Accreditation refusal upheld: ANRE wins appeal, green certificate eligibility ruling quashed and remanded.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a solicitat:

1. anularea ca netemeinică şi nelegală a Deciziei nr. 726 din 27 martie 2015 privind respingerea acreditării B.;

2. obligarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei la emiterea unei decizii de acreditare a B., în condiţiile instaurate de Regulamentul de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, aprobat prin Ordinul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 48/2014 ("Regulamentul"), decizie ce urmează să fie emisă în condiţiile reglementate de legea în vigoare la data la care A. SRL a solicitat acreditarea, respectiv, 15 ianuarie 2015 şi prin intermediul căreia să se identifice numărul de certificate verzi la care are dreptul reclamanta pentru fiecare MW produs, conform dispoziţiilor Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin Sentinţa nr. 3001 din data de 13 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, a anulat Decizia nr. 726 din 27 martie 2015 privind respingerea acreditării şi a obligat ANRE să emită o decizie cu privire la B. după verificarea condiţiilor de acreditare prevăzute de art. 10 din Ordinul ANRE nr. 48/2014 şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON reprezentând taxa judiciară de timbru.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei nr. 3001 din data de 13 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, cu consecinţa casării sentinţei.

Recurenta a susţinut în esenţă că, sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi încălcarea principiilor proporţionalităţii şi ale dreptului la apărare, în raport de dispoziţiile art. 425 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi legislaţia comunitară invocată.

Astfel, din analiza sentinţei ce face obiectul prezentului recurs, rezultă cu evidenţă că judecătorul fondului cauzei a soluţionat cauza cu superficialitate şi a dat dovadă de parţialitate în examinarea pricinii cu care a fost investit împărtăşind exclusiv pretinsele critici de nelegalitate invocate de către intimata-reclamantă.

Situaţia de fapt a fost greşit calificată comparativ cu exigenţele normei de drept, ceea ce a condus judecătorul fondului la a aplica o altă lege decât aceea incidenţă raportului juridic dedus judecăţii darea hotărârii cu încălcarea ori aplicarea greşită a legii echivalează până la identificare cu lipsa totală de temei legal.

Hotărârea recurată pe această cale, în segmentul rezervat considerentelor deliberative conţine exclusiv criticile intimatei-reclamante instanţa fondului neluând în considerare cvasi-total apărările subscrisei ANRE, prin raportare la susţinerile S.C. A. S.R.L.

De asemenea, judecătorul fondului a apreciat că "raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 18 din Legea nr. 554/2004 (...) Curtea va anula Decizia nr. 726 din 27 martie 2015 privind respingerea acreditării şi va obliga ANRE să emită o decizie cu privire la B. După verificarea condiţiilor de acreditare (...)", cu toate că pârâta a depus la dosarul de fond "Referatul de aprobare privind respingerea acreditării CEE Cema aparţinând societăţii A. SRL pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi". Acest înscris reprezintă, instrumentul de motivare al Deciziei nr. 726 din 27 martie 2015, fapt menţionat atât în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul de fond cât şi în cuprinsul sentinţei recurate. Mai mult decât atât chiar judecătorul fondului reţine că "Din examinarea actului atacat şi a probatoriului ataşat, la o primă analiză, Decizia pare a fi motivată, fiind însoţită de un referat de motivare " ca, mai apoi în mod contradictoriu şi vădit eronat judecătorul fondului să constate că " Intimata nu a examinat printr-un referat/raport condiţiile (...) ".

Din analiza instrumentului de motivare, rezultă că în acest înscris se precizează expres că "societatea A. SRL a beneficiat de sistemul de promovare prin certificate verzi pe perioada de probe prin Deciziile ANRE nr. 1521 din 26 iunie 2014 (pentru perioada 26 iunie - 26 august 2014) şi 1946 din 3 septembrie 2014, cu modificările ulterioare (pentru perioada 3 septembrie 2014 - 21 februarie 2015), beneficiind până în prezent de un număr de 12 055 certificate verzi.

Pentru realizarea B., societatea A. SRL a beneficiat de un ajutor investiţional acordat de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, în calitate de Organism Intermediar pentru Energie (OIE), în baza Contractului de finanţare nr. x din 22 octombrie 2012, conform căruia valoarea maximă a ajutorului nerambursabil pentru realizarea B. este de 78.709.852,9 RON. Prin Scrisoarea nr. 231120 din 9 februarie 2015 OIE a confirmat aprobarea sumei de 68.843.668,4 RON pentru realizarea B., precizând totodată că această sumă urmează să fie diminuată întrucât se aflau în soluţionare două suspiciuni de neregulă.

Ulterior, prin Scrisoarea nr. 231239 din 12 februarie 2015, OIE a înştiinţat societatea A. S.R.L. cu privire la corecţia financiară în valoare de 346.157,05 RON, sumă pe care A. SRL, în calitate de debitor, o datorează autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene. în aceste condiţii, valoarea totală a ajutorului investiţional de care a beneficiat A. SRL pentru realizarea B. este de 68.497.511,35 RON. Prin aplicarea mecanismului de reducere din Anexa 11 la Regulament, numărul redus de certificate verzi pentru fiecare MWh energie electrică produsă de B. şi livrată în reţeaua electrică rezultă de - 0,123 CV/MWh până la 31 decembrie 2017, respectiv de - 0,062 CV/MWh începând cu 1 ianuarie 2018.".

Se mai menţionează în cuprinsul referatului de aprobare că "Având în vedere că numărul redus de certificate verzi cuvenit pentru fiecare 1 MWh energie electrică produsă de B. .şi livrată în reţeaua electrică este negativ. B. nu are dreptul de a beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi stabilit prin Lege. Totodată, considerăm necesară iniţierea unui demers către administratorul schemei de sprijin. Ministerul Energiei. întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, în sensul în ii ier ii unei modificări legislative care să permită recuperarea ajutorul primit pe perioada de probe în cazurile în care numărul redus de certificate verzi, stabilit conform prevederilor Legii şi Regulamentului, rezultă subunitar sau negativ - producătorii aflaţi în astfel de situaţii au beneficiat de un ajutor investiţional mare astfel încât acordarea sistemului de promovare prin certificate verzi nu se mai justifică, inclusiv pentru perioada de probe".

În concluzie, dintr-o gravă eroare Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că ANRE nu a motivat actul administrativ atacat apreciind că motivarea este "aparentă şi ascunde lipsa loială a unui astfel de examen ce în speţă trebuia să fie tehnic şi apoi juridic ".

Potrivit doctrinei, în relaţia dintre "motivul" şi "motivarea" actului administrativ, unii autori conchid că motivarea rămâne o condiţie de formă, pentru un motiv foarte simplu: numai condiţiile de formă trebuie evidenţiate expres în cuprinsul actului (sub eventuala condiţie a nulităţii) nu şi cele de fond. Probabil că la baza acestei interpretării doctrinare s-a aflat o oarecare doză de confuzie între motivul actului şi motivarea sa. Astfel, atâta timp cât motivul reprezintă elementul obiectiv (şi nu psihologic), de fapt sau de drept, care precede actul şi îi justifică emiterea, motivarea reprezintă exprimarea acestuia în cuprinsul actului.

Aşadar se poate concluzia că sancţiunea în cele două cazuri este diferită: în cazul lipsei motivului (sau, mai exact, în cazul erorii asupra motivului) vom fi în prezenţa unei nulităţi de fond, care nu poate fi acoperită; şi asta întrucât este vorba despre un viciu de consimţământ: administraţia nu a exprimat o voinţă valabilă. Dimpotrivă, în cazul lipsei motivării actului, de lege lata oricum nu există nicio sancţiune dacă legea nu prevede obligativitatea acesteia. Dar şi în cazurile în care o asemenea obligaţie există, nu întotdeauna actul va fi nul, ci numai în cazurile concrete în care lipsa motivării încalcă în concret drepturile şi libertăţile fundamentale.

Or aşa cum se poate observa din analiza cererii introductive de instanţă Curtea de Apel Bucureşti a fost sesizată cu o acţiune în anularea actului administrativ atacat ca fiind nelegal şi netemeinic, instanţa fondului a admis cererea SC A. SRL, motivat de faptul că Decizia nr. 726 din 27 martie 2015 nu ar fi motivată, aplicând astfel strict textul legal, fără a avea în vedere susţinerile subscrisei ANRE în raport de înscrisurile depuse la dosar.

Raportat la argumentele detaliate în antecedenţă este mai mult decât evident că Decizia preşedintelui ANRE nr. 726 din 27 martie 2015 privind respingerea acreditării B. aparţinând societăţii A. SRL pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi este motivată în acest sens fiind evident că instanţa de fond a ignorat cu desăvârşire probatoriile depuse de către ANRE la dosarul de fond.

În raport de dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ., Sentinţa civilă nr. 3001 din 13 noiembrie 2015 este dată cu încălcarea normelor de drept material.

Astfel, în mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Indiscutabil, orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul să prezinte judecătorului susţinerile şi argumentele sale şi de a pretinde instanţei de judecată să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă afirmaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, care are în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti echivalează practic cu soluţionarea procesului fără a intra în fondul acţiunii, de natură prin urmare să justifice casarea acestei hotărâri.

Atâta timp cât în considerente instanţa nu analizează probele care au fost administrate, nu stabileşte împrejurările de fapt esenţiale în cauza, nu evocă normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în speţă, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.

Astfel că o atare hotărâre devine părtinitoare chiar dacă, strict teoretic, instanţa s-a pronunţat pe "fond", la prim termen de judecată, prin admiterea acţiunii formulate de SC A. SRL, în integralitate.

Mai susţine recurenta că judecătorul de fond, era dator să analizeze fiecare argument şi să arate motivele de fapt şi de drept pentru care îl admite sau respinge. Or, în sentinţa recurată sunt redate pe rând elemente referitoare la actul administrativ atacat, la criticile intimatei-reclamante, la acţiunea în contencios administrativ şi la întâmpinarea ANRE, însă judecătorul fondului nu a prezentat propriile sale argumente de fapt şi de drept în susţinerea hotărârii pe care a pronunţat-o, ceea ce echivalează practic cu o nemotivare a unei hotărâri.

Chiar dacă a achiesat întru totul la Decizia ICCJ nr. 1580 din 11 aprilie 2008, prin faptul că retranscrie aproape în totalitate acesta decizie, instanţa de fond era datoare să arate punctual, motivele de fapt şi de drept pentru care a înlăturat fiecare din argumentele şi apărările formulate de ANRE împotriva celor susţinute de către intimata-reclamantă, reiterate pe larg şi în cererea de recurs.

Recurenta mai susţine că, raportat la cadrul legal incident, în mod vădit eronat judecătorul fondului a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea Deciziei preşedintelui ANRE nr. 726 din 27 martie 2015 de respingere a acreditării B. aparţinând societăţii A. SRL, obligând ANRE la emiterea unei decizii cu privire la B. după verificarea condiţiilor de acreditare prevăzute de art. 10 din Regulamentul de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, aprobat prin Ordinul ANRE nr. 48/2014.

Analiza documentaţiei de acreditare transmise de un operator economic în vederea acordării/respingerii deciziei de acreditare se realizează de către ANRE având în vedere toate prevederile Regulamentului aplicabile în cazul tehnologiei utilizate pentru producerea energiei electrice, nu numai cele de la art. 10, fără a se preciza nici în Legea nr. 220/2008, nici în Regulament, că analiza unei cereri de acreditare şi a documentaţiei anexate trebuie să se realizeze în primul rând din punct de vedere tehnic şi abia apoi din punct de vedere juridic.

De altfel, dacă din diferite cauze prevăzute în mod explicit sau implicit în Lege şi/sau în Regulament, grupurile/centralele electrice nu au dreptul să beneficieze de certificate verzi (CV), analiza documentaţiei transmise din punct de vedere tehnic, prin raportare la condiţiile prevăzute la art. 10 din Regulament, nu are nicio relevanţă.

În condiţiile în care acreditarea de către ANRE în baza Regulamentului se realizează pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, iar societatea A. SRL nu are dreptul să beneficieze de certificate verzi pentru energia electrică produsă de B. din cauza ajutorului investiţional mare pe care l-a primit pentru realizarea acestei centrale care a avut drept rezultat obţinerea din calcul a unui număr negativ de certificate verzi/MWh., emiterea unei decizii de acreditare a B. aparţinând reclamantei nu numai ca nu se încadrează în prevederile legale incidente, dar ar impune obligaţii care se află în afara cadrului legal.

Cu toate că nu beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, societatea reclamantă beneficiază, ca toţi ceilalţi producători care deţin centrale electrice eoliene dispecerizabile, de acces garantat la reţelele electrice şi dispecerizare cu prioritate a energiei electrice produse de B., astfel încât limitarea sau întreruperea producţiei de energie din surse regenerabile să fie aplicată numai în cazuri excepţionale, dacă acest fapt este necesar pentru stabilitatea şi securitatea Sistemului Electroenergetic Naţional, conform prevederilor art. 14 alin. (7) din Lege.

Şi aceasta deoarece, în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 3 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale, societatea a beneficiat de ajutor investiţional nerambursabil în cadrul schemei de ajutor de stat regional privind valorificarea resurselor regenerabile de energie, aprobată prin H.G. nr. 750/2008, care este o schemă de sprijin adoptată la nivel naţional, în conformitate cu prevederile art. 70 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, recurenta conchide că este mai mult decât evident că în mod greşit şi cu încălcarea flagrantă a dreptului material incident speţei judecătorul fondului a admis în integralitate acţiunea în anulare a SC A. SRL în condiţiile în care, chiar dacă ar emite o decizie de acreditare, a intimatei-reclamante, actul administrativ cu caracter individual nu ar schimba cu nimic situaţia actuală.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă, a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata provocate de soluţionarea acestui demers.

Prin sentinţa recurată, instanţa a observat că Decizia ANRE nu cuprinde deloc o analiză şi o parcurgere a condiţiilor de acreditare reglementate strict în cadrul dispoziţiilor art. 10 din Regulament, ci indică drept motiv de respingere a solicitării EW o concluzie străină de condiţiile acreditării.

Sentinţa Curţii explică pe larg conţinutul şi rolul unui act administrativ arătând totodată că nu pot fi primite ca legale actele emise de către ANRE (în speţă Decizia şi Referatul de motivare care a stat la baza actului administrativ) atâta timp cât ANRE nu şi-a exercitat atribuţiile şi a refuzat să analizeze condiţiile de acreditare (însăşi în recurs se afirma de către ANRE că nu s-au analizat dispoziţiile acreditării, susţinându-se că "în mod evident condiţiile de la art. 10 au fost îndeplinite de societatea A., astfel aceasta nu ar fi beneficiat de acreditare preliminară, pe perioada de probe").

Ulterior analizei Deciziei şi a probelor de la dosar Curtea concluzionează, printre altele, că "intimata refuză să menţioneze examinarea condiţiilor de acreditare stabilite de art. 10 [...] şi lasă impresia unui sistem de evaluare opac, netransparent, necenzurabil care nu ţine cont de ordinele în vigoare", hotărându-se astfel anularea Deciziei cu obligarea ANRE la emiterea unei decizii cu privire la acreditarea B. doar după verificarea condiţiilor de acreditare strict prevăzute de art. 10 din Regulament.

În ANEXA nr. 11 din Regulamentul, la punctul 2 se arată că în mecanismul de calcul al certificatelor verzi în cazul unor operatori ce au beneficiat de ajutor de stat investiţional regăsim indicele VRIS care este "valoarea de referinţă a investiţiei specifice considerată în calculele furnizate Comisiei Europene în cadrul procesului de autorizare a sistemului de promovare prin CV corespunzătoare SRE, respectiv tehnologiei de producere a E-SRE, stabilită conform tabelului nr. 1 şi calculată în RON/MW la cursul de schimb stabilit de Banca Naţională a României în ziua depunerii la Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a cererii de acreditare".

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, intimata a susţinut că ANRE nu produce nicio critică articulată pe dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. Recunoaşte că nu a motivat decizia şi nu a aplicat deloc dispoziţiile art. 10 din Regulament privind condiţiile de acreditare.

Aserţiunile incoerente şi haotic expuse de ANRE, se subsumează concluziei că recurenta nu a produs niciun motiv care să poată fi asimilat unei critici de nelegalitate a sentinţei.

ANRE recunoaşte prin recurs extrem de clar şi în repetate rânduri, ceea ce instanţa de fond a avut în vedere ca argument al admiterii acţiunii, respectiv faptul că prin Decizia de acreditare ANRE nu a analizat dispoziţiile art. 10 din Regulament iar un astfel de act administrativ nu este legal motivat. Însuşirea fermă a unei asemenea teze de către ANRE înfrânge posibilitatea exercitării unui recurs şi a producerii unor critici împotriva considerentelor. Soluţia din considerente a avut ca obiect de analiză Decizia şi elementul fundamentul şi unic care a constituit premisa convingerii instanţei de a admite acţiunea este doar abuzul ANRE de a nu a aplica şi analiza dispoziţiile art. 10 din Regulament.

Or, dacă se recunoaşte că justa remarcă a instanţei care a constituit premisa logică a soluţiei din dispozitiv, este imposibil să se pună în discuţie un recurs prin care aceleaşi considerente ar fi criticate ca nelegale.

În ceea ce priveşte recunoaşterea de către ANRE a neanalizării şi neaplicării dispoziţiilor art. 10 din Regulament, în recurs, ANRE îşi mărturiseşte practica constantă de a nu aplica dispoziţiile care reglementează acreditarea, ca şi cum această obişnuinţă a ANRE ar fi pertinentă în a argumenta nulitatea deciziei sau a înlătura considerentele instanţei de fond, recunoaşte că se emit decizii de respingere nu doar fără analizarea şi aplicarea art. 10 dar chiar ştiind că se respectă condiţiile acreditării şi conform art. 10 nu ar exista argumente legale pentru ca ANRE să refuze acreditarea.

În cuprinsul motivelor de recurs, refuzul emiterii deciziei de acreditare este reconfirmat clar ca fiind unul străin de dispoziţiile art. 10 din Regulament, or tocmai această situaţie este relevată ca nelegală de către instanţa de fond, fiind totodată şi cauza determinantă a soluţiei evidenţiate în dispozitiv. Această recunoaştere a culpei grave a ANRE vine nu doar să confirme justeţea soluţiei instanţei de fond însă reprezintă o admitere cu seninătate a abuzului faţă de cererea EVV. Deşi ANRE admite că permanent condiţiile de acreditare prevăzute de art. 10 sunt îndeplinite, s-a refuzat emiterea unei soluţii de acreditare invocându-se elemente străine de dispoziţiile legale aplicabile.

Concluzionând, intimata susţine că, prin sentinţă, curtea de apel a observat ca ANRE nu a aplicat deloc dispoziţiile art. 10 din Regulament şi a explicat pe larg care trebuie să fie rezultatul activităţii puterii administrative cu ocazia emiterii Deciziei, arătând că obligaţia ANRE era de a aplica asupra cererii de acreditare prevederile art. 10 din Regulament, iar Decizia nu are nicio legătură cu acest text de lege.

Neaplicarea dispoziţiilor art. 10 din Regulament a determinat admiterea acţiunii, iar ANRE mărturiseşte această situaţie, oricum era chiar imposibil de susţinut contrariul atâta timp cât decizia exclude aplicarea şi verificarea condiţiilor de acreditare, iar recurenta nu poate pretinde că este nemulţumită de sentinţa emisă sau că există o eroare în considerente, atâta timp cât raţionamentul instanţei este confirmat de către aceasta.

Intimata mai susţine că toate susţinerile ANRE din recurs sunt unele care vizează temeinicia şi probele. Însă, modalitatea în care instanţa a tranşat cauza demonstrează că o eventuală critică de recurs s-ar putea circumscrie doar în mod excepţional unei probleme de legalitate, pentru că analiza instanţei a presupus verificarea conţinutului deciziei (şi a referatului invocat de către ANRE ca act justificativ şi concludent în a motiva legalitatea Deciziei) şi verificarea asupra unei chestiuni obiective, respectiv aceea de a stabili în ce măsură Decizia reflectă aplicarea prevederilor art. 10 din Regulament. Concluzia rezultată ca urmare a observării obiective de către instanţa a ceea ce însăşi ANRE afirma - lipsa unei analize şi a aplicării condiţiilor de acreditare - a condus la admiterea acţiunii.

Aşadar dezlegarea dată de instanţă nu a pus în discuţie decât Decizia şi referatul invocat de către ANRE ca fiind act justificativ al Deciziei, iar textele de lege care stau la baza analizei condiţiilor acreditării îşi au izvorul în Regulament, în special la art. 10 - Condiţii de acreditare, pe care instanţa nu le-a interpretat ci doar a observat că ANRE este obligată să le utilizeze atunci când soluţionează recurentul cererea de acreditare.

Nu au existat alte acte sau norme incidente speţei de faţă, nefiind necesare alte interpretări decât observarea nemotivării Deciziei, motiv pentru care sunt reduse premisele că s-ar putea contura o nelegalitate a hotărârii emise la fond.

Toate alegaţiile nu privesc nelegalitatea hotărârii ci doar o eventuală netemeinicie, ANRE reluând practic argumentele din primul ciclu procesual şi purtând un discurs paralel cu considerentele instanţei de fond, intimata răspunzând punctual fiecărui motiv de recurs invocat, argumente ce nu vor mai fi redate explicit ci vor fi avute în vedere cu ocazia analizei de către instanţa de control judiciar.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 21 mai 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din 1 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 22 octombrie 2018.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta A. SRL, în calitate de producător de energie electrică, licenţiat de ANRE pentru exploatarea comercială a capacităţilor de producţie a energiei electrice rezultate în urma funcţionării B. edificată în localitatea Cerna judeţul Tulcea, s-a adresat instanţei de contencios administrativ şi fiscal al Curţii de Apel Bucureşti, la data de 5 mai 2015 solicitând efectuarea unui control de legalitate asupra Deciziei nr. 726 din 27 martie 2015 privind respingerea acreditării B. emisă de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, în calitate de autoritate de acreditare a grupurilor/centralelor energetice, solicitând anularea acesteia ca fiind netemeinică şi nelegală şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de acreditare a B., În condiţiile instaurate de Regulamentul de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, aprobat prin Ordinul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 48/2014, decizie ce urma să fie emisă în condiţiile reglementate de legea în vigoare la data la care A. S.R.L. a solicitat acreditarea, respectiv, 15 ianuarie 2015 şi prin intermediul căreia să se identifice numărul de certificate verzi la care are dreptul reclamanta pentru fiecare MW produs, conform dispoziţiilor Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie.

Prin sentinţa recurată, instanţa a anulat Decizia nr. 726 din 27 martie 2015 privind respingerea acreditării şi a obligă ANRE să emită o decizie cu privire la B. după verificarea condiţiilor de acreditare prevăzute de art. 10 din Regulamentul aprobat prin Ordinul ANRDE nr. 48/2014, reţinând în esenţă, lipsa motivării actului administrativ.

Curtea de apel a apreciat că, deşi din examinarea actului atacat la o primă analiză, Decizia pare a fi motivată, fiind însoţită de un referat de motivare, examinând etapele care trebuiau parcurse de către intimată pentru analizarea condiţiilor de acreditare a unei centrale eoliene, în realitate motivarea actului administrativ atacat este doar aparentă şi ascunde lipsa totală a unui astfel de examen ce în speţă trebuia să fie tehnic şi apoi juridic.

Referatul întocmit în condiţiile art. 10 din Ordinul nr. 48/2014 al Preşedintelui ANRDE privind aprobarea Regulamentului de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, nu menţionează examinarea condiţiilor de acreditare, dovadă a acestui fapt fiind că intimata suplimentează motivarea actului administrativ prin întâmpinare, formulând un tabel "justificativ" "pentru edificarea Curţii" care cuprinde metode de calcul ethnic, fiind inadmisibil să se motiveze un act administrativ prin întâmpinarea din litigiul care priveşte lipsa motivării.

Prin urmare, prima instanţă a apreciat inutilă cauzei proba cu expertiză energetică ce a fost solicitată în cauză, întrucât nu putea suplini lipsa de motivare a actului administrativ atacat, astfel încât, soluţionând cererea la care art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anulând Decizia atacată, a obligat autoritatea publică să emită un act administrativ, după verificarea condiţiilor de acreditare prevăzute de art. 10 din Regulamentul aprobat prin Ordinul ANRE nr. 48/2014.

Înalta Curte nu poate reţine acest raţionament al primei instanţe, prin Raportare la conţinutul Deciziei nr. x din 27 martie 2015 emisă de ANRDE şi Regulamentul de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, aprobat prin Ordinul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 48/2014.

Obiectul acţiunii constă în refuzul apreciat ca fiind nejustificat al pârâtei de acreditare B. manifestat explicit prin Decizia nr. 726 din 27 martie 2015 emisă de ANRDE, fiind în prezenţa unui act administrative asimilat, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Din această perspectivă, exprimarea explicită din partea autorităţii pârâte, în opinia reclamantei, cu exces de putere, a voinţei de a nu soluţiona favorabil cererea de acreditare, trebuie să fie motivată, cu alte cuvinte, din conţinutul actului administrativ care înglobează decizia administraţiei de refuz să rezulte temeiurile de fapt şi de drept care au format voinţa acesteia.

Din cuprinsul Deciziei nr. 726 din 27 martie 2015, rezultă că autoritatea pârâtă a avut în vedere dispoziţiile art. 4 alin. (6), art. 6 alin. (6) lit. a) şi alin. (7) lit. b) din Legea nr. 220/2008, precum şi prevederile art. 12 din Ordinul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 48/2014, având în vedere scrisorile MEIMMMA - Organismul Intermediar pentru Energie nr. 231120 din 9 februarie 2015 şi 231289 din 12 februarie 2015, din care rezultă valoarea ajutorului investiţional nerambursabil primit de societatea reclamantă pentru realizarea B. şi numărul negativ de certificate verzi cuvenit pentru fiecare 1 MWh de energie electrică produsă de B. şi livrată în reţeaua electrică este negativ, rezultată din aplicarea mecanismului de calcul din Anexa 11 la Regulament.

Înalta Curte, constată că actul administrative de manifestare explicită a refuzului conţine temeiurile de drept avute în vedere precum şi motivele de fapt, într-o măsură suficientă pentru a justifica raţionamentul avut în vedere de autoritate, oferind toate informaţiile necesare solicitantului pentru ca acesta să-şi manifeste dreptul de a formula contestaţie şi de a-şi formula apărările necesare în susţinerea acesteia.

Aprecierea instanţei de fond că, intimata nu a examinat printr-un referat/raport condiţiile art. 10 din Ordinul nr. 48/2014 al Preşedintelui ANRDE privind aprobarea Regulamentului de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi. Secţiunea a-2-a a Ordinului nr. 48/2014 face referire la condiţiile acreditării, pe de o parte, nu poate fi reţinută prin raportare la cerinţa exigenţei motivării actului administrativ, ele privind îndeplinirea condiţiilor de fond, instanţa neanalizând motivele de fond invocate, apreciind că, în raport de lipsa cerinţei motivării este inutilă verificarea vreunui raţionament ethnic, instanţa neanalizând condiţiile de fond avute în vedere care au generat respingerea cererii de acreditare.

În cuprinsul deciziei contestate, chiar fără a lua în considerare Referatul de aprobare anexat, se reţine motivul esenţial pentru care a fost respinsă cererea de acreditare, este că societatea A. SRL a beneficiat de o valoare a ajutorului investiţional nerambursabil mare pentru realizarea B., prin raportare la număr negativ de certificate verzi cuvenit pentru 1/MWh energie electrică produsă de B. şi livrată în reţeaua electrică, urmare a aplicării mecanismului de calcul din Anexa 11 la Regulament.

Pe de altă parte, Decizia are anexat, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, Referatul de aprobare, prin care este analizat în extensor motivul refuzului, precum şi întreaga documentaţie întocmită în procesul de analiză a cererii de acreditare, care nu a făcut obiectul controlului de legalitate, împrejurarea dacă autoritatea a îndeplinit condiţiile de acreditare, inclusiv cele de la 10 din Ordinul nr. 48/2014 al Preşedintelui ANRE, făcând obiectul analizei pe fond, împreună cu verificarea modului de aplicare a metodelor de calcul a CV indicat în Anexele 11 şi 12 la Regulament, după cum a susţinut reclamanta prin cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că faţă de etapele care trebuiau parcurse de către intimată pentru analizarea condiţiilor de acreditare a unei centrale eoliene, motivarea actului administrativ atacat este doar aparentă şi ascunde lipsa totală a unui astfel de examen ce în speţă trebuia să fie tehnic şi apoi juridic, prin lipsa de examinare printr-un referat/raport condiţiile art. 10 din Ordinul nr. 48/2014 al Preşedintelui ANRE privind aprobarea Regulamentului de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi.

Astfel cum s-a constatat, actul administrativ prezintă toate elementele pentru a respecta obligaţia de motivare a deciziilor, astfel cum este rezultată din art. 296 (2) din T.F.U.E. şi recunoscută ca drept potrivit art. 41 alin. (2) lit. c) din Carta Drepturilor Fundamentale a U.E., ca o componentă esenţială a dreptului la un remediu/recurs efectiv recunoscut de art. 47 din Cartă. Această obligaţie impune indicarea temeiului legal al actului, a situaţiei generale care a condus la adoptarea acestuia şi a obiectivelor generale care sunt urmărite. Prezentarea motivelor trebuie să menţioneze, într-o manieră clară şi neechivocă, raţiunea urmată de autoritatea care a adoptat măsura, astfel încât persoanele interesate să decidă dacă vor să îşi apere drepturile printr-o acţiune în justiţie.

În raport şi cu jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a reţinut că, motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competenţa emitentului, ci trebuie să conţină elemente de fapt şi de drept care, pe de o parte, să permită destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile şi efectele deciziei, iar, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate, amploarea şi detalierea motivării depinzând de natura actului adoptat sau emis şi de circumstanţele fiecărui caz, instanţa de control judiciar constată că Decizia ANRDE nr. 726 din 27 martie 2015 contestată îndeplineşte condiţia motivării actului administrativ, conţinând motivele de fapt şi de drept ale refuzului, nefiind vătămător din acest punct de vedere.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 şi art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, împotriva Sentinţei nr. 3001 din 13 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015 şi, întrucât instanţa de fond nu a intrat în cercetarea fondului, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, împotriva Sentinţei nr. 3001 din 13 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM