Suspension of EU aquaculture recovery order upheld as company's interim protection survives ministry appeal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 decembrie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 28 septembrie 2016 referitor la Ordinele de finanţare nerambursabilă din POP 2007-2013 nr. x din 4 noiembrie 2010 şi nr. y din 10 februarie 2011, încheiate între DGP AMPOP şi A., Cod proiecte RO x şi RO x, până la pronunţarea instanţei de fond, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 683 din 1 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii şi a fost admisă cererea reclamantei, fiind dispusă suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/2016, până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, reţinerea cauzei spre rejudecare cu consecinţa respingerii acţiunii, ca inadmisibilă, şi, pe fond, ca neîntemeiată.

A susţinut pârâtul că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că CJUE a statuat că producere unor nereguli, abateri, fraude produce automat un prejudiciu bugetului UE, iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător.

A invocat dispoziţiile art. 3 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, arătând că termenul pentru dreptul de a stabili creanţa bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a Programului Operaţional pentru Pescuit 2007 - 2013. Deci, termenul limită pentru emiterea procesului-verbal ar fi 1 ianuarie 2019.

Legiuitorul a stabilit conform art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011 că dreptul autorităţii de management de a emite procesul-verbal de constatare nereguli se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii Programului Operaţional pentru Pescuit 2007 - 2013, şi nu de la data acordării finanţării cum în mod eronat a susţinut instanţa de fond, care a admis, practic, o excepţie de tardivitate, pe care nicio parte nu a invocat-o, şi, mai mult, a construit o apărare pe fondul cauzei.

A mai apreciat recurentul-pârât că instanţa de fond nu a luat în considerare nici temeiul legal în baza căruia au fost emise procesele-verbal contestate. În opinia instanţei, dacă o autoritate de control cum este Curtea de Conturi, găseşte nereguli financiare în actele unei autorităţi de management, rezultă că toate neregulile financiare găsite în urma acestui control au o îndoială serioasă asupra legalităţii actelor administrative.

Motivarea instanţei de fond privind îndeplinirea condiţiei pagubei iminente este de neacceptat. Instanţa a reiterat apărările contestatoarei şi a reţinut că "decizia Curţii Constituţionale nu reprezintă un impediment în reţinerea cazului bine justificat necesar suspendării actului ...".

Instanţa a interpretat eronat textele de lege şi a înlăturat argumentele sale fără nicio justificare.

În continuarea susţinerilor sale, recurentul-pârât a făcut trimitere la controlul efectuat de Curtea de Conturi a României prin Autoritatea de Audit cu privire la modul de acordare a compensaţiilor pentru pierderile de producţie înregistrate de unităţile de acvacultură - Sit Natura 2000, urmare a căruia s-a dispus în sarcina DGP AMPOP să efectueze propriul control şi să prezinte Autorităţii de Audit măsurile corective întreprinse în vederea remedierii deficienţelor.

A mai invocat Memorandumul privind deblocarea plăţilor din FEP, prin care se precizează neregula sistemică constatată, prin care MADR prin AM POP s-a angajat în faţa CE că va recupera sumele plătite necuvenit. Memorandumul a fost avizat de Ministerul Finanţelor Publice şi a fost aprobat de Prim Ministrul României, sub nr. x din 26 martie 2013, fiind emisă O.G. nr. 17 din 30 iulie 2013 cu privire la rectificarea bugetului de stat pentru anul 2013.

A mai arătat recurentul, referindu-se la documentul de implementare Vademecum C(2007) 3812 din 22 august 2007, ghid care oferă sprijin cu privire la implementarea programului în perioada 2007 - 2013 pentru statele membre, că statele membre trebuie să prevadă în Programul lor Operaţional informaţii cu privire la delimitarea între activităţi similare finanţate de Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, Fondurile structurale şi Fondul de coeziune.

Statele membre trebuie să se asigure că toate măsurile pe care intenţionează să le implementeze sunt verificabile şi controlabile, trebuind să definească măsurile adecvate de control care oferă asigurări rezonabile că eligibilitatea şi alte angajamente sunt respectate.

Sprijinul în temeiul Articolului 30 din FEP, trebuie să fie alocat sub formă de compensare şi trebuie să fie calculat pe baza criteriilor prevăzute la Art. 30 (4) din FEP. Pentru a primi compensaţii în temeiul acestui articol, beneficiarii trebuie să se angajeze ca pentru o perioadă de minim 5 ani să respecte cerinţele de acva-mediu.

În cauză, scopul sprijinului este de a promova acvacultura durabilă compatibilă cu constrângerile specifice de mediu care rezultă din desemnarea zonelor Natura 2000, în conformitate cu Directiva Consiliului 92/43/CEE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică.

Astfel, modul de calcul al compensaţiilor trebuie să prevadă un mecanism de evitare a supracompensării, printr-o formulă care să nu acorde beneficiarilor un avantaj necuvenit, de natură să aducă atingere liberei concurenţe sau care să distorsioneze piaţa în acest domeniu.

A mai făcut recurentul-pârât aprecieri privind condiţiile cazului bine justificat, susţinând că reclamanta nu a indicat nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ atacat.

Beneficiarul este responsabil de funcţionalitatea investiţiei în concordanţă cu condiţiile de accesare a finanţării nerambursabile astfel cum acestea sunt prevăzute în contractul de finanţare, Ghidul solicitantului, legislaţia naţională şi europeană.

Prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naţionale poate fi real sau potenţial, iar producere însăşi a unei nereguli atrage sancţiunea restituirii parţiale sau totale a acestora.

Cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, firesc, ca aducând atingere bugetului UE.

Producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acţionează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără să fie necesară existenţa unui prejudiciu concret asupra bugetului UE.

Astfel, sentinţa de fond este netemeinică şi nelegală, nefiind îndeplinite condiţiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nejustificându-se suspendarea actelor.

3. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Cu privire la examinarea recursurilor în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 10 mai 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 27 iunie 2018, Completul de filtru a constatat, în funcţie de conţinutul Raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte cerinţele de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, l-a declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată.

5. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, neputându-se reţine incidenţa motivelor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

5.1. În prealabil, se constată că recurentul-pârât a invocat aspecte care nu au fost reţinute şi nu au fost analizate de prima instanţă.

Instanţa de fond nu a invocat aspectul prescripţiei termenului pentru stabilirea creanţei şi nu s-a referit la aspectul tardivităţii, neregăsindu-se niciunde, în cuprinsul hotărârii recurate, cele susţinute de recurent cu privire la admiterea unei excepţii de tardivitate, care nu ar fi fost invocată de nicio parte şi care ar constitui o apărare pe fondul cauzei.

De asemenea, nici referirile recurentului la controlul Curţii de Conturi, susţinând că instanţa de fond ar fi formulat apărările reclamantei când a reţinut că "decizia Curţii de Conturi nu reprezintă un impediment în reţinerea cazului bine justificat necesar suspendării executării actului", nu se regăsesc în cuprinsul hotărârii de fond.

Astfel, recurentul-pârât face confuzie cu privire la obiectul recursului, la sentinţa de fond pe care o critică, formulând apărări în raport cu aspecte care nu au făcut obiectul analizei instanţei prin hotărârea ce face obiectul prezentului recurs.

5.2. Nici restul alegaţiilor recurentului, expuse, succint, la pct. 2 al prezentei decizii, nu pot fi avute în vedere.

Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de fond, că analiza sumară a motivelor de nelegalitate invocate cu privire la actele a căror suspendare s-a solicitat oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură, în cazul particular supus evaluării.

Verificând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut, în final, că cererea de suspendare îndeplineşte condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, motivarea hotărârii atacate este clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele de la dosar, judecătorul fondului expunând în mod logic şi gradual argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

5.3. În acest sens, Înalta Curte constată că în mod justificat instanţa de fond a reţinut ca fiind îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care, din analiza sumară a actelor contestate, s-a conturat o situaţie de fapt de natură a genera suspiciuni rezonabile cu privire la emiterea respectivelor acte.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

5.4. Fără a se relua considerentele expuse de prima instanţă, se reţine că recurentul-pârât nu aduce critici concrete de nelegalitate a hotărârii recurate, ci expune generalităţi cu privire la jurisprudenţa CJUE, la actele normative comunitare şi la actele normative naţionale care reglementează programul operaţional de pescuit 2007 - 2013 şi la contractul de finanţare.

În privinţa condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, recurentul enunţă definiţii şi citează din decizii de speţă ale instanţelor naţionale sau ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, fără a se referi şi fără a combate considerentele instanţei de fond.

În cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei, de aceea nici probatoriului administrat pentru stabilirea existenţei unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanţă nu li se poate pretinde amploarea şi profunzimea probelor şi raţionamentelor pe care se fundamentează o soluţie pronunţată cu privire la acţiunea în anularea actului.

Astfel, susţinerile recurentului-pârât, care abundă în citate din acte normative şi în aprecieri la modul general, cu privire obligaţiile statelor membre şi ale beneficiarilor fondurilor externe nerambursabile, excedează analizei instanţei în cauza de faţă şi nu sunt capabile să combată cele reţinute de prima instanţă.

6. Soluţia instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, neexistând motive de casare ale hotărârii recurate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 683 din 1 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM