Jurisdiction for omissive traffic-contravention fine assigned to company’s registered-office court, Bistrița District Court.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning territorial jurisdiction to the Bistrița District Court, which will hear the company's administrative challenge to a traffic-contravention fine; the Bistrița court had declined in favor of Sibiu, and Sibiu had declined back. The dispute concerns an appeal against a fine imposed for an omission — failure to electronically transmit driver changes to the road authority within 15 days under art. 4 pt. 28 of H.G. no. 69/2012. The decisive legal basis was art. 32(1)-(2) of O.G. no. 2/2001, which vests jurisdiction in the court where the contravention was committed; for an omissive act, that place is the company's registered office (located in Bistrița-Năsăud), not the location where the vehicle was stopped and verified in traffic.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ, Art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdiction for omissive traffic-contravention fine assigned to company’s registered-office court, Bistrița District Court: The dispute concerns an appeal against a fine imposed for an omission — failure to electronically transmit driver changes to the road authority within 15 days under art. 4 pt. 28 of H.G. no. 69/2012. The decisive legal basis was art. 32(1)-(2) of O.G. no. 2/2001, which vests jurisdiction in the court where the contravention was committed; for an omissive act, that place is the company's registered office (located in Bistrița-Năsăud), not the location where the vehicle was stopped and verified in traffic.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the High Court to decide the conflict of jurisdiction and set the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa sub numărul x/190/2018, petenta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR, anularea Procesului-verbal de contravenţie nr. x/19.02.2018 întocmit de I.S.C.T.R. Inspectoratul Teritorial nr. 8 Sibiu şi înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertisment.
În motivarea acţiunii, petenta a susţinut că fapta contravenţională a fost săvârşită prin omisiunea unuia dintre angajaţi care nu a transmis în formularul electronic disponibil pe site-ul A.R.R. situaţia conducătorului auto B., însă acesta a fost înregistrat în REVISAL.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 1682 din data de 14 iunie 2018 a Judecătoriei Bistriţa s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de intimatul ISCTR cu privire la soluţionarea plângerii contravenţionale formulate de petenta A. S.R.L. şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
În motivarea soluţiei, Judecătoria Bistriţa a reţinut că prin procesul-verbal de contravenţie, petentul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 4000 RON pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 4 pct. 28 din H.G. nr. 69/2012, iar potrivit menţiunilor din cuprinsul procesului-verbal, contravenţia reţinută în sarcina petentului a fost săvârşită pe raza localităţii Vestem, judeţul Sibiu.
2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 4957 din data de 01 noiembrie 2018 a Judecătoriei Sibiu s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu, invocată de instanţă din oficiu, şi s-a declinat competenţa soluţionării cauzei civile formulate de petenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R., în favoarea Judecătoriei Bistriţa.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut că subiectul calificat al contravenţiei constatate este societatea în cauză, iar fapta constă într-o omisiune, respectiv o inacţiune, iar nu într-un act comisiv, într-o acţiune. Or, faptele săvârşite prin omisiune se consumă în momentul în care obligaţia trebuia a fi executată, dar nu a fost îndeplinită, respectiv în locul în care societatea, subiect activ, îşi are sediul.
Aşadar, locul săvârşirii contravenţiei este locul unde petenta ar fi trebuit să facă demersurile pentru intrarea în legalitate.
Având în vedere diferenţa dintre locul săvârşirii faptei şi locul constatării faptei, precum şi faptul că locul săvârşirii faptei omisive este sediul A. S.R.L., instanţa a reţinut că, în speţa dedusă judecăţii, competenţa teritorială trebuie a fi stabilită în funcţie de sediul acesteia.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Petenta a învestit instanţa cu plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a săvârşirii contravenţiilor prevăzute de art. 4 pct. 28 din H.G. nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravenţional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 şi ale O.G. nr. 27/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform art. 4 pct. 28 din H.G. nr. 69/2012:
"Art. 4 - Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 şi constituie contravenţii, dacă acestea nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni:
28. nerespectarea de către operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu a obligaţiei de a transmite Autorităţii Rutiere Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării."
H.G. nr. 69/2012 nu conţine o normă derogativă de competenţă a judecării plângerilor contravenţionale, ci face trimitere la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, prin art. 59, potrivit căruia:
"Contravenţiilor prevăzute le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare."
Astfel fiind, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 32 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Faţă de dispoziţiile legale a căror încălcare a fost constatată prin procesul-verbal de contravenţie contestat, se reţine că fapta contravenţională reţinută în sarcina petentei este faptă omisivă, săvârşită la sediul operatorului de transport care, în sensul art. 4 pct. 28 din H.G. nr. 69/2012, nu a respectat obligaţia de a transmite Autorităţii Rutiere Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării.
În raport cu aspectele expuse, locul săvârşirii contravenţiei nu este locul în care a fost oprit şi verificat în trafic angajatul societăţii, ci sediul societăţii petente situat în localitatea Şieu-Odorhei, jud. Bistriţa-Năsăud, aflat în raza de competenţă a Judecătoriei Bistriţa.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul Transportului Rutier în favoarea Judecătoriei Bistriţa.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - NN