Appeal dismissed: denial of suspension of execution for administrative financial correction lacking well-justified case and imminent damage

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Teleorman a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, suspendarea executării Deciziei nr. 55/02.05.2017 şi a Notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. x/03.03.2017, emise de pârât, până la soluţionarea pe fond a acţiunii vizând anularea acestora.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 4792 din 7 decembrie 2017, a admis excepţia lipsei de interes şi, în consecinţă, a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 55/02.05.2017 formulată de reclamantă, ca lipsită de interes.

Prin aceeaşi sentinţă, a respins cererea de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/03.03.2017 formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Totodată, în temeiul art. 1064 alin. (4) din C. proc. civ. a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 431.779,65 RON, consemnate conform Ordinului de plată nr. x/04.12.2017, către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Teleorman, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a apreciat că prima instanţă nu a analizat ansamblul criticilor de nelegalitate a titlului executoriu prin cererea de suspendare şi nici întreg probatoriul relevant pentru cercetarea cauzei.

Astfel, a apreciat că motivarea hotărârii atacate este superficială, nerespectând prevederile art. 425 din C. proc. civ.

Criticile subsumate motivului de care prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se referă la faptul că hotărârea atacată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 55/02.05.2017 ca lipsită de interes, susţine că interesul acesteia este născut şi actual, şi nu eventual, existând de la momentul exercitării acţiunii.

Referitor la soluţia privind respingerea cererii de suspendare a notei de constatare atacate susţine că în mod greşit prima instanţă a apreciat că este neîntemeiată, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 şi art,15 din Legea nr. 554/2004 şi art. 50 alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011.

În aprecierea condiţiei existenţei unui caz bine justificat a susţinut că prin cererea de suspendare au fost prezentate suficiente motive de nelegalitate/netemeinicie a notei de constatare, motiv pentru care prima instanţă a concluzionat că această condiţie este îndeplinită.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, a susţinut că este întrunită şi această cerinţă, având în vedere că titlul de creanţă poate fi executat oricând, iar executarea, fiind iminentă, afectează buna funcţionare a activităţilor specifice desfăşurate de autoritatea publică şi, implicit, interesul public, datorită cuantumului sumei în discuţie, făcând trimitere la prevederile art. 43 alin. (1) lit. a), art. 42 alin. (1) şi art. 40 din O.U.G. nr. 66/2011.

Totodată, a susţinut că, urmare a soluţiei de respingere a cererii de suspendare, autoritatea publică judeţeană se află într-o situaţie de criză, fiind instituită poprirea pentru suma în litigiu şi aflându-se în imposibilitate de a accesa fonduri europene, de a mai depune proiecte.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului şi, pe fond, admiterea cererii de suspendare.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, fiind legală şi temeinică.

În esenţă, susţine că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susţinerile recurentei în sensul că hotărârea atacată este nemotivată sau insuficient motivată fiind neîntemeiate.

Totodată, a solicitat înlăturarea susţinerilor recurentei întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În primul rând, a arătat că nota de contestare reprezintă titlu executoriu, în timp ce decizia prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă împotriva acestei note nu este susceptibilă de a fi pusă în executare, prin suspendarea executării acestei decizii nu s-ar obţine niciun folos practic.

În ceea ce priveşte criticile în privinţa suspendării executării notei contestate, a apreciat că recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Deciziei nr. 55/02.05.2017 şi a Notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. x/03.03.2017, emise de pârât, până la soluţionarea pe fond a acţiunii vizând anularea acestor acte.

Cererea de chemare în judecată privind anularea actelor administrative contestate în prezenta cauză formează obiectul Dosarului nr. x/2017, în care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea Dosarului penal nr. x/2014, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

1.1. În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar consideră că nu poate fi primit, întrucât judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate şi probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată.

Prin urmare, se reţine că hotărârea atacată conţine considerente care corespund cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., ceea ce este confirmat şi de faptul că recurentul a fost în măsură să formuleze şi critici privind fondul soluţiei adoptate, fiind asigurate garanţiile procesuale privind accesul liber la justiţie şi exercitarea controlului ierarhic superior în cauză.

1.2. Referitor la motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de control judiciar constată, de asemenea că nu este fondat.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 55/02.05.2017 ca lipsită de interes, instanţa de control judiciar apreciază că în mod corect judecătorul fondului a ajuns la această concluzie.

Prin respectiva decizie a fost soluţionată contestaţia administrativă împotriva notei de constatare atacate, prin urmare aceasta nu este susceptibilă de a fi pusă în executare, pentru că, prin ea însăşi, nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice, nu stabileşte în sarcina recurentei-reclamante vreun drept sau vreo obligaţie.

Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. x/03.03.2017, se reţine, de asemenea, că soluţia primei instanţe este corectă.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Prin prisma acestor condiţii, soluţia pronunţată de prima instanţă şi considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică, întrucât s-a apreciat corect că nu pot fi reţinute, în argumentarea cazului bine justificat, susţinerile reclamantei, potrivit cărora au fost interpretate eronat prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, prevederi care se referă nu doar la prejudiciile produse ("a prejudiciat"), ci şi la prejudiciile potenţiale ("poate prejudicia"), aşa încât, neindicarea în cuprinsului notei contestate a unui prejudiciu concret, a unei sume plătite necuvenit, nu este de natură a naşte o îndoială serioasă cu privire la legalitatea acestui act.

De asemenea, nu pot avute în vedere criticile de nelegalitate referitoare la modalitatea în care aceeaşi problemă de drept a fost soluţionată într-o altă cauză, întrucât fiecare dosar poate prezenta particularităţi de fapt de natură a determina pronunţarea unei soluţii diferite, iar lipsa unui impact financiar al neregulilor imputate reclamantei reprezintă o chestiune care se analizează pe fondul cauzei.

Totodată, în mod corect s-a apreciat că nici celelalte critici legate de conţinutul notei de constatare întocmită în anul 2017, în care au fost reluate constatările de fapt redate în nota de constatare din 2012, sau de modul de încheiere a Contractului de lucrări suplimentare nr. x/12.05.2011 nu pot fi analizate în cadrul prezentului demers, constituind apărări de fond.

Aşadar, motivele de nelegalitate circumscrise de recurenta-reclamantă cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenţei dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăşi limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

Instanţa de control judiciar reţine că aparenţa de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material, însă este esenţial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare) etc.

Or, în speţă, recurenta-reclamantă a invocat ca împrejurări de fapt şi de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative a căror suspendare se cere, tocmai criticile de nelegalitate care urmează/ar urma să fie analizate de instanţa învestită cu cererea de anulare a respectivelor acte.

Se observă astfel, rezultând şi din cererea de recurs, faptul că recurenta-reclamantă nu a arătat care este cazul bine justificat ce determină, în opinia sa, justeţea protecţiei drepturilor şi intereselor sale prin luarea măsurii suspendării, limitându-se în a susţine doar că prin cererea de suspendare au fost prezentate suficiente motive de nelegalitate/netemeinicie a notei de constatare.

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a reţinut faptul că s-au invocat aspecte ce ţin de fondul cauzei care nu pot fi analizate într-o cerere de suspendare, în cadrul căreia nu se poate antama fondul dreptului dedus judecăţii.

Referitor la susţinerea recurentei, potrivit căreia, la pagina 5, paragraful 3, din sentinţa atacată, judecătorul fondul a concluzionat că în cauză este îndeplinită condiţia unui caz bine justificat, instanţa de control judiciar reţine că partea nu se poate prevala de o eroare evidentă de tehnoredactate strecurată, câtă vreme considerentele sunt clare în privinţa neîndeplinirii acestei condiţii.

Or, chiar la începutul analizei acestei condiţii, prima instanţă a reţinut că nu orice dubiu în privinţa legalităţii actului administrativ are semnificaţia unui "caz bine justificat", ci doar îndoielile serioase, care apar cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, analiză care nu trebuie să conducă la prejudecarea fondului cererii de anulare a actului, continuând cu acelaşi raţionament în argumentarea soluţiei.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, se reţine că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, într-adevăr, punerea în executare a unui act administrativ fiscal va avea drept consecinţă diminuarea patrimoniului autorităţii publice, însă câtă vreme acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate, diminuarea patrimoniului are caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerinţelor textului de lege sus-menţionat.

Pe de altă parte, în cauză nu s-a făcut dovada necesităţii prevenirii unei pagube iminente, iar nivelul ridicat al sumei reprezentând creanţa bugetară nu poate constitui, în sine, o probă a situaţiei precare în care debitorul obligaţiei ar fi pus în cazul executării notei de constatare, cum corect a reţinut judecătorul fondului, în plus, recurenta-reclamantă nu a uzat de procedura prevăzută de O.G. nr. 22/2002.

De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea recurentei referitoare la imposibilitatea accesării fondurilor europene, ca urmare a soluţiei de respingere a cererii pentru lipsa dovezii unei pagube iminente, acest aspect nu vizează respectiva cerinţă, aşa cum a fost instituită de lege.

În fine, cât priveşte prejudiciul de imagine invocat de parte, în mod corect s-a reţinut că acesta are natura unor daune morale, suspendarea executării putând fi dispusă doar în vederea preîntâmpinării producerii unui prejudiciu material, nu şi a unui prejudiciu nepatrimonial, astfel cum prevede noţiunea de pagubă iminentă.

Conchizând, Înalta Curte reţine că soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Teleorman împotriva Sentinţei nr. 4792 din 7 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN