Tax authority’s appeal fails; company’s administrative challenge remanded for merits review

Asupra cererii de recurs de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea în contencios administrativ fiscal formulată de A. (administratorul judiciar), prin practician în insolvenţă Av. B., în calitate de administrator judiciar al S.C. C. S.A. (C. debitoarea), societate în insolvenţă, procedură deschisă în Dosarul nr. x/2013 de pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca împotriva următoarelor decizii emise de către organele fiscale:

1. Decizia AFP Sălaj nr. 894/12.02.2014 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către S.C. C. S.A., comunicată la 17.02.2014 şi

2. Decizia DGPF Cluj nr. 33/23.01.2014 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către S.C. C. S.A., aparent legal comunicată prin publicitate la 22.02.2014, denumite, în comun, Deciziile - Anexa. nr. 1

Solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze ambele decizii contestate şi, pe cale de consecinţă, să se anuleze şi următoarele:

3. Procesul-verbal încheiat de către AFP Sălaj la data de 29.04.2013 înregistrat cu nr. x/14.05.2013,

4. Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite prin inspecţia fiscală nr. x/14.05.2013,

5. Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. x/14.05.2013,

6. Fişa privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală - din care sumele stabilite prin Estimare nr. 145/14.05.2013

De asemenea, ca o consecinţă a anulării actelor de mai sus, a solicitat şi anularea:

7. Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/14.05.2013 şi

8. Raportului de inspecţie fiscală nr. x/14.05.2013.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin Sentinţa civilă nr. 278 din data de 13 mai 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta S.C. C. S.A., societate în insolvenţă, prin administrator judiciar A., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca; a anulat parţial Decizia nr. 33 din 23.01.2014 emisă de D.G.R.F.P. Cluj-Napoca sub aspectul pct. 1 al dispozitivului acesteia şi a dispus soluţionarea pe fond a contestaţiei şi Decizia nr. 894 din 12.02.2014 emisă de A.J.F.P. Sălaj sub aspectul pct. 2 al dispozitivului acesteia şi a dispus soluţionarea pe fond a contestaţiei.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei civile nr. 278 din data de 13 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca în nume propriu şi în numele pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, invocând ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că motivele pentru care instanţa de fond a dispus admiterea în parte a acţiunii au fost că, organul fiscal a respins contestaţia administrativ-fiscală prin interpretarea greşită a textelor de lege pe un temei de ordin procedural, atât în ceea ce priveşte Decizia nr. 33 emisă de DRGFP Cluj-Napoca, cât şi în cazul Deciziei nr. 894/12.02.2014 emisă de AJFP Sălaj.

În ceea ce priveşte pct. 2 din Decizia nr. 33 din 23.01.2014 instanţa de fond a reţinut că scopul textelor de lege invocate de către organul fiscal nu sunt de natură să conducă automat la respingerea contestaţiei pe motiv de ordin procedural.

În ceea ce priveşte pct. 2 din Decizia nr. 894/12.02.2014 emisă de AJFP Sălaj, instanţa de fond a reţinut că acesta este netemeinic şi nelegal motivat de faptul că în Raportul de inspecţie fiscală s-a reţinut că la data de 30.06.2012 organele de inspecţie fiscală au stabilit o cheltuială nedeductibilă în sumă de 301.835 RON. Pentru perioada 2009 - 2011 organele de inspecţie fiscală au diminuat pierderea fiscală înregistrată de societate cu suma de 3.212.778 RON, iar prin Dispoziţia nr. 3627 din 14.05.2013 s-a dispus diminuarea pierderii fiscale doar pentru anii 2009 - 2011. Contestaţia priveşte cheltuieli nedeductibile pentru perioada 01.01.2012 - 30.06.2012, însă instanţa a reţinut că AJFP Sălaj nu ar fi fost învestită cu soluţionarea respectivei dispoziţii.

Consideră recurenta că instanţa de fond este în eroare atât în ceea ce priveşte Decizia nr. 33 emisă de DRGFP Cluj-Napoca, cât şi în cazul Deciziei nr. 894/12.02.2014 emisă de AJFP Sălaj pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 33 din 23.01.2014 organul de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca a respins contestaţia formulată de către reclamantă pentru suma de 1.481.714 RON, motivat de faptul că nu au fost îndeplinite condiţiile procedurale ale contestaţiei.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 205 alin. (1), (3) şi (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care precizează:

"(1) Împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.

(3) Baza de impunere şi impozitul, taxa sau contribuţia stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.

(4) Pot fi contestate în condiţiile alin. (3) şi deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuţii sau alte sume datorate bugetului general consolidat."

De asemenea, potrivit art. 206 alin. (2) din acelaşi act normativ "obiectul contestaţiei îl constituie numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise de organul fiscal în titlul de creanţă sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepţia contestaţiei împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal".

Conform dispoziţiilor art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din acelaşi act normativ:

"(1) Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum şi împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de către:

a) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane RON, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale de inspecţie/control;

(2) Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluţionează de către organele fiscale emitente."

Având în vedere aceste dispoziţii legale, organul de soluţionare a contestaţiilor a trecut la respingerea contestaţiei pe excepţia de procedură, fără a cerceta în fond contestaţia.

Prin acţiunea formulată reclamanta a arătat că până la soluţionarea contestaţiei administratorul judiciar şi-a schimbat adresa poştală fără să înştiinţeze însă organul de soluţionare a contestaţiei cu privire la noua comunicare a actelor de procedură, aceasta stând în pasivitate deşi avea această obligaţie.

Astfel, consideră recurenta că organul de soluţionare a contestaţiilor în mod corect a respins contestaţia pentru motive de ordin procedural.

Motivul pentru care organul de soluţionare a contestaţiei a învestit AJFP Sălaj să se pronunţe cu privire la capătul de cerere privind anularea Raportului de inspecţie fiscală a fost următorul: societatea a contestat cheltuielile deductibile şi veniturile neimpozabile stabilite suplimentar pentru perioada 01.01.2012 - 30.06.2012 stabilite prin Raportul de inspecţie fiscală. Prin Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele fiscale nr. 3627 din 14.05.2013 a fost lăsată măsura diminuării pierderii fiscale declarată de societate prin declaraţia 101, doar pentru perioada 2009 - 2011.

Astfel, întrucât organul de soluţionare a contestaţiilor este învestit în soluţionarea contestaţiilor doar în condiţiile art. 206 din C. proc. fisc., acesta putând să se pronunţe doar în ceea ce priveşte un titlu de creanţă sau în ceea ce priveşte un act administrativ fiscal şi întrucât Raportul de inspecţie fiscală şi procesul-verbal nu reprezintă titluri de creanţă sau acte administrativ fiscale în înţelesul dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, consideră că în mod corect nu s-a pronunţat asupra acestor aspecte.

Prin acţiunea formulată reclamanta nu aduce argumente care să contrazică Decizia nr. 33 din 23.01.2014 emisă de organul de soluţionare a contestaţiei din cadrul DGRFP Cluj-Napoca, precum nici aspecte care să contrazică Decizia nr. 894 din 12.02.2014 emisă de AJFP Sălaj, reclamanta preferând să reitereze aspecte ce ţin de fondul cauzei şi nu aspecte ce ţin de ordin procedural, acestea fiind practic motivele pentru care s-a dispus respingerea contestaţiei pe calea procedurii prealabile.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 23 octombrie 2017, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

Având în vedere că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că lichidatorul numit în cauza de faţă este CITRL Filiala Galaţi s-a dispus recomunicarea raportului la sediul acestuia.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 01 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 22 octombrie 2018.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţii-pârâţi, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanşat de intimata-reclamantă are ca obiect anularea Deciziei DGPF Cluj nr. 33/23.01.2014 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către C. S.A. şi a Deciziei AFP Sălaj nr. 894/12.02.2014 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către C. S.A.

Prima instanţă a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta S.C. C. S.A., societate în insolvenţă, prin administrator judiciar A., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca; a anulat parţial Decizia nr. 33 din 23.01.2014 emisă de D.G.R.F.P. Cluj-Napoca sub aspectul pct. 1 al dispozitivului acesteia şi a dispus soluţionarea pe fond a contestaţiei şi Decizia nr. 894 din 12.02.2014 emisă de A.J.F.P. Sălaj sub aspectul pct. 2 al dispozitivului acesteia şi a dispus soluţionarea pe fond a contestaţiei.

Soluţia primei instanţe este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurentele-pârâte au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material").

6.1. Cu privire la Decizia nr. 33 din data de 23.01.2014 recurentele-pârâte au arătat că, instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile art. 205 alin. (1), (3) şi (4), art. 206 alin. (2) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Din actele dosarului de fond referitoare la situaţia de fapt, Înalta Curte constată că, prin Adresa nr. x/16.05.2013 Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Sălaj a comunicat intimatei-reclamante S.C. C. S.A. Raportul de Inspecţie Fiscală Generală nr. x/14.05.2013, Decizia de impunere nr. x/14.05.2013, Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. x/14.05.2013, Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/14.05.2013, Fişa privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală - din care sumele stabilite prin estimare nr. x/14.05.2013.

Intimata-reclamantă s-a adresat A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj cu o contestaţie înregistrată sub nr. de ieşire 198/20.06.2013, transmisă atât prin serviciu poştal cu confirmare de primire (expediată la 20.06.2013 - primită de organul fiscal D.G.F.P. Sălaj la 25.06.2013, conform semnăturii reprezentantului acestuia şi a ştampilei aparţinând D.G.F.P. Sălaj), cât şi prin fax (20.06.2013, ora 18:25.30 la nr. x, 4 pag.), iar aceasta a fost înregistrată la D.G.F.P. Sălaj sub nr. x/20.06.2013, aspect ce rezultă din înscrisul ataşat la dosar fond.

Cu alte cuvinte, intimata-reclamantă a formulat o singură contestaţie împotriva actelor administrative emise în urma inspecţiei fiscale, iar aceasta a fost transmisă D.G.F.P. Sălaj.

Aceste aspecte rezultă şi din cuprinsul Deciziei nr. 33/23.01.2014 în care se menţionează că:

"La dosarul cauzei nu există contestaţia în original, ci doar două exemplare transmise de A. prin fax şi prin e-mail, semnate de avocat B. şi ştampilate de A., înregistrate la Activitatea de Inspecţie Fiscală Sălaj sub nr. x/20.06.2013".

Faptul că, după înregistrarea la A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj s-a hotărât înaintarea contestaţiei spre competentă soluţionare către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, iar originalul contestaţiei nu a fost trimis, în mod corect instanţa de fond a constatat că această împrejurare nu atrage culpa intimatei-reclamante.

De asemenea, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată finalitatea normei înscrise la art. 206 alin. (1) lit. e) C. proc. fisc. este aceea de asigura o reprezentare corectă în faţa organelor fiscale a persoanelor juridice, în concordanţă cu capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu atribuită acestora.

Rezultă aşadar că respingerea contestaţiei pentru motive de ordin procedural, în condiţiile art. 206 C. proc. fisc. şi a Instrucţiunilor date în aplicarea sa, nu va interveni în mod automat pentru orice neregularitate constatată ci numai în măsura în care din cauza viciilor contestaţiei nu se pot realiza obiectivele urmărite de legiuitor prin instituirea respectivelor condiţii de formă.

Astfel, legiuitorul a urmărit, în general, crearea unui mecanism procedural prin care să se evite punerea pe rolul organelor fiscale a unor contestaţii informe, care să împiedice buna desfăşurare a soluţionării lor, cu consecinţa tergiversării procedurii prealabile şi a efectuării de cheltuieli inutile, atât de contestator, cât şi de sistemul organelor fiscale.

Fiind o sancţiune de natură să îngrădească accesul contestatorului la justiţie, care este o componentă a dreptului constituţional şi convenţional la un proces echitabil (art. 21 alin. (3) din Constituţie, art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului), aceasta trebuie să fie proporţională cu motivele care o justifică.

În raport de aceste aspecte, în mod corect a reţinut prima instanţă că nu a existat un raport de rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite (soluţia de respingere pentru motive de ordin formal) şi scopul urmărit (asigurarea desfăşurării în condiţii corespunzătoare a soluţionării contestaţiei, care are natura juridică a unei plângeri prealabile).

Cu privire la obligaţia de a depune originalul contestaţiei, din actele dosarului rezultă că reclamanta prin administrator judiciar a trimis şi prin poştă contestaţia, cu confirmare de primire, iar lipsa acestui înscris de la dosarul contestaţiei nu poate fi imputată intimatei-reclamante.

Referitor la lipsa depunerii la dosarul contestaţiei a hotărârii judecătoreşti prin care A. a fost numit administrator judiciar al intimatei-reclamante, respectiv Încheierea civilă nr. 278/29.01.2013 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj în Dosarul nr. x/2013, Înalta Curte constată că în raport de preambulul contestaţiei în care s-a indicat numărul dosarului, organul fiscal putea să verifice acest lucru fie prin utilizarea Portalului instanţelor de judecată, fie a Buletinului procedurilor de insolvenţă, la care are acces cu uşurinţă, fiind vorba de informaţii cu caracter public.

Cu privire la lipsa comunicării împuternicirii avocaţiale în original sau în copie legalizată, Înalta Curte constată că d-na avocat B. are şi calitatea de practician în insolvenţă, fiind partener asociat al administratorului judiciar, aşa cum rezultă din împuternicirea depusă la dosarul de fond, aspect în raport de care societatea reclamantă a fost reprezentată în mod legal în faţa organelor fiscale.

Într-adevăr, prin Adresa nr. x/20.12.2013, emisă de Serviciul de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul D.G.R.F.P (23.12.2013) i s-a pus în vedere intimatei-reclamante să transmită, în original sau copie legalizată împuternicirea avocaţială şi hotărârea judecătorească prin care A. a fost desemnată administrator judiciar al S.C. C. S.A., iar această adresă a fost restituită cu menţiunea "expirat termen păstrare" deoarece administratorul şi-a schimbat sediul, însă având în vedere că de la înregistrarea contestaţiei la A.J.F.P. Sălaj (20.06.2013) şi până la transmiterea adresei a trecut mai mult de 6 luni, Înalta Curte constată că informaţiile au fost solicitate după expirarea termenul legal de 45 de zile în care trebuia soluţionată contestaţia, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 70 din C. proc. fisc.

Aşa fiind, în mod corect prima instanţă a dispus anularea parţială a deciziei sub aspectul pct. 1 al dispozitivului actului administrativ fiscal atacat şi soluţionarea pe fond a contestaţiei.

6.2. Cu privire la Decizia nr. 894/12.02.2014 emisă de A.J.F.P. Sălaj recurentele-pârâte au arătat că organul de soluţionare a contestaţiilor este învestit în soluţionarea contestaţiilor doar în condiţiile art. 206 din C. proc. fisc., acesta putând să se pronunţe doar în ceea ce priveşte un titlu de creanţă sau în ceea ce priveşte un act administrativ fiscal şi întrucât Raportul de inspecţie fiscală şi procesul-verbal nu reprezintă titluri de creanţă sau acte administrativ fiscale în înţelesul dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, consideră că în mod corect nu s-a pronunţat asupra acestor aspecte.

Cu privire la acest motiv de recurs, prima instanţă a statuat că, soluţia de la pct. 1 al actului administrativ atacat este temeinică şi legală întrucât Procesul-verbal nr. x/14.05.2013 nu este act administrativ fiscal (titlu de creanţă) în sensul art. 41 C. proc. fisc. întrucât nu a dat naştere, a modificat sau stins raporturi juridice fiscale.

Actul supus analizei este un act de constatare încheiat în condiţiile art. 108 C. proc. fisc. (fiind consemnate obligaţiile cu stopaj la sursă cu care reclamanta figurează în evidenţa pe plătitor), aşa încât, din interpretarea per a contrario a art. 206 alin. (2) C. proc. fisc., nu poate face obiectul contestaţiei administrative.

Însă, în mod corect prima instanţă a reţinut că soluţia dată de organul fiscal la pct. 2 este netemeinică şi nelegală, deoarece din modul în care s-a disjuns contestaţia iniţială (prin care reclamanta a solicitat în principal anularea unor acte administrativ fiscale şi, numai ca o consecinţă a admiterii cererii principale, anularea raportului de inspecţie fiscală) prin declinarea de competenţă s-a ajuns ca A.J.F.P. Sălaj să fie învestită cu analizarea parţială a raportului de inspecţie fiscală, contrar manifestării de voinţă a contestatoarei.

În mod corect mai întâi trebuia analizată această dispoziţie şi legătura ei cu partea contestată din raportul de inspecţie fiscală şi în măsura în care aceasta era desfiinţată se impunea, dacă era cazul, şi anularea (parţială) a raportului de inspecţie fiscală.

Având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instanţa de contencios administrativ se pronunţă asupra legalităţii operaţiunilor administrative care a stat la baza emiterii actului supus judecăţii, prin similitudine, organul de soluţionare a contestaţiei este competent să analizeze raportul de inspecţie care a stat la baza emiterii unui act administrativ fiscal, în procedura prealabilă, raportul de inspecţie fiscală nu poate fi contestat conform legislaţiei fiscale întrucât nu are conţinutul unui act administrativ fiscal, astfel cum este prescris din perspectivă formală de art. 43 alin. (2) C. proc. fisc., însă având în vedere că acesta stă la baza întocmirii deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, deciziei de nemodificare a bazei impozabile şi dispoziţiei privind măsurile stabilite de organul de inspecţie fiscală, legalitatea acestor acte administrative fiscale nu se poate realiza fără analizarea raportului de inspecţie fiscală.

În concret, în raportul de inspecţie fiscală s-a reţinut că la data de 30.06.2012 organele de inspecţie fiscală au stabilit o cheltuială nedeductibilă în sumă de 301.835 RON, iar pentru perioada 2009 - 2011 organele de inspecţie fiscală au diminuat pierderea fiscală înregistrată de societate cu suma de 3.212.778 RON.

Înalta Curte constată că în decizia atacată se invocă faptul că prin Dispoziţia nr. 3627/2013 s-a dispus diminuarea pierderii fiscale doar pentru anii 2009 - 2011, iar prin contestaţia formulată se contestă cheltuieli nedeductibile pentru perioada 1.01.2012 - 30.06.2012.

Având în vedere că prin contestaţia administrativă s-au atacat şi alte acte asupra cărora organele de soluţionare a contestaţiei nu s-au pronunţat în vreun fel, respectiv Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. x/14.05.2015 şi Fişa privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală - din care sumele stabilite prin estimare nr. 145/14.05.2013, în mod corect prima instanţă a apreciat că nu se poate pronunţa direct asupra acestor acte, urmând ca organul de soluţionare a contestaţiei să facă aplicarea dispoziţiilor art. 213 alin. (1) C. proc. fisc., iar pentru o soluţionare unitară a contestaţiei se impune ca aceasta să fie efectuată de D.G.R.F.P. Cluj-Napoca, aşa cum a apreciat iniţial şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Sălaj.

7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca în numele Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Sălaj împotriva Sentinţei nr. 278 din 13 mai 2015 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN