Local councilor's statutory incompatibility barred by first-degree relative's commercial contracts with the municipality

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 iulie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de Evaluare nr. x din 12 iunie 2015, întocmit de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 153 din 19 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Subsumat acestui motiv de casare, recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de fond nu a analizat o serie de aspecte care dovedeau o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de intimata-pârâtă, ceea ce a dus la concluzii contradictorii. În opinia sa, aspectele/argumentele neanalizate de către instanţă sunt următoarele: societatea B. S.R.L. are 3 asociaţi, care deţin şi calitatea de administratori, şi niciunul dintre contractele încheiate cu Primăria Zăneşti nu este semnat de fiul său, C.; toate actele referitoare la contractele în discuţie sunt semnate de un alt administrator, nu de către fiul său care nu a făcut acte de administrare în această perioadă, întrucât era student şi figura doar scriptic în cadrul societăţii, fără a obţine beneficii de pe urma acestor contracte; recurentul-reclamant nu a făcut parte din Comisia Economică ce a emis avizul favorabil "Proiectului de hotărâre privind aprobarea bugetului local al Comunei Zăneşti 2011", ci a făcut parte doar din Comisia de Învăţământ, Sport şi Cultură, ce a emis doar un aviz de principiu, nu un aviz favorabil.

De asemenea, contrar celor reţinute de prima instanţă, recurentul-reclamant apreciază că nu a încălcat normele privind incompatibilitatea stipulată la art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, întrucât, în calitatea sa de ales local, nu a participat la luarea actului decizional. Titlul IV din Legea nr. 176/2010 face vorbire doar de existenţa unui "interes patrimonial", iar cât priveşte sensul noţiunii de "interes personal", recurentul-reclamant face trimitere la art. 13 din Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei.

4. Apărările formulate de intimata-pârâtă

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică, reiterând, în esenţă, susţinerile formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 decembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 9 mai 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile recurentului-reclamant A. se încadrează în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., context în care sentinţa atacată va fi analizată din perspectiva acestor motive de casare, astfel cum s-a reţinut şi prin concluziile raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Critica vizând împrejurarea că sentinţa atacată nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau ar cuprinde motive contradictorii, este nefondată.

Astfel, potrivit motivului prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele sentinţei regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei cu privire la soluţia pronunţată, fiind examinate, efectiv, problemele esenţiale ridicate de părţi.

Astfel, verificând sentinţa recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se poate susţine incidenţa niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, deoarece judecătorul fondului a analizat motivele de nelegalitate invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, reţinându-se că obligaţia instanţei de judecată este aceea de a analiza toate criticile formulate, iar nu de a răspunde fiecărui argument invocat în susţinerea acestor critici.

Nefondate sunt şi celelalte critici din recurs invocate în secundar, încadrabile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Prin Raportul de evaluare nr. x din 12 iunie 2015 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, s-a reţinut că reclamantul A. s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare, întrucât în perioada exercitării mandatului său de consilier local (2008 - 2012), societatea B. S.R.L. (în cadrul căreia fiul persoanei evaluate deţine funcţia de administrator şi calitatea de asociat) a încheiat contracte de executare lucrări cu Primăria comunei Zăneşti, judeţul Neamţ (în cadrul căreia persoana evaluată - reclamantul - deţine calitatea de ales local).

Instanţa de primă jurisdicţie a confirmat legalitatea actului administrativ dedus judecăţii, reţinând că au fost încălcate prevederile art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, în condiţiile în care, în perioada exercitării mandatului de consilier local de către reclamantul A., Primăria comunei Zăneşti, judeţul Neamţ a încheiat contracte comerciale de executare lucrări cu societatea B. S.R.L., la care fiul acestuia, C., era asociat, indiferent dacă persoana evaluată a avut sau nu posibilitatea influenţării în vreun fel încheierea/derularea acestora.

Această soluţie este împărtăşită de instanţa de control judiciar, deoarece a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora: "(1) Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective. (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care funcţiile sau calităţile respective sunt deţinute de soţul sau rudele de gradul I ale alesului local."

Aplicabilitatea dispoziţiilor legale susmenţionate este indiscutabilă, în condiţiile în care recurentul-reclamant deţine calitatea de consilier local, iar categoria consilierilor locali este expres vizată de dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, fără nicio excepţie.

Din cuprinsul acestor dispoziţii legale rezultă fără echivoc că starea de incompatibilitate a consilierilor locali este atrasă de calitatea de asociat şi administrator la societăţi comerciale cu capital privat, care nu pot încheia contracte comerciale de executare de lucrări cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte.

De asemenea, dispoziţiile legale citate/menţionate anterior, interzic în mod expres încheierea contractelor de executare de lucrări de către societăţile comerciale cu capital privat care au ca asociaţi/administratori persoane care sunt rude de gradul I cu alesul local cu autorităţile administraţiei publice locale din care face parte alesul local.

Această incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 a fost instituită de legiuitor pentru evitarea oricărui conflict de interese.

Dispoziţiile legale reţinute ca temei al stării de incompatibilitate în cauza de faţă au pornit de la scopul legii, şi anume asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi combaterea corupţiei.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat alte critici propriu-zise de nelegalitate a hotărârii atacate, limitându-se la o reluare a argumentelor expuse în susţinerea acţiunii introductive, care au fost avute în vedere de instanţa de fond şi analizate judicios în considerentele sentinţei atacate.

Necontestat, Societatea B. S.R.L., la care fiul recurentului deţinea calitatea de asociat şi administrator, a încheiat un număr de trei contracte de executare de lucrări (ataşate la dosarul de fond) cu autoritatea administraţiei publice locale (în speţă autoritatea executivă Primăria comunei Zăneşti, judeţul Neamţ), reclamantul A. având funcţia de consilier local în autoritatea deliberativă a U.A.T. Zăneşti, astfel încât, în contextul factual al cauzei, în mod judicios judecătorul fondului a reţinut că a existat starea de incompatibilitate interzisă în mod expres prin art. 90 din Legea nr. 161/2003.

Sunt fără relevanţă juridică sub aspectul stării de incompatibilitate susţinerile reclamantului, reiterate şi prin cererea de recurs, potrivit cărora instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că societatea comercială are trei asociaţi care deţin şi funcţia de administrator şi că, deşi fiul său deţine calitatea de asociat şi funcţia de administrator, nu a făcut acte de administrare şi nu a semnat niciunul dintre cele trei contracte de executare de lucrări.

Pentru existenţa stării de incompatibilitate prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu are relevanţă persoana care încheie contractul în numele societăţii, ci calitatea rudei de gradul I a consilierului local în cadrul societăţii comerciale, în speţă, calitatea de asociat a fiului reclamantului A.

Nici alegaţiile reclamantului referitoare la faptul că nu a participat la luarea actului decizional prin care s-au stabilit sumele alocate pentru lucrări de amenajări nu prezintă relevanţa juridică pretinsă de acesta în apărarea sa, având în vedere că în cauza dedusă judecăţii prima instanţă a apreciat asupra existenţei situaţiei de incompatibilitate, din perspectiva dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, ce au reprezentat temeiul de drept al raportului de evaluare, iar nu asupra conflictului de interese definit în art. 70 din Legea nr. 161/2003 şi art. 46 din Legea nr. 215/2001, a administraţiei publice locale, ce are în vedere situaţia punctuală în care alesul local participă la deliberare şi la adoptarea hotărârilor în care, fie personal, fie prin soţ, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Textul normativ prin care este reglementată situaţia de incompatibilitate constatată în privinţa recurentului-reclamant (art. 90 din Legea nr. 161/2003) este inclus în Capitolul III - Incompatibilităţi, Secţiunea a 4-a, Incompatibilităţi privind aleşii locali, din Titlul IV al Legii nr. 161/2003 şi defineşte o situaţie juridică ce se încadrează în prevederile generale ale art. 80 din acelaşi act normativ: "Incompatibilităţile privind demnităţile publice şi funcţiile publice sunt cele reglementate de Constituţie, de legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică îşi desfăşoară activitatea, precum şi de dispoziţiile prezentului titlu."

Totodată, interpretarea dată de recurent dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 este şi contrară scopului instituirii regimului juridic a incompatibilităţilor prin respectivul act normativ, respectiv exercitarea demnităţilor publice cu respectarea principiilor reglementate prin dispoziţiile art. 71 din acelaşi act normativ, şi implicit evitarea unei stări de pericol cu privire la modul de exercitare a puterii publice la nivel local.

Înalta Curte împărtăşeşte, aşadar, opinia judicios argumentată de către judecătorul fondului în sensul că, pe perioada exercitării mandatului de ales local, recurentul-reclamant a încălcat interdicţiile prevăzute de art. 90 din Legea nr. 161/2003, dispoziţii care sancţionează şi ipoteza încheierii unor contracte cu Primăria de către societăţi în care rudele de gradul I ale alesului local deţin una din funcţiile la care se face referire expresă în respectiva normă de drept.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, găsind nefondate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 153 din 19 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM