Lack of interest in appeal due to reissuance of administrative licenses without the contested obligation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as lacking interest, thereby upholding the lower court’s dismissal of the administrative action and leaving the original 2014 water management licenses in force. The dispute involved a company in insolvency, acting through its judicial administrator, which challenged specific clauses in two water management licenses issued by the National Water Administration, arguing that the obligation to ensure downstream warning systems in the event of facility breakdowns was unlawful under the regulatory framework. The decisive legal basis for the decision was the procedural doctrine that the interest to bring an action must be present and actual at every stage of the proceedings, including appeals; the Court found this requirement unmet because the administrative authority had issued new licenses in 2018 that no longer contained the contested obligation, rendering the appeal moot under Article 496 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 55 alin. (5) din Legea nr. 107/1996, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) din C. proc. civ, art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ, art. 33 din C. proc. civ; Lack of interest in appeal due to reissuance of administrative licenses without the contested obligation: The dispute involved a company in insolvency, acting through its judicial administrator, which challenged specific clauses in two water management licenses issued by the National Water Administration, arguing that the obligation to ensure downstream warning systems in the event of facility breakdowns was unlawful under the regulatory framework. The decisive legal basis for the decision was the procedural doctrine that the interest to bring an action must be present and actual at every stage of the proceedings, including appeals; the Court found this requirement unmet because the administrative authority had issued new licenses in 2018 that no longer contained the contested obligation, rendering the appeal moot under Article 496 of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, cited in the dispositive to justify the dismissal of the appeal as lacking interest.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea A. S.A în insolventă, reprezentată legal prin B. SPRL în calitate de administrator judiciar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională Apele Române, anularea parţială a autorizaţiilor de gospodărire a apelor nr. x din 12 decembrie 2014 pentru C., judeţul Argeş, şi nr. y din 12 decembrie 2014 pentru D., judeţul Argeş, în sensul excluderii obligaţiei puse în sarcina sa, "de a asigura avertizarea obiectivelor din aval, dacă este cazul, în situaţia producerii de avarii la instalaţiile aferente".
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 315 din 4 februarie 2016, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Societatea A. S.A, societate în insolvenţă, prin administrator judiciar B. SPRL, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
În esenţă, a arătat că, potrivit legislaţiei în vigoare şi contrar celor reţinute de prima instanţă, societatea are obligaţia de a asigura instalarea sistemelor de avertizare-alarmare numai în aval de barajele proprii, invocând prevederile art. 26 lit. b) din Regulamentul prevăzut în Ordinul nr. 1422/2012.
Prin urmare, obligaţia de instalare a sistemelor de avertizare-alarmare în aval de centrale hidroelectrice, inserată în cele două autorizaţii care fac obiectul cauzei, exced cadrului legal.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii.
4. Apărarea intimate-pârâte
Prin întâmpinare, intimata - pârâtă Administraţia Naţională Apele Române a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, fiind legală şi temeinică, făcând trimitere la prevederile art. 55 alin. (5) din Legea nr. 107/1996.
5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 3 mai 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 14 iunie 2018.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata - pârâtă Administraţia Naţională Apele Române se constată că aceasta a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea de admitere în principiu a Raportului asupra admisibilităţii, din 14 iunie 2018, reţinându-se că susţinerile recurentei pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea parţială a Autorizaţiilor de gospodărire a apelor nr. x din 12 decembrie 2014 pentru C., judeţul Argeş, şi nr. y din 12 decembrie 2014 pentru D., judeţul Argeş, în sensul excluderii obligaţiei puse în sarcina sa, "de a asigura avertizarea obiectivelor din aval, dacă este cazul, în situaţia producerii de avarii la instalaţiile aferente".
Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din 18 octombrie 2018, recurenta-reclamantă a depus la dosar Autorizaţiile de Gospodărire a Apelor emise în anul 2018, respectiv Autorizaţia de Gospodărire a Apelor nr. 10 din 16 ianuarie 2018 pentru C., judeţul Argeş şi Autorizaţia de Gospodărire a Apelor nr. 137 din 8 mai 2018 pentru D., judeţul Argeş
Aşa fiind, în cauză se pune problema subzistenţei interesului în promovarea căii de atac exercitate.
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării căilor de atac.
Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia.
Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.
Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că, în speţă, recurenta nu mai justifică un interes în soluţionarea prezentei căi de atac, în condiţiile în care au fost emise noi autorizaţii care nu mai prevăd obligaţia recurentei-reclamante să asigure avertizarea obiectivelor din aval pentru cele două centrale, obligaţie prevăzută în actele administrative deduse judecăţii.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca lipsit de interes, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta Societatea A. S.A. prin administrator judiciar B. S.P.R.L. împotriva Sentinţei nr. 315 din 4 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 octombrie 2018.
Procesat de GGC - MM