Lack of interest in suspension of administrative act following annulment on merits

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Administraţia Naţională a Penitenciarelor a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Capital Uman, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 16 februarie 2016 pentru proiectul contract x "Revenirea foştilor deţinuţi pe piaţa muncii şi integrarea lor în societate" SMIS 9835."

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 1126 din 30 martie 2017, a admis excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a respins cererea de suspendare, ca inadmisibilă, pentru lipsa dovezii privind achitarea cauţiunii dispuse prin încheierea din 24 martie 2017 şi formularea contestaţiei, conform art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, susţinând că în mod greşit a fost respinsă cererea de suspendare a efectelor Procesului-verbal nr. x din 21 februarie 2017, ca inadmisibilă, în condiţiile în care s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul că a achitat cauţiunea la care a fost obligată, anterior termenului de judecată stabilit de instantă, formulând şi contestaţie împotriva actului administrativ considerat nelegal.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Capital Uman a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 3 mai 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 14 iunie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, vizând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 16 februarie 2016 pentru proiectul contract x "Revenirea foştilor deţinuţi pe piaţa muncii şi integrarea lor în societate" SMIS 9835."

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

Raţiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunţarea unei soluţii cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ şi, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului şi se dispune desfiinţarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără interes.

Curtea de Apel Bucureşti, prin Încheierea din 18 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 21 februarie 2017, care formează obiectul cauzei, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare, acordând termen pentru continuarea judecăţii.

Prin Sentinţa nr. 4019 din 30 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. x din 11 aprilie 2017 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 21 februarie 2017, cu consecinţa exonerării reclamantei de la plata creanţei bugetare în sumă de 8.119.467,17 RON.

Prin urmare, se constată că măsura suspendării executării actului administrativ a fost dispusă în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectivul act fiind şi anulat, în primă instanţă.

Aşa fiind, în cauză se pune problema subzistenţei interesului în promovarea căii de atac exercitate.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Instanţa de control judiciar constată astfel că, în speţă, recurenta nu mai justifică un interes în soluţionarea prezentei căi de atac, câte vreme cererea dedusă judecăţii a fost întemeiată pe prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererii privind anularea actului contestat, dispunând, totodată, suspendarea executării efectelor respectivului act, în temeiul art. 15 din aceeaşi lege.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca lipsit de interes, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva Sentinţei nr. 1126 din 30 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM