Suspendability of an administrative debt order: res judicata vs. new grounds for a well-justified case under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11 decembrie 2015, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Organismul Intermediar Pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (fost Ministerul Educaţiei Naţionale), a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. OI/9245/SJCSN/19.11.2014, până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 39 din 11 februarie 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. OI/9245/SJCSN din 19.11.2014, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva Sentinţei civile nr. 39 din 11 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea este pronunţată printr-o greşită interpretare a dispoziţiilor legale, în speţă nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, susţine recurenta-pârâtă, în cauză nu se poate vorbi despre existenţa unui caz bine justificat, actul administrativ a cărui suspendare se solicită fiind caracterizat de o triplă prezumţie: de legalitate, de autenticitate şi de veridicitate, prezumţie care nu a fost înlăturată de reclamantă.

Totodată, recurenta-pârâtă consideră că în speţă nu se poate vorbi despre iminenţa vreunei pagube, executarea unei sume de bani nefiind de natură a crea un prejudiciu debitorului. Nu orice debit stabilit în sarcina intimatei-reclamante dă naştere unei pagube iminente în activitatea instituţiilor bugetare, iar recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit nu trebuie privită ca un mijloc punitiv îndreptat împotriva reclamantei, ci ca un mijloc de coerciţie pentru respectarea dispoziţiilor legale.

3.2. Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 30 august 2018, recurenta-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, în raport de Sentinţa civilă nr. 274 din 11 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin nerecurare, prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. OI/9247/SJCSN/19.11.2014.

În susţinerea excepţiei, recurenta-pârâtă a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 432 C. proc. civ., existând identitate de părţi, obiect şi cauză juridică între cererea de suspendare a executării actului administrativ ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi prezenta cauză.

Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost calificată de Înalta Curte ca reprezentând un motiv nou de recurs, de ordine publică, în raport de dispoziţiile art. 432 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 mai 2016, intimata-reclamantă Universitatea Tehnică Cluj-Napoca a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 31 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 20 iunie 2018, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă Universitatea Tehnică Cluj-Napoca şi a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., fixând termen pentru judecata căii de atac.

Prin aceeaşi încheiere, completul de filtru, luând act de schimbările legislative intervenite în cadrul organizatoric ministerial, conform art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2014 şi art. 10 din O.U.G. nr. 1/2017, a dispus rectificarea citativului cauzei, în sensul menţionării, în calitate de recurentă-pârâtă, a Direcţiei Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale, în locul Direcţiei Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale este nefondat, pentru următoarele considerente:

II.1. Referitor la motivul de recurs de ordine publică, circumscris prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., vizând încălcarea autorităţii de lucru judecat

Înalta Curte reţine că argumentele pe care recurenta-pârâtă şi-a întemeiat excepţia au fost înfăţişate primei instanţe sub forma unor apărări, în cadrul întâmpinării depuse în dosarul de fond, apărări pe care curtea de apel le-a respins, ca neîntemeiate, cu motivarea că cererea de suspendare poate fi reiterată, dacă se invocă alte argumente care să constituie condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Este de necontestat că, atât cererea de suspendare ce a format obiectul Dosarului nr. x/2013, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, finalizat prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 274 din 11 mai 2015, cât şi cererea de suspendare ce face obiectul prezentei cauze, privesc acelaşi act administrativ, respectiv Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. OI/9247/SJCSN/19.11.2014. Având în vedere că, potrivit art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004:

"Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive", instanţei de judecată îi revine obligaţia de a verifica dacă cele două cereri de suspendare a executării actului administrativ se întemeiază pe aceleaşi motive.

Procedând la această verificare, Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de fond, că cele două cereri depuse de intimata-reclamantă cuprind motive diferite, deosebirile fiind generate de situaţia litigioasă diferită existentă la data înregistrării dosarelor pe rolul instanţei de fond.

Astfel, se constată că, cererea de suspendare a executării actului administrativ reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. OI/9247/SJCSN/19.11.2014, care a format obiectul Dosarului nr. x/2013, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 februarie 2015, fiind soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 274, la data de 11 mai 2015.

Ulterior pronunţării acestei hotărâri, prin Sentinţa civilă nr. 362 din 29 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, a fost admisă o altă cerere de suspendare a executării actului administrativ, formulată de intimata-reclamantă cu privire la acelaşi proces-verbal de constatare a neregulilor, iar prin Sentinţa civilă nr. x din 28 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea reclamantei Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, dispunând anularea Deciziei nr. OI/134/ES/27.01.2015, emisă de pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale şi obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei administrative formulate de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. OI/9247/SJCSN/19.11.2014.

Prin urmare, la data înregistrării pe rolul instanţei de fond a cererii de suspendare a actului administrativ ce face obiectul prezentei cauze, respectiv 11 decembrie 2015, instanţele de judecată soluţionaseră alte două cauze derulate între aceleaşi părţi, vizând, pe de-o parte, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. OI/9247/SJCSN/19.11.2014, iar pe de altă parte, legalitatea Deciziei nr. OI/134/ES/27.01.2015, emisă în soluţionarea contestaţiei administrative îndreptate împotriva procesului-verbal amintit anterior, ambele acţiuni fiind admise.

În acest context, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a actului administrativ, formulată de intimata-reclamantă în prezenta cauză, a fost întemeiată pe motive noi, raportate la situaţia litigioasă a cauzelor soluţionate ulterior pronunţării de către Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a Sentinţei civile nr. 274 din 11.05.2015, fiind, astfel, îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cu privire la admisibilitatea unor cereri de suspendare succesive.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, critica din recurs privitoare la incidenţa autorităţii de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 274 din 11 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2013, reţinând că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 432 C. proc. civ., raportat la art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

II.2. Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat de pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale, Înalta Curte constată că aceasta nu a formulat critici concrete şi nici nu a contestat în mod efectiv susţinerile intimatei-reclamante, care conturează o aparenţă de nelegalitate a Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. OI/9247/SJCSN/19.11.2014, recursul declarat în cauză limitându-se la invocarea unor argumente generice, de ordin teoretic, aplicabile oricărei cereri de suspendare a executării actului administrativ, referitoare la nedovedirea cazului bine justificat şi a pagubei iminente.

Este de necontestat împrejurarea că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, autenticitate şi veridicitate, astfel cum susţine recurenta-pârâtă, însă, în cadrul examinării cererii de suspendare a executării actului administrativ, instanţa de judecată procedează la o analiză minimală a condiţiilor de legalitate ale actului atacat, precum şi a existenţei unei pagube iminente a se produce în patrimoniul reclamantei, în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, instanţa de fond a procedat la analizarea acestor elemente, concluzionând în mod corect în sensul întrunirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, recurenta-pârâtă nu a combătut, concret şi efectiv, considerentele hotărârii de fond şi nici nu a prezentat probatorii suplimentare, care să invalideze concluziile primei instanţe.

Raportat la iminenţa producerii unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei, recurenta-pârâtă a susţinut a fi eronată interpretarea primei instanţe cu privire la dificultăţile ce pot apărea în executarea obligaţiilor legale sau contractuale, ca urmare a executării debitului, critică pe care Înalta Curte o apreciază a fi nefondată. Prezumarea de către instanţa de judecată a unor consecinţe viitoare produse de actul administrativ contestat asupra activităţii instituţiei publice se înscrie în activitatea de analizare a caracterului previzibil al prejudiciului, astfel cum dispun dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, iar criteriile în raport de care s-a analizat paguba iminentă, respectiv valoarea debitului şi specificul activităţii de învăţământ superior desfăşurată de reclamantă, sunt de natură a susţine concluzia iminenţei prejudiciului.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, astfel cum această noţiune este definită prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va avea în vedere că, prin Sentinţa civilă nr. 198 din 22 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, dispunând anularea Deciziei nr. 01/84/ES/14.01.2016 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. OI/9247/SJCSN/19.11.2014, emise de pârâta din prezenta cauză.

Chiar dacă această sentinţă nu are caracter definitiv (împotriva sa fiind exercitată calea de atac a recursului de către pârâtă), soluţia pronunţată constituie un criteriu în verificarea cazului bine justificat, întrucât generează îndoieli serioase şi rezonabile cu privire la legalitatea actelor administrative.

În raport de soluţia de admitere a cererii în anulare a actului administrativ, Înalta Curte va avea în vedere şi prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiţia cazului bine justificat, cât şi condiţia iminenţei pagubei, astfel încât hotărârea primei instanţe este legală, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, iar soluţia de admitere a cererii de suspendare este întemeiată.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale, împotriva Sentinţei civile nr. 39 din 11 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN