Territorial jurisdiction for pension allowance claims: immediate employer standing controls venue, excluding Ministry and Administration to prevent forum manipulation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, definitively assigning competence to the Gorj Court of Appeal to adjudicate the case, thereby favoring the territorial jurisdiction of the employer over the claimants' attempt to litigate in Bucharest. The dispute involved former special-status prison officials challenging the Ministry of Justice, the National Penitentiary Administration, and a specific Penitentiary for refusing to pay retirement allowances mandated by the Public Sector Salary Framework, with the claimants initially filing suit in Bucharest to aggregate defendants. The Court determined that under the principle of direct employment relationship, only the immediate employer (the specific Penitentiary) possessed passive procedural standing to pay the claimed sums, rendering the inclusion of the Ministry and Administration mere attempts to manipulate territorial jurisdiction under Civil Procedure Code Art. 112(2). Consequently, the Court applied the general rule of territorial jurisdiction under Civil Procedure Code Art. 107(1) and Legea nr. 554/2004 Art. 10(3), rejecting the alternative jurisdiction argument because both the claimants' domicile and the liable defendant's registered office were located in Gorj County, thus invalidating the Bucharest court's prior declination and the Gorj court's subsequent rejection of competence.
Legislator headnote
AI generatedart. 112 alin. (2) din C. proc. civ, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 112 alin. (1) din C. proc. civ, art. 107 alin. (1) din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ; Territorial jurisdiction for pension allowance claims: immediate employer standing controls venue, excluding Ministry and Administration to prevent forum manipulation: Totodată, a apreciat că pârâţii Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor au fost chemaţi în judecată doar pentru atragerea competenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, fiind incidente astfel prevederile art. 112 alin. (2) din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ. şi RRR. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Târgu Jiu, anularea hotărârilor emise de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Târgu Jiu, privind refuzul de acordare a ajutoarelor prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 284/2010, Anexa VII, Cap. II, art. 20 alin. (1) şi (2), obligarea pârâtelor la plata către fiecare dintre reclamanţi a sumelor indexate şi actualizate aferente ajutoarelor prevăzute de dispoziţiile menţionate, precum şi la plata dobânzii legale aferente sumelor respective, de la data trecerii în rezervă şi până la data plăţii efective.
În subsidiar, în situaţia în care s-ar aprecia că există o cauză de suspendare a plăţii drepturilor solicitate, au solicitat obligarea pârâţilor la plata la încetarea cauzei de suspendare, către fiecare reclamant în parte, a sumelor aferente ajutoarelor prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 284/2010, Anexa VII, Cap. II, art. 20 alin. (1) şi (2), sume ce vor fi actualizate, precum şi la plata dobânzii legale aferente sumelor respective de la data încetării cauzei de suspendare şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1 Prin Sentinţa civilă nr. 2455 din 17 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi excepţia necompetentei teritoriale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, a reţinut că între respectivele autorităţi şi reclamanţi nu a existat niciun raport juridic de muncă direct, aceştia din urmă desfăşurându-şi activitatea în cadrul Penitenciarului Târgu Jiu.
Prin urmare, s-a reţinut că nu există identitate între persoanele chemate în judecată în calitate de pârâte, respectiv Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi instituţia căreia îi incumbă obligaţia de plată a drepturilor băneşti solicitate.
Totodată, s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile Deciziei nr. 13/2016 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, drepturile solicitate fiind de natură salarială întrucât sunt datorate anterior pensionării efective.
Referitor la excepţia necompetenţei teritoriale, tribunalul a avut în vedere că reclamanţii au domiciliul în municipiul Târgu Jiu ori localităţile arondate din judeţul Gorj, iar pârâtul Penitenciarul Târgu Jiu are sediul în municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj.
Totodată, a apreciat că pârâţii Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor au fost chemaţi în judecată doar pentru atragerea competenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, fiind incidente astfel prevederile art. 112 alin. (2) din C. proc. civ.
2.2 Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 1111 din 12 septembrie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că obiectul principal al acţiunii este reprezentat de anularea actelor administrative emise atât de pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, cât şi de pârâtul Penitenciarul Târgu Jiu, iar cererea accesorie constă în obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor solicitate, şi a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 112 alin. (2) din C. proc. civ.
Totodată, a avut în vedere prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ce reglementează o competenţă teritorială alternativă şi cuprinde o normă de protecţie în favoarea reclamanţilor, care au dreptul să aleagă între instanţa de la domiciliul lor sau instanţa de la domiciliul oricăruia dintre pârâţi.
Astfel, competenţa teritorială fiind alternativă, s-a reţinut că reclamanţii şi-au exercitat dreptul de opţiune, prevăzut de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi de art. 112 alin. (1) din C. proc. civ. care se referă la competenţa teritorială în cazul pluralităţii de pârâţi şi au sesizat instanţa de la sediul unuia dintre pârâţi.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.
Obiectul cererii deduse judecăţii vizează obligarea pârâţilor la acordarea ajutoarelor cuvenite reclamanţilor la pensionare, conform art. 20 alin. (1) din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010.
În cauză, rezultă cu evidenţă că reclamanţii au fost angajaţi ai Penitenciarului Târgu Jiu, având calitatea de funcţionari publici cu statut special în sistemul administraţiei penitenciarelor, aşa încât obligaţia plăţii drepturilor solicitate incumbă instituţiei penitenciare angajatoare.
Prin urmare, titularul obligaţiei de plată a sumelor care formează obiectul cererii deduse judecăţii este pârâtul Penitenciarul Târgu Jiu, cu sediul în municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj, cu care reclamanţii au avut raport juridic de muncă direct.
De asemenea, se observă că reclamanţii au domiciliul tot în municipiul Târgu Jiu sau în alte localităţi din judeţul Gorj.
În consecinţă, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, la care s-a făcut trimitere, nu sunt incidente în cauză.
Faptul că reclamanţii au înţeles să sesizeze instanţa de la sediul pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, chemaţi în judecată alături de pârâtul Penitenciarului Târgu Jiu, nu poate să atragă competenţa acelei instanţe, având în vedere că reclamanţii au avut raport de serviciu cu pârâtul Penitenciarul Târgu Jiu.
De altfel, cele două instituţii pârâte au invocat, prin întâmpinările formulate, lipsa calităţii procesuale pasive, făcând trimitere şi la Decizia nr. 13/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, din care rezultă că doar angajatorul are calitate procesuală pasivă.
În aceste condiţii, în cauză este aplicabilă regula generală în privinţa competenţei teritoriale, instituită de art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., în care se prevede că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, instanţa în circumscripţia căreia se află atât domiciliile reclamanţilor, cât şi sediul pârâtului Penitenciarul Târgu Jiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Penitenciarul Târgu Jiu în favoarea Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2018.
Procesat de GGC - NN