Procedural bar on duplicative criminal appeal against definitive judgment

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 421 din 21 noiembrie 2003 a Judecătoriei Făgăraș s-a hotărât condamnarea inculpatului A.C. la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul, cunoscând că minora G.N.S. avea vârsta de 14 ani, a întreținut, în mod repetat, în cursul lunilor iulie - august 2003 acte sexuale, minora mutându-se la domiciliul inculpatului pentru o scurtă perioadă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul susținând că nu a cunoscut vârsta minorei.

Prin decizia penală nr. 134 din 24 februarie 2004, Tribunalul Brașov a respins apelul declarat de inculpat, reținând că, susținerea inculpatului referitoare la necunoașterea vârstei minorei, este contrazisă de probele dosarului, inclusiv, propria declarație.

În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul.

Prin decizia penală nr. 401/ R din 7 mai 2004, Curtea de Apel Brașov a admis recursul inculpatului și a casat hotărârile atacate numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei.

Rejudecând cauza, în limitele casării, a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la un an și 6 luni închisoare la un an închisoare și s-au menținut în rest dispozițiile hotărârilor atacate.

Împotriva acestor hotărâri definitive a declarat un alt recurs inculpatul A.C., prin care a susținut că este nemulțumit de decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

Recursul este inadmisibil pentru cele ce urmează:

În conformitate cu art. 25 C. proc. pen., judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.

Cum infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată și condamnat recurentul, nu este dată în competența altor instanțe, este evident că, potrivit art. 27 pct. 2, Tribunalul Brașov, ca instanță de apel a judecat apelul îndreptat împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie, în primă instanță, iar, Curtea de Apel Brașov a judecat în conformitate cu dispozițiile art. 281 pct. 2 C. proc. pen., recursul declarat de inculpat împotriva hotărârii pronunțate în apel.

Pe de altă parte, o cale de atac se exercită doar o singură dată și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.

Ori, în acest context, se constată că recurentul a exercitat calea de atac a recursului prevăzută de lege, așa încât, nu mai poate folosi aceiași cale de atac a doua oară împotriva aceleiași hotărâri care sunt definitive și au intrat în puterea lucrului judecat.

Pentru aceste considerente recursul este inadmisibil și în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., se va respinge, ca atare.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 401/ R din 7 mai 2004 a Curții de Apel Brașov.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2004.