Robbery conviction: rejection of recusal due to prior administrative sanctions and failure to prove victim consent

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 210 din 17 februarie 2004, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul D.A.I. în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 380.000 lei.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că în seara de 14 octombrie 2002, în jurul orelor 21,00, în timp ce se afla în intersecția străzilor Costache Marinescu și Eugen Lovinescu din București, inculpatul D.A.I., însoțit de mai mulți prieteni, a acostat-o pe partea vătămată I.I., pe care o cunoștea de circa 2 luni, luându-i suma de 20.000 lei.

Fiind refuzat, inculpatul i-a smuls părții vătămate mapa din mâini și, fiind atenționat de cel vătămat că are în aceasta suma de 380.000 lei și acte, a sustras suma, aruncând apoi mapa pe jos.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 214 din 26 martie 2004, Curtea de Apel București a respins apelul inculpatului ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată este corect individualizată.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris și nesusținut oral de recurent, care, deși legal citat și în stare de libertate, nu s-a prezentat la judecată. Apărătorul desemnat din oficiu a cerut reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, susținut pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și examinat în raport și de cazurile de casare care, potrivit legii, se iau în considerare din oficiu, nu este fondat.

Situația de fapt a fost corect reținută și rezultă din mijloacele de probă legal administrate în cursul procesului.

Este, astfel, edificatoare asupra împrejurărilor săvârșirii tâlhăriei, declarația martorului D.M.L., care precizează că, după ce a fost refuzat să-i dea 20.000 lei, inculpatul a început să tragă de mapa aflată în mâinile părții vătămate și cu toată opoziția acesteia, a reușit să i-o smulgă, după care a sustras din interior suma de bani, aruncând-o.

În timpul încercării de smulgere partea vătămată l-a avertizat pe inculpat că are în mapă suma de 380.000 lei.

În acest context, susținerile inculpatului, în sensul că partea vătămată ar fi consimțit să-i dea suma de bani pe care o avea în mapă, sunt nesincere, necoroborându-se cu alte probe. Dimpotrivă, martorul R.L.B. arată că a auzit-o pe partea vătămată afirmând că merge să sesizeze poliția, întrucât i s-a furat o mapă și, privind în jur, a văzut mapa pe jos, ridicând-o și remițând-o proprietarului.

Încadrarea juridică dată faptei este legală.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., atât cele privitoare la gradul de pericol social al infracțiunii și împrejurările săvârșirii acesteia, cât și cele privind persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale însă sancționat administrativ conform art. 181 C. pen. și art. 91 C. pen., pentru două fapte de furt comise în anii 2000 și 2001.

Reducerea pedepsei, aplicată la nivelul minimului legal special, nu se justifică, aceasta, așa cum a fost individualizată, fiind necesară realizării funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Față de cele ce preced, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A.I. împotriva deciziei penale nr. 214 din 26 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2004.