Withdrawal of tax appeal by defendant treated as waiver under Article 463 Civil Procedure Code rather than plaintiff-only withdrawal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice accepted the withdrawal of the appeal filed by the tax administration, thereby leaving in force the appellate court's decision that suspended the enforcement of the tax assessment decision in favor of the taxpayer; this action stemmed from a dispute where the taxpayer sought a stay of execution pending the resolution of an annulment action against a tax decision, which was subsequently challenged by the tax authorities. Upon recognizing that the underlying tax assessment had been annulled by a higher administrative body, the tax administration submitted a request to withdraw its appeal, and the court held that under the principle of party autonomy and Article 463 of the Civil Procedure Code, the withdrawal constituted a valid waiver of the right to appeal, rejecting the authority's erroneous reliance on Article 406 which applies only to the plaintiff's withdrawal.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 406 alin. (5) C. proc. civ, art. 273 din Legea nr. 207/2015, art. 463 alin. (1) din C. proc. civ, art. 406 din C. proc. civ; Withdrawal of tax appeal by defendant treated as waiver under Article 463 Civil Procedure Code rather than plaintiff-only withdrawal: Împotriva Sentinţei civile nr. 145/2017 din data de 19 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău în numele şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca nefondată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
2. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 21 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. x din 30 august 2017, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 278 Codul de procedură fiscală.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 145/2017 din data de 19 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea privind pe reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. x din 30 august 2017 până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
3. Recursul
Împotriva Sentinţei civile nr. 145/2017 din data de 19 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău în numele şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., criticând ca nelegală şi netemeinică hotărârea atacată, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca nefondată.
La data de 25 iunie 2018, recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău în numele şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi a depus o cerere prin care a învederat că înţelege să renunţe la calea de atac a recursului, conform art. 406 alin. (5) C. proc. civ., arătând că prin adresa nr. x din 30 mai 2018, intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a solicitat instituţiei recurente să renunţe la recursul declarat în cauză în vederea recuperării cauţiunii, faţă de împrejurarea că prin Decizia nr. 185 din 18 aprilie 2018 emisă de ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a fost admisă contestaţia intimatei-reclamante împotriva Deciziei de impunere x din 30 august 2017 şi a deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, acestea fiind anulate, potrivit prevederilor art. 273 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
Cererea de renunţare a fost comunicată intimatei - reclamante S.C. A. S.A.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la cererea de renunţare la calea de atac exercitată
Având în vedere faptul că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata cererii de recurs, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentului-pârât, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, Înalta Curte va lua act de cererea formulată, ce reprezintă o achiesare la hotărârea pronunţată în cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.
Înalta Curte reţine că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 406 din C. proc. civ., aşa cum susţine recurenta-pârâtă, întrucât nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de acest text de lege cu privire la titularul cererii de renunţare la judecată. Dispoziţiile mai sus arătate se referă la condiţiile ce trebuie respectate, legiuitorul acordând posibilitatea renunţării la judecată numai pentru reclamant. Or, în această cauză pârâtul este cel care renunţă la calea de atac exercitată.
Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, în temeiul dispoziţiilor art. 463 din C. proc. civ. Înalta Curte va lua act de cererea recurentei de renunţare la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea recurentei-pârâte Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău în numele şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi la judecarea recursului declarat împotriva Sentinţei nr. 145 din 19 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2018.
Procesat de GGC - MM