Eligibility of permanent containerized facilities under "site organization" costs for urban development projects

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Râmnicu-Vâlcea reprezentat prin viceprimar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Autorizare Programe, anularea adresei nr. x din 21 decembrie 2015, reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă înregistrată cu nr. x din 20 noiembrie 2015, privind Informarea nr. x din 22 octombrie 2015 referitoare la măsura de excludere de la rambursare a cheltuielilor declarate ca neeligibile în cuantum de 7.439,16 RON şi a sumei de 1.785,39 RON TVA, aferente cererii de rambursare nr. x pentru Proiectul "Reorganizarea şi amenajarea spaţiului public central din Municipiul Rm. Vâlcea".

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 91/F-CONT din 21 aprilie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Râmnicu-Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Autorizare Programe, având ca obiect contestaţie împotriva adresei nr. x din 21 decembrie 2015 emisă de pârât.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei nr. 91/F-CONT din 21 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, în esenţă, recurentul-reclamant a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor Ordinului nr. 1360/2011 pentru aprobarea cheltuielilor eligibile pentru domeniul major de intervenţie "Planuri integrate de dezvoltare urbană" în cadrul axei prioritare - Sprijinul dezvoltării durabile a oraşelor - poli urbani de creştere - din cadrul Programului Operaţional Regional 2007 - 2013, precum şi a dispoziţiilor capitolului V din contractul de finanţare nr. x din 26 februarie 2014.

Astfel, în mod greşit instanţa de fond nu a avut în vedere argumentele invocate în justificarea încadrării cheltuielilor constând în "organizare şantier - Amenajare în sol; diferenţă preţ material - containere de birou, toalete ecologice şi container pază" în categoria cheltuielilor eligibile, deşi, potrivit dispoziţiilor legale şi contractuale invocate, cheltuieli privind organizarea de şantier se încadrează în categoria cheltuielilor eligibile.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 11 iulie 2016, intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea în motivul de casare invocat ca temei de drept, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, reiterând coordonatele esenţiale ale cauzei.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 22 mai 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea dată în şedinţa din data de 19 iulie 2018, completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât şi a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate. Pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil, în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma motivelor de casare, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a supus controlului instanţei specializate adresa nr. x din 21 decembrie 2015 prin care Direcţia Autorizare Programe din cadrul autorităţii intimate a respins plângerea prealabilă formulată împotriva măsurii de excludere de la rambursare a sumei de 7.439,16 RON la care se adaugă TVA în sumă de 1.785,39 RON, prevăzută în facturile nr. x din 30 iulie 2015, nr. y din 22 iulie 2015 şi nr. z din 11 august 2015 emise de Asocierea S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L., comunicată prin informarea nr. x din 22 octombrie 2015 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. x pentru proiectul "Reorganizarea şi amenajarea spaţiului public central din Municipiul Râmnicu Vâlcea", cod SMIS 47994.

În fapt, în urma verificării solicitării cuprinse în cererea de rambursare nr. x, autoritatea de management a constatat neeligibilitatea sumei de 7.439,16 RON la care se adaugă TVA, reţinând că lucrările solicitate spre decontare la linia bugetară 5.1 nu se încadrează în prevederile art. 6 alin. 2 din Ordinul nr. 1360/2011.

Soluţionând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate toate motivele de nelegalitate invocate de către recurenta-reclamantă, soluţia fiind însuşită şi de către instanţa de control judiciar,întrucât reflectă aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente la situaţia de fapt necontestată de către părţi.

Răspunzând criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 6 alin. 2 din Ordinul MDLPL şi MEF nr. 1360/1932/2011 "pentru realizarea lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente organizării de şantier, cheltuielile considerate eligibile sunt cele aferente construirii provizorii sau amenajării la construcţiile existente de vestiare pentru muncitori, grupuri sanitare, rampe pentru spălare auto, depozite pentru materiale, fundaţii pentru macarale, reţele electrice de iluminat şi forţă, căi de acces auto, branşamente/racorduri la utilităţi, împrejmuiri, pânze de protecţie a faţadelor, panouri de prezentare, pichete de incendiu."

Astfel, în accepţiunea art. 6 alin. (2) precitat, cheltuielile considerate eligibile sunt cele aferente construcţiilor provizorii sau amenajării la construcţii existente (de vestiare pentru muncitori, grupuri sanitare, etc.), lucrări care nu au caracter definitiv, menirea lor fiind aceea de a servi la organizarea şantierului pentru derularea activităţii specifice proiectului.

În speţă, cheltuielile realizate de către recurentul-reclamant considerate neeligibile de către autoritatea pârâtă au vizat diferenţa de preţ materiale aferentă a şase containere birou, patru toalete ecologice şi două containere de pază, conform deviz 710108 - Organizare de şantier. Amenajare în sol.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că, la stabilirea caracterului eligibil al cheltuielilor aferente organizării de şantier, ceea ce este determinat este ca lucrările şi instalaţiile destinate organizării de şantier să nu aibă caracter definitiv. Observând natura bunurilor achiziţionate se constată că cheltuielile efectuate de recurenta-reclamantă nu vizează lucrări/instalaţii provizorii ci sunt destinate unei folosinţe îndelungate, fiind corectă concluzia primei instanţe în sensul excluderii de la rambursare a cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiar cu achiziţionarea modulelor containerizate şi a toaletelor ecologice.

Nu pot fi primite nici argumentele recurentului în sensul ă respectivele cheltuieli au fost prevăzute în contratul de finanţare nr. x din 26 februarie 2014, întrucât, potrivit art. 5 pct. 1 din contract cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 şi cu Ordinul comun al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului nr. 1360/2011 şi al Ministerului Finanţelor Publice nr. 1938/2011.

Or, în cauză, cheltuielile solicitate de recurentul-reclamant nu se încadrează în prevederile art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 1360/2011.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, întrucât sunt întemeiate constatările autorităţii intimate în sensul excluderii de la rambursare a cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari pentru care în procesul de verificare a cheltuielilor se constată nerespectarea regulilor de eligibilitate stabilite la nivel naţional şi comunitar, în temeiul art. 22 alin. 4 din O.U.G. nr. 64/2009 se reţine legalitatea actelor administrative contestate prin care au fost excluse de la rambursare sumele de 7.439,16 RON şi 1.785,39 RON - TVA aferente cererii de rambursare nr. x

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în raport de prevederile art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Municipiul Râmnicu Vâlcea împotriva sentinţei nr. 91/F/CONT din 21 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM