Suspendability of recruitment height requirements under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data 3 octombrie 2016 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Oradea (I.T.P.F.) şi Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament Ambulatoriu Oradea - MAI suspendarea parţială a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv suspendarea prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din anexa 2 la Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 140/2016 raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din anexa 2 la acelaşi ordin.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 242/2016-P.I. pronunţată în data de 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantă A., în contradictoriu cu intimatul pârât Ministerul Afacerilor Interne şi a dispus suspendarea executării prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016, raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 din acelaşi ordin până la soluţionarea definitivă a fondului cauzei.

3. Calea de atac exercitată şi motivele de recurs invocate

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de suspendare a executării prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul-pârât a apreciat că în speţă nu sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016, raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 din acelaşi ordin.

Recurentul-pârât susţine că toate argumentele reţinute de instanţa de fond prin care şi-a justificat soluţia sunt simple susţineri invocate de reclamantă şi acceptate de instanţă fără a fi probate de o manieră care să răstoarne prezumţia de legalitate, autenticitate şi veridicitate de care beneficiază actul administrativ.

Sub aspectul îndeplinirii condiţiei prevenirii unei pagube iminente, recurentul-pârât a susţinut în critica sentinţei recurate că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei condiţii, iar simpla participare a acesteia la concursul organizat de I.T.P.F. Oradea îi oferea doar vocaţia de a dobândi calitatea de poliţist în eventualitatea declarării ca admis, şi nu şi drepturile şi obligaţiile efective ce derivă din acest statut.

Criticile dezvoltate prin cererea de recurs de către recurentul-pârât se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărarea formulată în cauză

Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Oradea a depus întâmpinare la cererea de recurs, prin care şi-a exprimat poziţia cu privire la cererea de suspendare formulată de intimata-reclamantă, apreciind că aceasta este lipsită de interes.

Intimata-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie

În cauză s-a întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu al recursurilor la 07 iulie 2017.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 31 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 05 iunie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, l-a admis în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat şi a fixat termen de judecată pe fond, în şedinţă publică, pentru data de 23 octombrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând legalitatea sentinţei atacate, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect suspendarea executării prevederilor art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016, raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 din acelaşi ordin, în temeiul art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016, raportat la art. 7 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 au fost stabilite criteriile specifice pentru recrutarea candidaţilor la examenele de admitere în instituţiile de învăţământ.

Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei apreciind, în esenţă, că aparenţa dreptului este în favoarea acesteia care, pentru a susţine îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a susţinut cu temei că, în structuri de aceeaşi natură cu cea a MAI au fost efectuate în anul 2016 încadrări pentru persoane de sex feminin cu înălţimea de 1,60 m - reclamanta având o talie de 1,61 m conform adeverinţei medicale eliberate de medicul de familie al acesteia, iar acum se impune, fără vreun argument legal, ca participanţii la recrutare de sex feminin să aibă minimum 1,65 m înălţime.

În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond."

Prin urmare, pentru suspendarea executării unui act administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii: existenţa cazului bine justificat şi cea a prevenirii unei pagube iminente.

În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, noţiunea este definită după cum urmează:

"împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".

Aşadar, partea care solicită suspendarea executării unui act administrativ are obligaţia să prezinte instanţei argumente din care să rezulte că asupra actului contestat planează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii sale. În speţă, reclamanta a adus argumente pertinente pentru a face dovada aparenţei de nelegalitate a actului administrativ contestat.

Astfel, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond reţine că cerinţele specifice de înălţime instituite prin Ordinul nr. 9/2016 şi Ordinul nr. 140/2016 emise de Ministerul Afacerilor Interne (1,60 m prin Ordinul M.A.I. nr. 9/2016 şi 1,65 m prin Ordinul M.A.I. nr. 140/2016), prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, sunt de natură a produce o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ contestat.

Cu privire la îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, în analiza criticilor prezentate de recurentul-pârât, Înalta Curte are în vedere şi hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016 prin care s-a soluţionat acţiunea în anularea articolelor contestate din actul administrativ contestat.

Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 38/CA/2017/PI din 30 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017, s-a admis acţiunea prin care alături de alţi reclamanţi, intimata-reclamantă A. a obţinut anularea art. 6 alin. (4) lit. a) din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016.

Pronunţarea unei hotărâri de fond, prin care s-a admis acţiunea în anulare a actului administrativ contestat, are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, astfel încât, în speţă este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

Chiar dacă Sentinţa civilă nr. 38/CA/2017/PI din 30 martie 2017, nu este definitivă, cauza aflându-se în faza procesuală a recursului formulat de pârât şi se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, această sentinţă are o putere de lucru judecat relativă şi constituie un reper în verificarea stării de legalitate a actului administrativ, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi efectuării unei evaluări aprofundate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În ceea ce priveşte critica privitoare la neîndeplinirea în cauză a condiţiei prevenirii pagubei iminente, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2003, prin noţiunea de pagubă iminentă se înţelege producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil greu sau imposibil de reparat.

În speţă, în mod corect a reţinut instanţa de fond că prin prejudiciu material, potrivit dispoziţiilor art. 1531, 1532 C. civ., se înţelege nu numai paguba efectiv suferită, ci şi pierderea unei şanse de a obţine un câştig. Or, punerea în executare a actului ar avea ca efect înlăturarea dreptului reclamantei de a participa la procedura de recrutare, iar consecinţele punerii în executare a acestuia sunt iremediabile pentru recurenta-reclamantă, fapt ce confirmă îndeplinirea şi celei de-a doua condiţii prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Aşa fiind, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, constată că au fost îndeplinite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi că sub acest aspect, motivele de recurs sunt nefondate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează să respingă recursul declarat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva Sentinţei civile nr. 242 din 31 octombrie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN