Suspension of tax order and decision execution ordered after appeal quashed lower court refusal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13.05.2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A. S.R.L., B. S.R.L. şi C. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministrul Finanţelor Publice şi Comisia Fiscală Centrală, suspendarea executării efectelor Ordinului nr. 1210/2014 emis de Ministerul Finanţelor Publice şi ale Deciziei nr. 5/2014 emisă de Comisia Fiscală Centrală, până la soluţionarea în fond a acţiunii în anulare. Cerere de suspendare formulată de reclamante a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea pronunţată în data de 22 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării efectelor Ordinului nr. 1210/2014 emis de Ministerul Finanţelor Publice şi ale Deciziei nr. 5/2014 emisă de Comisia Fiscală Centrală, formulată de reclamante.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantele A. S.R.L., B. S.R.L. şi C. S.R.L. prin care au solicitat în principal casarea încheierii recurate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi pe cale de consecinţă admiterea cererii de suspendare a efectelor Ordinului nr. 1210/2014 emis de Ministerul Finanţelor Publice şi ale Deciziei nr. 5/2014 emisă de Comisia Centrală Fiscală.

În subsidiar, reclamantele au solicitat casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În critica încheierii recurate, reclamantele au susţinut că aceasta nu este motivată, instanţa de fond menţionând numai faptul că analiza cererii de suspendare ar echivala cu o pronunţare asupra motivelor de nelegalitate a actelor atacate. Atât cu privire la analiza îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, cât şi a condiţiei pagubei iminente, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a criticilor formulate de părţi.

În susţinerea cererii de recurs reclamantele au precizat că încheierea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material din Legea nr. 554/2004.

Reclamantele afirmă că instanţa de fond a reţinut greşit prin încheierea recurată că o instanţă de judecată nu se poate pronunţa asupra aparenţei unei stări de drept, fără a prejudeca fondul cauzei.

Încheierea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor care reglementează principiul securităţii juridice, principiul neretroactivităţii, principiul eficienţei impunerii şi principiul certitudinii impunerii. Prin nerespectarea acestor principii, reclamantele confirmă vădita nelegalitate a Ordinului nr. 1210/2014 şi a Deciziei nr. 5/2014, motiv pentru care aparenţa de nelegalitate a actelor contestate rezultă fără echivoc.

În drept, reclamantele au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărarea formulată în cauză

Ministerul Finanţelor Publice a depus întâmpinare la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 1210/2014 emis de Ministerul Finanţelor Publice şi a Deciziei nr. 5/2014 emisă de Comisia Fiscală Centrală, până la pronunţarea instanţei de fond, în temeiul art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În analiza criticilor invocate prin cererea de recurs, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiat, având în vedere că instanţa de fond a prezentat în conţinutul hotărârii recurate, elementele de fapt şi de drept care au condus la aprecierea sa, conform căreia în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Totodată în cuprinsul încheierii nu există motive contradictorii, ori străine de natura cauzei, considerentele acesteia respectând prevederile art. 425 C. proc. civ., republicat, privitoare la conţinutul hotărârii. Instanţa de fond a analizat în limitele instituite de procedura de soluţionare a cererii de suspendare, argumentele reclamantei în susţinerea îndeplinirii în cauză a condiţiei cazului bine justificat şi a condiţiei prevenirii pagubei iminente, prezentând în considerente raţionamentul său, în susţinerea hotărârii pronunţată.

Înalta Curte, în ceea ce priveşte criticile invocate prin cererea de recurs, ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, prin care recurentele-reclamante susţin că în cauză se face dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, le apreciază, ca fiind întemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond (...)"

Prin urmare, pentru suspendarea executării actului administrativ, trebuie îndeplinite trei condiţii: reclamantele să se fi adresat autorităţii emitente cu o cerere având ca obiect anularea în tot sau în parte a actului administrativ a cărui suspendare o solicită; să existe un caz bine justificat şi măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.

Prin încheierea recurată, instanţa de fond a reţinut în esenţă că argumentele prezentate de reclamante, precum: faptul că norma cuprinsă în Decizia nr. 5/2014 nu poate fi considerată o norma interpretativă ce clarifică sensul art. 249 alin. (5) din C. fisc., întrucât Decizia nr. 5/2014 nu are acelaşi nivel cu actul normativ interpretat; faptul că Ordinul nr. 1210/2014 şi Decizia nr. 5/2014 încalcă principiul securităţii juridice, principiul neretroactivităţii, principiul eficienţei impunerii şi principiul certitudinii impunerii; faptul că turnul turbinei nu poate fi considerat clădire având în vedere că nu întruneşte elemente de bază ale clădirii, respectiv nu are încăperi bine delimitate prin pereţi şi nici acoperiş, astfel cum reclamă art. 249 alin. (5) C. fisc., etc.; nu pot fi circumscrise cazului bine justificat care să poată fi analizate în cadrul prezentei cereri de suspendare.

În ceea ce priveşte cauzele ce au ca obiect cererile de suspendare a executării actelor administrative contestate este adevărat că procedura de soluţionare a unor asemenea cauze implică o analiză sumară a argumentelor prezentate de părţi, pentru a preîntâmpina prejudecarea fondului cauzei. Cu toate acestea, instanţa are obligaţia să analizeze cauza sub toate aspectele învederate de părţi, în susţinerea sau în contra indiciilor de nelegalitate ale actelor a căror suspendare a executării se solicită.

În speţă, instanţa de fond a efectuat o analiză relativ sumară a elementelor ce vizau indiciile de aparentă legalitate a actelor administrative contestate, însă a ezitat în efectuarea unei cercetări mult mai amănunţite asupra acestor elemente, tocmai în dorinţa de a nu prejudeca fondul.

Înalta Curte nu este de acord cu soluţia primei instanţe şi reţine că, în cauză, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, sunt elemente care conturează îndeplinirea acestei condiţii, având în vedere, în principal soluţia pronunţată în acţiunea în anulare a actelor administrative ce se solicită a fi suspendate în prezenta cauză.

Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 3284 din 25 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, a admis în parte cererea principală formulată de reclamantele A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia Fiscală Centrală, în sensul că anulat Ordinul nr. 1210/2014 emis de Ministerul Finanţelor Publice şi Decizia nr. 5/2014 a Comisiei Centrale Fiscale.

Pronunţarea unei hotărâri în fond, de anulare a actelor administrative, are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative ce fac obiectul cererii de suspendare, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aşa încât, în cauză este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

Sentinţa pronunţată în fond are o putere de lucru judecat relativă şi constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi efectuării unei evaluări aprofundate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie. De altfel, argumentul conform căruia, procedura suspendării nu permite o analiză aprofundată a motivelor invocate de reclamante a reprezentat argumentul principal al primei instanţe, pentru soluţia de respingere a cererii de suspendare.

Înalta Curte apreciază că acest aspect este de natură să genereze o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ, făcând să planeze în privinţa legalităţii sale o îndoială serioasă.

În ceea ce priveşte îndeplinirea în cauză a celei de-a doua condiţii prevăzută de lege, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

În speţă, Înalta Curte constată că şi cea de-a doua condiţie este îndeplinită, având în vedere că în lipsa suspendării celor două acte administrative recurentele-reclamante sunt expuse unui prejudiciu patrimonial iminent.

Recurentele-reclamante au ataşat înscrisuri financiar-contabile din care rezultă că nu deţin sumele necesare pentru a plăti autorităţilor publice locale sumele ce revin acestora cu titlu de impozit prin aplicarea dispoziţiilor Ordinului nr. 1210/2014 şi Decizia nr. 5/2014. Pe de altă parte sumele cu titlu de impozit au o valoare considerabilă în raport cu situaţia economico-financiară a recurentelor-reclamante, considerente pentru care se confirmă că punerea în executare a acestor sume poate prejudicia ireversibil activitatea economică a acestora.

În concluzie, Înalta Curte constată că elementele de fapt prezentate de recurentele-reclamante fac dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate.

În aceste condiţii, hotărârea Curţii de Apel Bucureşti este casabilă din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, invocat de recurente în susţinerea căii de atac exercitate, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va admite recursul, va casa încheierea recurată şi, în rejudecare, va admite cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L. împotriva încheierii din 22 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta S.C. D. S.R.L.

Casează încheierea recurată şi, rejudecând cauza:

Admite cererea formulată de reclamanţii A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia Fiscală Centrală.

Suspendă executarea Ordinului nr. 1210/2014 emis de Ministerul Finanţelor Publice şi a Deciziei nr. 5/2014 emisă de Comisia Fiscală Centrală, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea actelor administrative contestate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN