CNSAS verification: definition of "Securitate worker" requiring concrete restriction of fundamental rights under Art. 2(a) OUG 24/2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 932 din 18 martie 2016, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului său, reclamantul a arătat, în esenţă, că prima instanţa a aplicat greşit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul de dosar şi deconspirarea Securităţii, în condiţiile în care prima instanţă a reţinut că activitatea de supraveghere pe care a întreprins-o pârâtul nu a avut consecinţe negative asupra persoanei urmărite, cu toate că obţinerea nepermisă de informaţii privind viaţa privată a celui urmărit, precum şi folosirea acestor informaţii fără acceptul persoanei în cauză şi fără a exista un interes de ordin superior reprezintă o încălcare a dreptului la viaţă privată al acesteia.

Reclamantul a mai arătat că simpla obţinere a unor informaţii referitoare la opiniile politice, convingerile, preocupările, anturajul şi viaţa de zi cu zi a unei persoane, dovedeşte încălcarea dreptului la viaţă privată.

De asemenea, a mai arătat că prima instanţa a considerat că pentru dovedirea încălcării dreptului la viaţă privată ar fi fost necesară şi existenţa altor "consecinţe negative asupra persoanei în cauză", în plus faţă de ingerinţa nejustificată în viaţa personală sau familială, şi astfel judecătorul a distins acolo unde prevederile legii, în speţă, art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, precum şi prevederile art. 17 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, dar şi art. 12 din Declaraţia universală a drepturilor omului, nu disting.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 3 mai 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 14 iunie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de prevederile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

În discuţie, observă Înalta Curte, este, în speţă, interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, ce conţine definiţia legală a noţiunii de lucrător al Securităţii:

"lucrător al Securităţii - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Prima instanţă, examinând textul legal precitat, a decelat două cerinţe în privinţa noţiunii de lucrător al Securităţii:

a) persoana să fi avut calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989;

b) În această calitate să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Concluzia la care a ajuns judecătorul fondului a fost în sensul că prima condiţie este îndeplinită deoarece pârâtul A. a avut, în calitate de şef al postului de miliţie Valea Sălciei, atribuţii pe linie de Securitate. În privinţa celei de-a doua condiţii însă, instanţa a apreciat că pârâtul nu a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi/sau libertăţi fundamentale ale domnului B.. De precizat că verificarea pârâtului, sub aspectul existenţei calităţii de lucrător al Securităţii a avut loc în temeiul art. 1 alin. (7) şi art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, procedură declanşată prin cererea înregistrată la CNSAS sub numărul x din septembrie 15 iunie 2010, de către domnul C.

Reclamantul CNSAS a atacat sentinţa primei instanţe, cu motivarea, în esenţă, că simpla obţinere a unor informaţii referitoare la opiniile politice, convingerile, preocupările, anturajul şi viaţa de zi cu zi a unei persoane, fără acceptul acesteia, dovedeşte încălcarea dreptului la viaţă privată, iar judecătorul fondului a făcut o distincţie nepermisă de prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, dar şi de dispoziţii din instrumentele internaţionale de protecţie a drepturilor omului.

Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, ajunge la aceeaşi concluzie cu cea formulată de către instanţa de fond în cuprinsul sentinţei pronunţate în prezentul dosar, apreciind ca nefondate criticile formulate de către reclamantul CNSAS.

Astfel, este de necontestat că prima exigenţă legală a textului în discuţie, art. 2 lit. a) din actul normativ citat, este îndeplinită. Pârâtul din prezenta cauză, domnul A. a avut gradul de plutonier, apoi de plutonier major şi funcţia de şef al postului de miliţie Valea Sălciei din cadrul Inspectoratului Judeţean Buzău, calitate în care a participat la supravegherea informativă a domnului B., în sensul că a instruit informatori pentru a obţine date privind viaţa privată a persoanei urmărite şi comentariile acestuia la adresa regimului comunist. Este neîndoios, aşadar, că pârâtul a exercitat atribuţii pe linie de Securitate, aşa cum prevede art. 2 lit. a) din actul normativ amintit.

În ceea ce priveşte însă cea de-a doua condiţie cerută de acelaşi text legal, aceea de a fi desfăşurat activităţi prin care să fi suprimat sau să fi îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei urmărite, în consonanţă cu prima instanţă, şi contrar susţinerilor din recurs, Înalta Curte consideră că nu este îndeplinită.

Prima instanţă nu a făcut o distincţie pe care textul de lege în discuţie nu o îngăduie, cum pretinde recurentul, ci dimpotrivă, în concordanţă cu conţinutul art. 2 lit. a) din ordonanţă a sesizat că activităţile desfăşurate de pârât ar fi trebuit să conducă la anihilarea unor drepturi sau libertăţi ale persoanei urmărite sau cel puţin la limitarea acestora, altfel spus, ca acele activităţi să fi condus în concret la urmări negative în ceea ce priveşte viaţa personală a persoanei urmărite, în termenii judecătorului fondului, să fi avut consecinţe negative asupra persoanei în cauză. Altfel spus, pentru a fi satisfăcută această exigenţă a textului legal analizat, este obligatoriu ca activităţile întreprinse să fi condus la luarea unor măsuri care să fi afectat, în mod efectiv, dreptul la viaţă privată al persoane urmărite, şi să nu fi fost doar apte de a produce astfel de consecinţe. Or, după cum a constatat prima instanţă, pârâtul, în baza informaţiilor primite, în cuprinsul rapoartelor întocmite, a caracterizat persoana urmărită ca fiind "o persoană cinstită, care nu comentează politica statului, care este supusă organelor de stat, şi care nu a mai fost sancţionată sau condamnată". În consecinţă, evident că, în aceste condiţii, persoana urmărită nu a suportat consecinţe negative din parte Securităţii, în privinţa vieţii sale private.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi, în consecinţă, va respinge recursul declarat de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca nefondat, potrivit art. 496 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei nr. 932 din 18 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM