Suspension of administrative financial correction for public procurement irregularities: failure to establish "well-justified case" undermining presumptive legality

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2017, reclamantul Municipiul Piatra Neamţ a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia de Constatare şi Stabilire Nereguli solicitând anularea Deciziei nr. 13/20.01.2017 emisă de pârât, anularea şi suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/2016 emisă de Direcţia de Constatare şi Stabilire Nereguli din cadrul MDRAP şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 112/2017 pronunţată la 03 august 2017, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamantul Municipiul Piatra Neamţ în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia de Constatare şi Stabilire Nereguli, ca neîntemeiată şi a dispus restituirea cauţiunii.

3. Cererea de recurs şi motivele de recurs invocate

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Municipiul Piatra Neamţ solicitând admiterea recursului, schimbarea în totalitate a sentinţei recurate şi, în consecinţă să se dispună suspendarea executării actului administrativ contestat.

În critica sentinţei recurate, reclamantul apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că reclamantul nu a invocat vreun motiv întemeiat care să justifice suspendarea actului administrativ atacat.

În susţinerea acestei opinii, reclamantul a reiterat argumentele prezentate instanţei de fond pe care şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată. Acesta a precizat că Direcţia de Constatare şi Stabilire Nereguli nu a argumentat constatarea specificată în Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/2016 conform căreia neregulile reţinute în sarcina sa au condus la prejudicierea bugetului Uniunii Europene, sau a fondurilor publice.

Reclamantul susţine că a prezentat instanţei de fond o serie de argumente care răstoarnă prezumţia de legalitate a actului administrativ contestat, în speţă neexistând un prejudiciu, iar în ceea ce priveşte procedura de atribuire, din documentaţia fazei de verificare rezultă că nu au existat respingeri din partea Agenţiei Naţionale a Achiziţiilor Publice. Totodată acesta precizează că procedura de licitaţie deschisă a fost verificată în baza Deciziei de verificare nr. 216105/118216/5224/04.04.2011 de către Ministerul Finanţelor Publice.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevenirii pagubei iminente, s-a arătat că prin punerea în executare a actului administrativ contestat există pericolul creării unui prejudiciu imediat, deoarece creanţa bugetară rezultată prin aplicarea corecţiei financiare pentru contractul sancţionat este de 147.940 RON şi TVA în valoare de 35.505,60 RON.

În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-pârât, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/2016, până la pronunţarea definitivă a instanţei, în temeiul art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Din expunerile prezentate mai sus, prima instanţă a respins acţiunea reclamantului, apreciind că acesta nu a învederat existenţa unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept din actul contestat de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii acestuia şi care să poată forma obiectul analizei în acest cadru procesual.

În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond (...)"

Prin urmare, pentru suspendarea executării unui act administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiei existenţei cazului bine justificat şi a condiţiei prevenirii unei pagube iminente.

În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, noţiunea de "cazuri bine justificate" este definită ca "împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".

Aşadar, partea care solicită suspendarea executării unui act administrativ are obligaţia să prezinte instanţei argumente din care să rezulte că asupra actului contestat planează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii sale.

În speţă, Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/2016 emisă de Direcţia de Constatare şi Stabilire Nereguli se bucură de o prezumţie relativă de legalitate, astfel că recurentul-reclamant avea obligaţia să răstoarne această prezumţie. Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că nu există aspecte care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare a executării se solicită.

Analizând argumentele prezentate de recurentul-reclamant cu privire la existenţa cazului bine-justificat, Înalta Curte ia în considerare hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017 prin care s-a soluţionat acţiunea în anularea actului administrativ contestat.

Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 147 din 19 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017, s-a respins acţiunea prin care reclamantul a solicitat anularea Deciziei MDRAP nr. 13/20.01.2017 şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/2016.

Pronunţarea unei hotărâri pe fondul cauzei, prin care s-a respins acţiunea în anulare a actului administrativ, are aptitudinea de a întări prezumţia de legalitate a acestui act, în contextul analizei sale în cadrul cererii de suspendare.

Chiar dacă Sentinţa civilă nr. 147 din 19 octombrie 2017 nu este definitivă, cauza aflându-se în faza procesuală a recursului formulat de reclamant şi se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, această sentinţă are o putere de lucru judecat relativă şi constituie un reper în verificarea stării de legalitate a actului administrativ, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi efectuării unei evaluări aprofundate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

În speţă, nu există o aparenţă de nelegalitate a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/2016 emisă la 22.11.2016 de Direcţia de Constatare şi Stabilire Nereguli.

Prin urmare, este neîntemeiată critica recurentului privitoare la faptul că instanţa de fond a soluţionat cauza prin aplicarea eronată a legii, în contextul în care acesta a prezentat o serie de argumente care să confirme îndeplinirea în cauză a celor două condiţii, cazul bine justificat şi prevenirea pagubei iminente.

Înalta Curte, având în vedere prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiei cazului bine justificat şi a condiţiei prevenirii pagubei iminente, iar în cauză prima condiţie nu este îndeplinită, o analiză privitoare la îndeplinirea celei de-a doua condiţii este de prisos.

În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este neîntemeiat, considerent pentru care recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Piatra Neamţ împotriva Sentinţei nr. 112 din 3 august 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN