) şi d) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 205 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 ce prevăd emiterea notelor de constatare a neregulilor şi e stabilire a corecţiilor financiare, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi 21 şi stabilirii corecţiilor financiare, care se calculează conform art. 27 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 875/2011 şi cu respectarea Anexei la O.U.G. nr. 66/2011.

Din această perspectivă, învederează faptul că legiuitorul nu impune autorităţii care a acordat aceste fonduri alte cerinţe pentru a constanta caracterul neeligibil al sumelor cu excepţia constatării unor nereguli, sens în care invocă şi prevederile art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E., precum şi art. 1 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului U.E. din 18 decembrie 1995 referitoare la existenţa sau potenţialitatea unui efect prejudiciabil al încălcării/abaterii pentru bugetul general al Uniunii Europene.

Mai arată că prin încheierea contractului de finanţare, intimata a acceptat finanţarea nerambursabilă şi s-a obligat, potrivit art. 9 alin. (22), să respecte prevederile legislaţiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice, nerespectarea acestor obligaţii conducând la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate, în acelaşi sens fiind şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Astfel, susţine că există obligaţia de recuperare a fondurilor U.E. în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenţei producerii unui prejudiciu.

Susţine că, date fiind aceste aspecte şi dispoziţiile Regulamentelor Consiliului nr. 1083/2006 şi 1828/2006, respectiv Decizia Comisiei C/2011/476, interpretarea dată dispoziţiilor legale cu privire la sarcina probei referitoare la existenţa şi producerea unui prejudiciu, nu poate fi reţinută, fiind în afara scopului acestor reglementări şi al încheierii contractului de finanţare dintre părţi.

4. Apărările intimatei

Intimatul-reclamant Municipiul Râmnicu Vâlcea a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că la încheierea Contractului de finanţare nr. x/2014 s-au avut în vedere prevederile Ordinului nr. 1360/2011, care la art. 6 alin. (1) prevede că sunt eligibile cheltuielile privind organizarea de şantier, iar la alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că pentru realizarea lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente organizării de şantier, cheltuielile considerate eligibile sunt cele aferente construirii provizorii sau amenajării la construcţiile existente de vestiare pentru muncitori, grupuri sanitare, rampe pentru spălare auto, depozite pentru materiale, fundaţii pentru macarale, etc.

Consideră că în mod corect a reţinut instanţa de fond aceste aspecte, deoarece lucrările pentru care intimatul a aplicat măsura excluderii sunt lucrări care se încadrează în prevederile art. 6 şi art. 13 din Ordinul nr. 1360/1938/2011.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 10 mai 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 27 iunie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), Înalta Curte constată că sentinţa respectă exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi indicând într-o manieră suficientă argumentele pentru care au fost respinse apărările reclamantei.

Recurentul pretinde că sentinţa este contradictorie deoarece, deşi reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 1360/2011, ignoră în fapt conţinutul acestuia, deoarece apreciază că respectivele cheltuieli cu chiria pentru montarea toaletelor ecologice, a barăcii vestiar şi a barăcii depozit (inclusiv a macaralei folosite pentru montarea acestora) pot fi incluse în categoria cheltuielilor destinate construcţiilor şi instalaţiilor aferente organizării de şantier.

Înalta Curte constată că nu există nicio contradicţie în cuprinsul sentinţei, iar critica recurentului vizează în realitate interpretarea dată de prima instanţă unei stări de fapt, respectiv aceea dacă anumite cheltuieli (cele cu montarea toaletei ecologice şi a barăcilor) se circumscriu cheltuielilor destinate organizării de şantier.

Sentinţa este coerentă şi, în plus, interpretarea primei instanţei este corectă, motiv pentru care şi cel de-al doilea motiv de recurs (întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) este neîntemeiat.

Într-adevăr, toaleta ecologică, baraca vestiar şi baraca depozit sunt construcţii provizorii. Faptul că ele au fost închiriate, şi nu edificate, este lipsit de relevanţă.

În consecinţă, aceste cheltuieli sunt eligibile, aşa cum corect a reţinut prima instanţă.

De altfel, soluţia astfel pronunţată este conformă practicii de speţă a Înaltei Curţi, în acest sens putând fi menţionată şi Decizia nr. 990/09.03.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva Sentinţei nr. 44/F-CONT din 26 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva Sentinţei nr. 44/F-CONT din 26 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN