Jurisdictional conflict over civil vs. administrative court competence for annulling arbitral awards in public procurement payment disputes

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea în anulare înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2018 reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A.I.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., anularea în parte a Sentinţei arbitrale nr. 11/18.1.2018 în ceea ce priveşte soluţia dată de Tribunalul arbitral privind obligarea sa la plată a sumei de 22.229.698,49 RON, reprezentând contravaloare lucrări şi a sumei de 362.347,27 RON, reprezentând cheltuieli arbitrale.

În temeiul art. 613 alin. (3) lit. b) C. proc. civ., republicat, reclamanta a mai solicitat şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului arbitral, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, precum şi a cheltuielilor solicitate în cadrul procedurii arbitrale, reprezentând onorariul de expert.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 63/F din 15 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2017 a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a V-a civile a Curţii de Apel Bucureşti şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii în anularea Sentinţei arbitrale nr. 11/18.1.2018 pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în favoarea secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, secţia a V-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, conform căruia: "Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante."

În adoptarea acestei soluţii, secţia a V-a civilă, a Curţii de Apel Bucureşti a avut în vedere că sesizarea instanţei arbitrale cu cererea arbitrală s-a efectuat la data de 06.11.2015, dată la care prevederile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 statuau că, în vederea soluţionării unor litigii ce privesc executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică, competenţa revine instanţei de contencios administrativ şi fiscal, respectiv a tribunalului din circumscripţia în care se află sediul autorităţii contractante.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 3014 la din 25 iunie 2018, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de judecată a apreciat că litigiul nu are ca obiect anularea, rezoluţiunea, sau rezilierea contractului, ci anularea Sentinţei arbitrale nr. 11 din 18 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul arbitral constituit în cadrul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în Dosarul nr. x/2015.

Prin sentinţa arbitrală s-a soluţionat un litigiu referitor la executarea Acordului contractual nr. x/15238/12.03.2012, astfel că litigiul are în vedere raporturile comerciale dintre părţi şi anume neplata contravalorii unor lucrări prestate de societatea pârâtă, astfel că raporturile dintre părţi au caracter comercial, iar raportul juridic dintre ele este unul civil ce atrage competenţa secţiei a V-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost învestită de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A.I.R. cu o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâta A., anularea în parte a Sentinţei arbitrale nr. 11/18.1.2018 în ceea ce priveşte soluţia dată de Tribunalul arbitral privind obligarea sa la plata a sumei de 22.229.698,49 RON, reprezentând contravaloare lucrări şi a sumei de 362.347,27 RON, cheltuieli arbitrale.

Instanţele aflate în conflict s-au constatat necompetente funcţional în raport cu obiectul litigiului.

În cauza de faţă, Înalta Curte constată că reclamanta solicită anularea Sentinţei arbitrale nr. 11 din 18 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Arbitral, constituit în cadrul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în Dosarul nr. x/2015.

Tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unui litigiu, ce are ca obiect pretenţii, rezultate din modul de executare a Contractului nr. x/15238 din 12.03.2012, încheiat între Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A.I.R. şi A. în urma unei proceduri de achiziţie publică.

În speţă, obiectul cauzei nu-l reprezintă anularea, rezoluţiunea sau rezilierea acestui contract şi nici nu se pune în discuţie manifestarea de voinţă, în regim de putere publică, cu privire la contractul încheiat în sensul executării lucrărilor de interes public, ci un aspect pur comercial, în sensul neplăţii facturii emise de reclamantă şi neachitată de partenerul contractual.

Este adevărat că instanţa de contencios administrativ exercită un control de legalitate asupra unui act administrativ sau contract administrativ, însă în speţa de faţă nu s-a solicitat efectuarea unui asemenea control de legalitate, ci obligarea pârâtei la plata unor sume de bani ca urmare a neonorării unei facturi emise în executarea contractului.

Prin urmare, pretenţiile izvorâte din contract au caracter civil, raportul juridic dedus judecăţii nu este unul de drept administrativ ci unul civil, astfel încât competenţa de soluţionare în primă instanţă a cauzei aparţine secţiei a V-a civile a Curţii de Apel Bucureşti.

În concluzie, având în vedere considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - C.N.A.I.R. în contradictoriu cu pârâta A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN