Judicial review of public procurement financial corrections and the obligation to adjudicate all claims to ensure a fair trial

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x din 21 septembrie 2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Comăneşti a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr. 185 din 26 iunie 2015 pronunţată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în sensul admiterii contestaţiei nr. 53957 din 19 decembrie 2014, înregistrată la MDRAP cu nr. x din 22 decembrie 2104 aşa cum a fost formulată şi, pe cale de consecinţă:

- în principal, să se anuleze dispoziţiile Fişei de neconformitate nr. 85451 din 18 noiembrie 2014 prin care s-a stabilit în mod eronat aplicarea de corecţii financiare în valoare de 2% din valoarea contractului de lucrări nr. x din 22 iulie 2014 în cadrul cererilor de plată depuse de beneficiar, şi

- în subsidiar, să se respingă ca nefondate criticile înaintate de evaluatorul dosarului de achiziţie publică a serviciilor de lucrări şi să se constate conformitatea organizării şi derulării procedurii de achiziţie antemenţionate, în cadrul proiectului "Reabilitarea reţelei de străzi urbane, trotuare şi iluminat public în oraşul Comăneşti, judeţul Bacău", cod SMIS 7188.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 27 din 12 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-au admis excepţiile invocate de pârâtă pe calea întâmpinărilor.

A fost respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind anularea notei de neconformitate nr. x din 18 noiembrie 2014.

A fost respins ca lipsit de interes capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 185 din 26 iunie 2015, cerere formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Comăneşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

1.3. Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Comăneşti, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

S-a considerat de recurentă că, în mod greşit, instanţa de fond a admis excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, fără să ţină cont că, prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a precizat că a înţeles să se îndrepte împotriva Notei de neconformitate nr. x din 28 iulie 2015, iar nu împotriva Notei de neconformitate nr. x din 18 noiembrie 2014, fiind vorba despre o eroare materială strecurată la redactarea plângerii.

S-a apreciat, de asemenea, că prima instanţă a hotărât, în mod eronat, că reclamanta nu avea interes în a formula plângere împotriva Deciziei nr. 185 din 26 iunie 2015, în condiţiile în care, prin această decizie, MDRAP s-a pronunţat într-un mod injust, nefondat şi contradictoriu asupra contestaţiei formulată de reclamantă împotriva Notei de neconformitate nr. x din 18 noiembrie 2014 prin care s-a dispus corecţia de 2% din valoarea contractului de lucrări nr. x din 22 iulie 2014 în cadrul cererilor de plată depuse de beneficiar.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

1.4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

1.5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 18 ianuarie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 18 aprilie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Comăneşti a solicitat anularea Deciziei nr. 185 din 26 iunie 2015 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu consecinţa admiterii contestaţiei şi, în principal, anularea Notei de neconformitate nr. x din 18 noiembrie 2014.

Prin Decizia nr. 185 din 26 iunie 2015, instituţia pârâtă a admis contestaţia, a dispus anularea Notei de neconformitate nr. x din 18 noiembrie 2014 emisă de către Direcţia Generală Programe Europene din cadrul MDRAP şi refacerea acesteia cu menţionarea temeiului legal direct aplicabil pentru stabilirea cuantumului reducerii procentuale. Totodată, a dispus desfiinţarea în parte a Informării nr. 93.314 din 25 noiembrie 2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x emisă de către Direcţia Generală Programe Europene din cadrul MDRAP cu privire la sumele reţinute ca urmare a aplicării reducerilor procentuale prin Nota de neconformitate nr. x din 18 noiembrie 2014 şi refacerea acesteia în concordanţă cu noul act administrativ de verificare şi considerentele deciziei.

Faţă de această situaţie, instituţia pârâtă a invocat excepţia rămânerii fără obiect a cererii vizând anularea Notei de neconformitate nr. x din 18 noiembrie 2014, excepţie pe care, după aprecierea Înaltei Curţi, instanţa de fond a admis-o în mod corect şi legal.

Însă, instanţa de control judiciar reţine că judecătorul fondului nu s-a pronunţat asupra tuturor cererilor şi argumentelor invocate de reclamantă în susţinerea temeiniciei cererii de chemare în judecată.

Astfel, instanţa de fond a analizat demersul judiciar iniţiat de reclamantă doar din perspectiva capătului de cerere al acţiunii introductive de instanţă, fără a proceda şi la cercetarea capătului de cerere formulat în cadrul răspunsului la întâmpinare, aflat la dosarul de fond, prin care reclamanta a solicitat şi modificarea Notei de neconformitate nr. x din 28 iulie 2015, ataşată acţiunii alături de celelalte înscrisuri. Se precizează în cadrul răspunsului la întâmpinare că din eroare a fost menţionată Nota nr. x din 18 noiembrie 2014, prin cererea de chemare în judecată reclamanta urmărind anularea Deciziei nr. 185 din 26 iunie 2015, care menţine pe fond corecţia, şi a Notei nr. x din 28 iulie 2015.

Potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut".

Această pronunţare implică, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, obligaţia de a analiza fiecare capăt de cerere, dar şi apărările formulate de părţi, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi cu aplicarea corespunzătoare a normelor şi principiilor de drept incidente.

Omisiunea primei instanţe de analiza şi de a se pronunţa asupra acestei solicitări formulate de reclamantă lipseşte de eficacitate juridică hotărârea judecătorească pronunţată.

Astfel, scopul efectiv urmărit de reclamantă nu a fost atins, deoarece, a fost analizat un alt capăt de cerere decât cel avut în vedere de parte.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut constant în jurisprudenţa sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat". Art. 6 din C.E.D.O. implică în sarcina instanţei obligaţia de a face o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor şi ofertelor de dovezi ale părţilor, dând astfel posibilitatea şi instanţei de control judiciar de a verifica legalitatea şi temeinicia hotărârii de primă instanţă.

Totodată, sentinţa nesocoteşte jurisprudenţa CEDO în materia art. 6 pct. 1 din Convenţie, care a statuat constant că dreptul la un proces echitabil presupune ca hotărârea instanţei să cuprindă răspunsuri specifice şi explicite la aspectele esenţiale supuse judecăţii, altfel spus un examen concret, efectiv al aspectelor importante ale cauzei (de ex. în cauza Albina împotriva României, 2005 ori în cauza Vlasia Grigore Vasilescu împotriva României, 2006).

Fiind nesocotite dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea şi de a respecta el însuşi toate principiile fundamentale care guvernează procesul civil, dar şi cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, a fost încălcat astfel dreptul părţilor la un proces echitabil, fiindu-le cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialităţii şi totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.

Instanţa de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., republicat, va judeca din nou litigiul pentru a efectua cercetarea judecătorească în limitele învestirii sale, prin analizarea capătului de cerere referitor la anularea Notei de neconformitate nr. x din 28 iulie 2015, ţinând seama de toate motivele şi apărările invocate de reclamantă prin acţiune, de pârât prin întâmpinare, de reclamantă prin răspunsul la întâmpinare, precum şi de celelalte critici de care s-a prevalat recurenta, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi a căror examinare a devenit inutilă, prin raportare la soluţia dispusă prin prezenta decizie, de casare a hotărârii.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu cele ale art. 496 şi art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa în parte sentinţa atacată şi va trimite spre rejudecare aceleiaşi instanţe capătul de cerere privind anularea Notei de neconformitate nr. x din 28 iulie 2015 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, menţinând în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Comăneşti împotriva Sentinţei nr. 27 din 12 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată, în sensul că trimite spre rejudecare aceleiaşi instanţe capătul de cerere privind anularea Notei de neconformitate nr. x din 28 iulie 2015 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Menţine în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM