Revision challenge to military land public-domain designation fails for lack of identity and fee; prior annulment stands

Asupra cererilor de revizuire de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată, la data de 8 noiembrie 2017, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Consiliul Local al Comunei Corbu şi Comuna Corbu prin Primar au formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 2767 din 3 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosar nr. x/2011.

Cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, susţinându-se că decizia atacată cu revizuire este contradictorie cu Decizia nr. 3830 din 30 iunie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2008.

La data de de 6 martie 2018, A. a depus la dosar cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 2767 din 3 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosar nr. x/2011, fiind invocat motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ.

Astfel, s-a arătat că prin Adresa nr. x din data de 9 martie 2018, autorităţile publice locale ale comunei Corbu i-au comunicat mai multe înscrisuri care nu au fost depuse la dosarul cauzei şi din care rezultă o altă situaţie decât cea reţinută de către instanţa de judecată în soluţionarea cererilor de recurs.

1.1. Apărarea formulată prin întâmpinare

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Apărării Naţionale a solicitat respingerea cererii de revizuire şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală.

S-a arătat că nu există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad, în una şi aceeaşi pricină, întrucât cauzele prezentate de revizuente au avut obiecte diferite. De asemenea, s-a arătat că litigiile din dosarele menţionate nu s-au purtat între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, apreciind faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă de A., la data de 5 februarie 2018, s-a solicitat admiterea cererii de revizuire aşa cum a fost formulată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererilor de revizuire

2.1. Asupra cererii de revizuire formulată de A.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea cererii de revizuire formulată, va anula cererea ca netimbrată, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 3 lit. h) din Legea nr. 146/1997, cererea de revizuire se timbrează cu suma de 10 RON. De asemenea, prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 statuează în mod expres că:

"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat".

Potrivit art. 20 alin. (3) din acelaşi act normativ, "Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii".

În cauza dedusă judecăţii, se constată că, prin încheierea de şedinţă din data de 25.05.2018, instanţa a dispus comunicarea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru datorate pentru soluţionarea cererii de revizuire către revizuentă, sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrată.

Verificând actele dosarului, instanţa de revizuire constată că revizuenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul dispus de instanţă, până la data pronunţării prezentei decizii.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de lege, anulând cererea de revizuire, ca netimbrată.

2.2. Asupra cererii de revizuire formulată de Consiliul Local al Comunei Corbu şi Comuna Corbu prin Primar

2.2.1. Hotărârea judecătorească atacată cu revizuire

Prin Decizia nr. 2767 din 3 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosar nr. x/2011 au fost respinse recursurile declarate de reclamanţii Comuna Corbu prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Corbu şi de intervenienta A. împotriva Sentinţei civile nr. 65/CA din 22 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut faptul că litigiul dedus judecăţii vizează legalitatea H.G. nr. 1705 din 29 noiembrie 2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, în privinţa dispoziţiilor anexei 4, poziţia cu nr. M7 207064, cod clasificare 8.29.09, imobil cu indicativ 769 în suprafaţă de 422,05 care se compune din următoarele terenuri: P 274 - păşune; P 541 - păşune; NS 594 - teren neproductiv sărătură; NM 521 - teren neproductiv mocirle şi smârcuri; NM 539 - teren neproductiv mocirle şi smârcuri.

În Nota de fundamentare a H.G. nr. 1705/2006 a fost evidenţiată necesitatea reactualizării inventarului bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările intervenite de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 2060/2004 pentru aprobarea inventarelor din domeniul public al statului.

Instanţa de recurs a reţinut faptul că înscrierea terenului în litigiu ca bun proprietate publică a statului aflat în administrarea M.Ap. N. s-a realizat pentru prima dată prin H.G. nr. 1045 din 6 noiembrie 2000 pentru aprobarea inventarelor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 566/15 noiembrie 2000, şi nu prin H.G. nr. 1075/2006, contestată în prezenta cauză.

Ulterior, Inventarele bunurilor din domeniul public al statului au fost aprobate prin H.G. nr. 1326/2001, H.G. nr. 45/2003, H.G. nr. 15/2004, H.G. nr. 2060/2004 respectiv H.G. nr. 1075/2006.

Hotărârile de Guvern adoptate în temeiul art. 19 - 21 din Legea nr. 213/1998 nu constituie, prin ele însele, titlu de proprietate, ci au ca efect delimitarea domeniului public de domeniul privat al statului/unităţilor administrativ-teritoriale, cu consecinţe în privinţa regimului juridic aplicabil bunurilor respective.

Instanţa de recurs a reţinut că dacă actul normativ de aprobare a inventarului bunurilor din domeniul public nu a fost atacat în condiţiile şi termenele stabilite de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, forţa probantă a înscrierii nu mai poate fi combătută decât dacă a intervenit un fapt juridic nou, în sens larg, cum ar fi un act administrativ care să ateste trecerea ulterioară a bunurilor din domeniul public în domeniul privat.

În speţa de faţă, H.G. nr. 1045/2000, prin care a fost aprobat primul Inventar al bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului întocmit potrivit Legii nr. 213/1998 şi în care terenul în litigiu figurează ca făcând parte din domeniul public al statului, nu a fost contestată în condiţiile şi termenele instituite de Legea contenciosului administrativ.

Mai mult, de la data adoptării acestei hotărâri de Guvern nu a intervenit nicio modificare a regimului juridic, în sensul trecerii bunului din domeniul public în domeniul privat, potrivit procedurii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 213/1998.

Observând şi faptul că înscrierea terenului ca bun proprietatea publică a statului aflat în administrarea M.Ap. N. s-a făcut anterior emiterii atât a H.C.L. nr. 48 din 16 decembrie 2004 privind suplimentarea domeniului privat al Comunei Corbu cu terenul în suprafaţă de 8.732,02 ha aflat în extravilanul localităţii, cât şi a primelor titluri de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, instanţa de recurs a reţinut că sunt neîntemeiate susţinerile recurenţilor potrivit cărora la emiterea H.G. nr. 1705/2006 ar fi fost încălcate drepturile şi interesele lor legitime şi principiul securităţii raporturilor juridice.

Constatând, de asemenea, din succesiunea înscrisurilor prezentate, în raport de dispoziţiile legale aplicabile, că recurenţii-reclamanţi nu au dovedit dreptul de proprietate asupra terenurilor, în mod corect instanţa de primă jurisdicţie a considerat ca fiind lipsită de relevanţă în examinarea legalităţii H.G. nr. 1705/2006 împrejurarea că unitatea administrativ-teritorială Comuna Corbu a procedat la inventarierea terenurilor în domeniul său privat prin HCL nr. 48/2004, respectiv la înscrierea lor în cartea funciară a localităţii şi la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane fizice.

Menţiunile din procesele-verbale din decembrie 1965 şi 24 decembrie 1959, care au precedat emiterea Deciziilor nr. 836/1957 şi nr. 554/1960 prin care Ministerului Apărării Naţionale i s-a transmis dreptul de administrare pentru terenul în suprafaţă de 476,2042 ha, precum şi înscrierile în evidenţele cadastrale din anii 1985-1987, invocate de recurenţii-reclamanţi, nu au caracter constitutiv de drepturi. Prin urmare, în lipsa unor acte juridice care să confirme transmiterea dreptului de proprietate sau de folosinţă către CAP sau IAS, nu poate fi reţinută incidenţa prevederilor art. 18 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, constatările primei instanţe fiind corecte şi sub acest aspect.

Referitor la apartenenţa terenului în litigiu la domeniul public al statului, situaţie juridică atestată iniţial prin H.G. nr. 1045/2000, confirmată ulterior prin H.G. nr. 1326/2001, H.G. nr. 45/2003, H.G. nr. 15/2004, H.G. nr. 2060/2004 şi H.G. nr. 1075/2006 (a cărei anulare parţială se solicită în cauză), instanţa de recurs a reţinut că sunt relevante dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/2008.

La pct. I din Lista Anexă la Legea nr. 213/1998 sunt enumerate cu caracter exemplificativ bunurile care alcătuiesc domeniul public al statului, printre care figurează terenurile destinate exclusiv instrucţiei militare (pct. 23) şi terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţi ale Ministerului Apărării Naţionale (pct. 29).

Se observă astfel că principalul criteriu utilizat de legiuitor în determinarea apartenenţei bunurilor la domeniul public al statului îl constituie destinaţia acestora.

În această privinţă, sunt concludente constatările şi concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, astfel cum acesta a fost completat cu suplimentul întocmit în rejudecare, precum şi înscrisurile depuse de intimatul Ministerul Apărării Naţionale din care rezultă situaţia construcţiilor şi amenajărilor cu caracter militar amplasate pe terenul Cazărmii 769 Corbu şi identificate prin măsurători topografice.

Astfel, prin raportul de expertiză a fost identificat terenul deţinut de Ministerul Apărării Naţionale conform planului de situaţie anexă, s-a constatat existenţa pe acest teren a unor amenajări cu caracter militar, respectiv: amplasamente pentru trageri cu armament de artilerie, amplasamente destinate tehnicii de supraveghere terestră şi aeriană, amplasamente pentru lansare aparate de zbor de exerciţiu, căi de comunicaţie către aceste amplasamente, căi ferate cu ecartamentul îngust pentru deplasarea ţintelor terestre, poligon de tragere armament de infanterie, componente de ţintă.

Totodată, expertul a constatat că pe întregul amplasament al imobilului cazarmă M.Ap. N. se află aproximativ 80 de clădiri cu destinaţie administrativă, cazare, depozitare, pregătire şi instrucţie, a căror activitate este în strânsă legătură cu instalaţiile poligonale evidenţiate.

Toate aceste elemente atestă legalitatea includerii terenului în litigiu în Inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului, fiind vorba de un bun proprietate publică în temeiul legii, inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil, potrivit art. 136 alin. (4) teza I din Constituţie art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/2008 şi art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

Încălcarea regulii inalienabilităţii prin acte juridice de drept privat atrage nulitatea absolută a acestora, sancţiune expres prevăzută de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

Suplimentar, art. 5 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 18/1991 precizează că aceste bunuri "nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public".

Prin urmare, dacă nu există o prevedere legală care să fie interpretată în sensul trecerii prealabile a unor bunuri din domeniul public în domeniul privat, bunurile din domeniul public, fiind inalienabile, nu pot forma obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991.

2.2.2. Hotărârea judecătorească considerată potrivnică

Prin Decizia nr. 3830 din 30 iunie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2008, a fost admis recursul declarat de Comuna Corbu prin Primar şi Consiliul Local al Comunei Corbu împotriva Sentinţei civile nr. 213/CA din 9 iunie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal. A fost casată sentinţa atacată şi a fost admisă acţiunea reclamanţilor, fiind dispusă anularea parţială a dispoziţiilor Anexei 1 din H.G. nr. 1705/2006, privind suprafaţa de teren de 33 ha, aflat în extravilanul comunei Corbu, Judeţul Constanţa.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că U.M. X Constanţa a primit de la IAS Săcele suprafaţa de 33 ha., în parcela A112, în baza protocolului de predare-primire încheiat între acestea la 9 ianuarie 1988, fapt confirmat şi de adresa din 1 februarie 1988.

Ulterior, prin adresa din 29.11.1998, U.M. X Constanţa a solicitat Primăriei Corbu să fie de acord cu schimbul locului de dispunere a celor 33 de hectare din sola A433 în sola A266, pentru faptul că terenul se afla în vecinătatea subunităţii sale, uşurând activităţile de lucrare a pământului.

Însă, astfel cum şi expertiza de specialitate întocmită în cauză a constatat, parcela A266 (conform numerotaţiei cadastrale actuale), fostă A206 (numerotaţia cadastrală din anul 1972), nu a fost niciodată în patrimoniul statului, ci în cel al CAP Corbu de Nord.

Este adevărat că în anul 2006 s-a inventariat patrimoniul statului, iar terenul în suprafaţă de 33 ha aflat în administrarea M.A.I. a fost înregistrat ca făcând parte din parcela A266 în loc de A112, fără a se lămuri aspectele privind identitatea între terenul de 33 ha din parcela A112 primit de U.M. X Constanţa de la IAS Săcele în baza protocolului de predare-primire din anul 1988 cu terenul din parcela A266, în condiţiile în care parcelele fac parte din unităţi administrative diferite.

Dată fiind situaţia expusă, instanţa de recurs a constatat că nu a fost probată modalitatea în care terenul a intrat în proprietatea statului, deşi instanţa de recurs a solicitat atât Guvernului României, cât şi Ministerului Administraţiei şi Internelor, să depună la dosarul cauzei actele în baza cărora terenurile în litigiu au intrat în proprietatea publică a statului.

Prin urmare, nefiind făcută dovada dreptului de proprietate publică a statului în vreuna din modalităţile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, bunul nefăcând parte nici din lista anexă a bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, instanţa de recurs apreciază că H.G. nr. 1705/2006, Anexa nr. 1, privind inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului cu referire la terenul în suprafaţă de 33 ha în litigiu, este nelegală.

Faptul că prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Corbu nr. 22/2006 s-a acordat avizul de trecere a terenului în suprafaţă de 33 ha în sola A266 din domeniul public al statului în domeniul public al comunei Corbu şi administrarea Consiliului Local Corbu, nu schimbă cele statuate anterior, aceasta neavând valoarea de act care face dovada apartenenţei terenului la domeniul public al statului.

2.3 Asupra admisibilităţii cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

Examinând, cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., admisibilitatea cererii de revizuire în raport de cazul de revizuire invocat şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

2.3.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Analizând motivul de revizuire invocat de revizuenţi, Înalta Curte reţine că în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere:dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate."

Pentru a fi aplicabile dispoziţiile mai sus arătate este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, să fie vorba de aceeaşi pricină, aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate.

În cauza de faţă, din analiza hotărârilor invocate ca fiind potrivnice, în raport de care se analizează motivul de revizuire invocat, se constată că acestea nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat.

Aşa cum au fost detaliate mai sus hotărârile invocate ca fiind potrivnice, obiectul supus cenzurii instanţei de contencios administrativ şi fiscal nu este acelaşi. Este adevărat că este atacată aceeaşi hotărâre de guvern, însă sunt vizate terenuri diferite, identificate ca atare în anexele în cauză ale hotărârii de guvern indicate.

Astfel, în hotărârea atacată cu revizuire obiectul cauzei priveşte Anexa nr. 4 din H.G. nr. 1705/2006, poziţia cu nr. M7 207064, cod clasificare 8.29.09, imobil cu indicativ 769 în suprafaţă de 422,05 care se compune din următoarele terenuri: P 274 - păşune; P 541 - păşune; NS 594 - teren neproductiv sărătură; NM 521 - teren neproductiv mocirle şi smârcuri; NM 539 - teren neproductiv mocirle şi smârcuri, în condiţiile în care hotărârea invocată ca fiind potrivnică, are ca obiect Anexa nr. 1 din aceeaşi hotărâre de guvern, privind suprafaţa de teren de 33 ha, aflat în extravilanul comunei Corbu, Judeţul Constanţa.

Având în vedere situaţia de fapt prezentată, Înalta Curte constată că nu există hotărâri potrivnice, deoarece nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. invocate în susţinerea cererii.

Înalta Curte reţine că raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de dispoziţia arătată se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Având în vedere că instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. procedează strict la verificarea faptului dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, Înalta Curte constată faptul că în dosarele arătate, în care au fost pronunţate hotărârile ce sunt invocate ca fiind potrivnice, nu a fost afectat principiul autorităţii de lucru judecat.

Văzând dispoziţiile art. 326 alin. (3) din vechiul C. proc. civ. în conformitate cu care, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecăţii, criticile revizuenţilor nu se încadrează în cazul indicat în cererea de revizuire, motiv pentru care se constată că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale cererii.

2.3.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispoziţiile art. 326 şi 328 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2767 din 3 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrată.

Respinge cererea de revizuire formulată de Consiliul Local al Comunei Corbu şi Comuna Corbu prin Primar împotriva aceleiaşi decizii, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM