Competence for annulment of normative forestry act: Central authority issuance vests jurisdiction in Court of Appeal

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Cluj, Ministerul Apelor şi Pădurilor: - anularea Actului administrativ nr. 8051/15.06.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Cluj şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2016, cu consecinţa obligării acesteia în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor la plata sumei de 44.174,98 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 195,50 ha, încadrată în tipul II de categorii funcţionale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de B. pe întreaga perioadă a anului 2016, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2016; - plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 44.174,98 RON, începând cu data de 30.03.2017 - data la care a depus Cererea nr. x/30.03.2017 la Garda Forestieră Cluj, până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

La data de 12 februarie 2018 reclamantul A. a formulat precizare la cererea de chemare în judecată prin care a arătat că înţelege, conform prevederilor art. 204 C. proc. civ., să modifice petitele acţiunii, în sensul introducerii unui petit, constând în anularea parţială a art. 11 din H.G. nr. 447 din 30 iunie 2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, publicată în M.Of. nr. 526 din 6 iulie 2017.

Prin Sentinţa nr. 2169 din data de 9 iulie 2018 Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a disjuns cererea precizatoare de cererea principală şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Cluj competenţa de soluţionare a cererii privind anularea parţială a art. 11 din H.G. nr. 447/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a aplicat dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, care reglementează competenţa materială în funcţie de două criterii: poziţionarea autorităţii publice emitente a actului ilegal în sistemul administraţiei publice (autorităţi centrale/locale), respectiv valoarea impozitului, taxei, contribuţiei, datoriei vamale ce face obiectul actului administrativ contestat, a apreciat că în speţa de faţă este valid doar criteriul poziţionării organului emitent şi, având în vedere dispoziţiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cererii precizatoare în favoarea Curţii de Apel Cluj.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin Sentinţa nr. 220 din data de 21 septembrie 2018 Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, ridicată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Cluj şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, având ca obiect contencios administrativ, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la competenţa de soluţionare a cererilor accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi natura de cerere adiţională a cererii cu care a fost învestită prin declinare, apreciind că şi acesta revine în competenţa de soluţionare a tribunalului, ca instanţă care şi-a reţinut competenţa pentru judecarea cererii principale.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

În prezenta cauză, conform expunerii de la punctul 1 al deciziei, instanţa de contencios administrativ a rămas învestită cu soluţionarea capătului de cerere vizând anularea parţială a art. 11 din H.G. nr. 447 din 30 iunie 2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, publicată în M.Of. nr. 526 din 6 iulie 2017.

Conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Textul de lege enunţat reglementează, aşadar, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrative: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Cum în prezenta cauză instanţa a rămas învestită cu examinarea legalităţii unui act administrativ cu caracter normativ emis de o autoritate publică centrală, capăt principal de cerere în privinţa căruia nu poate opera prorogarea de competenţă, Curtea de Apel Cluj este competentă material să îl soluţioneze potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 96 şi art. 99 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Cluj şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN