EU funding reimbursement claim revived after rescission ruling quashed and remanded

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 18.11. 2015 la Curtea de Apel Târgu Mureş în Dosar nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională, obligarea pârâtului la achitarea sumei de 68.053,78 RON, menţionată în cererea de rambursare nr. x - Finală din 11.12.2014, aferentă Contractului de finanţare nr. x din 20.12.2013 încheiat între Ministerul pentru Societatea Informaţională, pe de o parte şi societatea reclamantă, pe de altă parte; cu obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, începând cu data de 11.12.2014 până la plata efectivă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 31 din 29 martie 2016 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a-II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Pentru Societatea Informaţională, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că, între Ministerul pentru Societatea Informaţională, în calitate de Organism Intermediar, în numele şi pentru Ministerul Economiei, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" pe de o parte şi S.C. A. S.R.L., în calitate de Beneficiar, pe de altă parte, s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x/20.12.2013 cod SMIS 47104, având ca obiect realizarea proiectului "Sistem pentru crearea, prelucrarea şi furnizarea unor informaţii geospaţiale pe web tip Business to Consumer".

Prin plângerea prealabilă cu nr. 273/18.11.2015 reclamanta S.C. A. S.R.L a solicitat Ministerului pentru Societatea Informaţională în temeiul contractului, achitarea sumei de 68.053,78 RON, menţionată în cererea de rambursare nr. x - Finală din 11.12.2014 însă nu a primit niciun răspuns.

Obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie obligarea pârâtului Ministerul pentru Societatea Informaţională la plata sumei de 68.053,78 RON, menţionată în Cererea de rambursare nr. x - Finală din 11.12.2014, aferentă Contractului de finanţare nr. x din 20.12.2013 încheiat între Ministerul pentru Societatea Informaţională, pe de o parte şi societatea reclamantă, pe de altă parte respectiv obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, începând cu data de 11.12.2014 până la plata efectivă.

Curtea constată că ne aflăm în prezenţa unui contract administrativ respectiv asimilat actului administrativ potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 şi că la art. 21 alin. (2) din contract părţile au stipulat posibilitatea rezilierii de drept a contractului fără altă formalitate sau punere sub întârziere.

În aceste condiţii, prin Notificarea nr. x/27.03.2015 privind rezilierea contractului, pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională, în temeiul art. 21 alin. (2) din contract a comunicat reclamantei S.C. A. S.R.L. rezilierea unilaterală de drept a Contractului de finanţare nr. x/20.12.2013, cod SMIS 47104, începând cu data expirării termenului de 30 de zile de comunicare.

În motivarea rezilierii, pârâtul a invocat nerespectarea obligaţiilor contractuale ce derivă din calitatea de beneficiar a reclamantei raportat la prevederile art. 21 alin. (2) lit. c) din Contractul de finanţare nr. x/20.12.2013 şi a arătat că în urma verificării tehnice s-a constatat că modulul de log-in la platforma B2C, aşa cum a fost ea descrisă în proiectul tehnic nu funcţionează, în consecinţă platforma B2C nu este funcţională.

Art. 21 alin. (3) din contract prevede că "Contractul se consideră reziliat, după punerea în întârziere cu minimum 30 de zile calendaristice înainte de expirarea termenului de la care contractul este considerat reziliat, prin-o notificare scrisă, fără nicio altă formalitate (...)".

Curtea observă că Notificarea privind rezilierea Contractului de finanţare nr. x/20.12.2013, cod SMIS 47104 a fost comunicată reclamantei în data de 07.04.2015 astfel, că rezilierea de plin drept reglementată de părţi prin art. 21 alin. (2) şi (3) din contractul de finanţare nr. x/20.12.2013 a operat la data de 08.05.2015, adică la expirarea termenului de 30 de la data primirii notificării de către reclamanta S.C. A. S.R.L., nefiind necesară intervenţia instanţei de judecată pentru a se dispune aplicarea sancţiunii rezilierii.

Această modalitate de încetare a contractului constituie o sancţiune dispusă de către administraţia publică în temeiul clauzelor contractuale împotriva cocontractantului său, vinovat de neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale ţinând cont şi de principiul proporţionalităţii, consacrat în practica C.E.J.

Acesta presupune ca, în cadrul aprecierii constrângerilor legate de diferite măsuri posibile, să se examineze dacă obiectivele urmărite de măsura reţinută sunt de natură să justifice consecinţe economice negative, chiar considerabile, pentru anumiţi operatori (cauza C 58/08 The Queen, la cererea V. Ltd şa).

Împotriva hotărârii de reziliere unilaterală a contractului administrativ, particularul cocontractant se poate adresa instanţei de contencios administrativ.

Curtea constată că Notificarea de reziliere a Contractului de finanţare nr. x/20.12.2013 nu a fost desfiinţată şi nici nu face obiectul prezentei cauze verificarea legalităţii hotărârii de reziliere unilaterală a contractului iar acţiunea în pretenţii deduse judecăţii în această cauză a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.11.2015 adică ulterior rezilierii contractului.

Aşadar, în lumina clauzelor contractuale şi a principiului de drept menţionate mai înainte, Curtea reţine că prin rezilierea contractului, reclamanta a pierdut în întregime dreptul la finanţarea rambursabilă aferentă Contractului de finanţare nr. x/20.12.2013 şi pe cale de consecinţă, cererea reclamantei de obligare a pârâtului la achitarea sumei de 68.053,78 RON, menţionată în Cererea de rambursare nr. x - Finală din 11.12.2014, aferentă Contractului de finanţare nr. x din 20.12.2013 încheiat între Ministerul pentru Societatea Informaţională este neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 31 din 29 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a-II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond, iar în urma rejudecării cauzei admiterea acţiunii, şi drept consecinţă obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 68,053.78 RON, menţionată în Cererea de rambursare nr. x - Finală din 11.12.2014, aferentă Contractului de finanţare nr. x din 20.12.2013 încheiat între Ministerul pentru Societatea Informaţională, pe de o parte şi recurentă, pe de altă parte, plus la dobânzi legale, începând cu data de 11.12.2014 până la plata efectivă.

În ce priveşte motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ.: "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, arată că respingerea acţiunii s-a pronunţat nu în baza admiterii unei excepţii de inadmisibilitate sau de orice altă natură, ci pe fondul cauzei, în sensul că s-a constatat că prin rezilierea contractului, reclamanta a pierdut în întregime dreptul la finanţarea rambursabilă aferentă Contractului de finanţare nr. x/20.12.2013.

La pagina a 6-a din considerentele hotărârii pronunţate se arată că "(...) notificarea privind rezilierea Contractului de finanţare nr. x/20.12.2013, cod SMIS 47104 a fost comunicată reclamantei în data de 07.04.2015 astfel că rezilierea de plin drept reglementată de părţi prin art. 21 alin. (2) şi (3) din Contractul de finanţare nr. x/20.12.2013 a operat la data de 08.05.2015, adică la expirarea termenului de 30 de la data primirii notificării de către reclamanta S.C. A. S.R.L., nefiind necesară intervenţia instanţei de judecată pentru a se dispune aplicarea sancţiunii rezilierii.

Apoi, la pagina a 7-a se arată că "(...) Notificarea de reziliere a Contractului de finanţare nr. x/20.11.2013 nu a fost desfiinţată şi nici nu face obiectul prezentei cauze verificarea legalităţii hotărârii de reziliere unilaterală a contractului iar acţiunea în pretenţii deduse judecăţii în această cauză a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.11.2015, adică ulterior rezilierii contractului."

Referitor la aceste două constatări, instanţa de fond s-a raportat la Notificarea de reziliere ca fiind un act administrativ unilateral ce trebuia atacat separat prin acţiunea de contencios administrativ, anterior producerii efectelor, deci datei de 08.05.2015.

Înainte de sesizarea instanţei de contencios administrativ, faţă de Notificarea de reziliere a Contratului de finanţare menţionată mai sus, recurenta reclamantă a depus o contestaţie la pârâtă, nr. 16961 din 08.04.2015, prin care a arătat obiecţiunile sale cu privire la netemeinicia actului de reziliere, lucru neobservat de instanţa de fond şi ignorat de pârâta-intimată.

Dacă ne raportăm la această contestaţie, ce poate fi calificată inclusiv ca o plângere prealabilă, atunci se poate observa ca rezilierea de plin drept din 08.05.2015 nu a avut loc, fiindcă era contestată.

În aceste condiţii, deşi se menţionează la alin. (4) de la pagina a 7-a din hotărârea instanţei de fond că "împotriva hotărârii de reziliere a contractului administrativ, particularul cocontractant se poate adresa instanţei de contencios administrativ", instanţa a omis să constate că anterior expirării celor 6 luni de la data răspunsului primit la contestaţia reclamantei (19.05.2015), aceasta a înaintat acţiunea de contencios administrativ, deci în data de 18.11.2015

Menţionează că pârâta-intimată nu invocase nici tardivitatea acţiunii şi nici inadmisibilitatea acesteia, astfel că nici instanţa nu putea să invoce, indirect aceste două excepţii care oricum nu au fost puse în discuţia părţilor.

Cu privire la cel de al doilea motiv de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., raportat la art. 1550, 1552, 1554 şi 1556 din noul C. civ., în cauză nu s-a depus nici cerere reconvenţională pentru rezoluţiunea contractului, şi nici excepţia de neexecutare a contractului nu fusese invocată potrivit art. 1556 din C. civ.

Singurul text de drept material invocat de instanţa de fond se referă la art. 1270 alin. (1) din noul C. civ., fără a se ţine seama de modul cum operează rezilierea contractelor în noua reglementare.

Consideră că nici principiul proporţionalităţi, consacrat în practica C.E.J., menţionat la pagina a 6-a, ultimul alineat, nu poate fi reţinut, obligaţiile contractuale fiind îndeplinite în proporţie de 100%.

Nici respingerea cererii în probaţiune nu a fost întemeiată, şi nici transparentă, în condiţiile în care nu s-a mai trecut la analizarea îndeplinirii angajamentelor contractuale, fiindcă la aceasta se referea pertinenţa şi concludenta efectuării unei expertize informatice-topometrice.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Comunicaţiilor şi Pentru Societatea Informaţională a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând conţinutul Sentinţei civile nr. 31/29.03.2016 apreciază că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurentă, nu este incident în cauza, din moment ce judecătorul a arătat în cuprinsul hotărârii atacate motivele de fapt şi de drept care au fundamentat soluţia pronunţată, neconstatându-se elemente de contradictorialitate între aceste motive.

În privinţa motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la art. 1550, 1552, 1554 şi 1556 C. civ., recurentul critică lipsa enumerării unor articole de drept material prin Sentinţa nr. 31 din data de 29 martie 2016 pronunţată de către instanţa de fond, respectiv, art. 1550, 1552, 1554 şi 1556, articole consacrate de C. civ. în materia rezoluţiunii şi cea a rezilierii contractelor, considerând ca fiind insuficientă raportarea la un singur articol, art. 1270 C. civ.

În speţa de faţă, instanţa s-a raportat în expunerea motivelor de drept la acele dispoziţii ca fiind necesare cauzei, nefiind obligată la o enumerare a unor articole din moment ce a constatat în mod temeinic puterea executorie a obligaţiilor contractuale dintr-un contract administrativ ce a fost reziliat unilateral raportat la art. 7 alin. (18), art. 21 alin. (2) şi (3) din Contractul de finanţare nr. x/20.12.2013.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Pentru exercitarea controlului de legalitate, modalitatea cercetării fondului este un element esenţial întrucât situaţia de fapt corect determinată constituie fundamentul aplicării dispoziţiilor legale şi presupune luarea în examinare a tuturor elementelor care ar putea duce la stabilirea situaţiei de fapt, pornind de la raporturile juridice ce au existat între părţile din proces.

Astfel, în cazul în care instanţa nu a lămurit pe deplin situaţia de fapt a cauzei, considerentele hotărârii făcând imposibilă examinarea legalităţii soluţiei pronunţate, devine incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În speţă, starea de fapt dedusă judecăţii vizează următoarele:

Între părţi s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x/20.12.2013 cod SMIS 47104, având ca obiect realizarea proiectului "Sistem pentru crearea, prelucrarea şi furnizarea unor informaţii geospaţiale pe web tip Business to Consumer".

Prin Notificarea nr. x/27.03.2015, pârâtul Ministerul pentru Societatea Informaţională, în temeiul art. 21 alin. (2) din contract, a comunicat reclamantei S.C. A. S.R.L. rezilierea unilaterală de drept a Contractului de finanţare nr. x/20.12.2013, cod SMIS 47104, începând cu data expirării termenului de 30 de zile de comunicare.

Prin plângerea prealabilă având nr. 273/18.11.2015 reclamanta S.C. A. S.R.L a solicitat Ministerului pentru Societatea Informaţională, în temeiul contractului, achitarea sumei de 68.053,78 RON, menţionată în Cererea de rambursare nr. x - Finală din 11.12.2014, plata acestei sume fiind solicitată inclusiv prin acţiunea dedusă judecăţii.

Instanţa de fond a reţinut că cererea de plată nu poate fi primită în condiţiile în care reclamanta nu a contestat rezilierea contractului, astfel că reclamanta a pierdut în întregime dreptul la finanţarea rambursabilă aferentă acestuia, judecătorul raportându-se la Notificarea de reziliere ca fiind un act administrativ unilateral ce trebuia atacat separat prin acţiunea de contencios administrativ, anterior producerii efectelor, deci datei de 08.05.2015.

În cauză, faţă de Notificarea de reziliere a Contratului de finanţare menţionată mai sus, recurenta reclamantă a depus o contestaţie la pârâtă având nr. 16961 din 08.04.2015, prin care a criticat implicit şi rezilierea, aducând argumente cu privire la nelegalitatea acesteia.

Că este aşa o demonstrează inclusiv adresa Ministerului, cu nr. x/19.05.2015, înregistrată la reclamantă sub nr. x/20.05.2015, prin care i se răspunde acesteia din urmă la, contestaţia privind notificarea în vederea rezilierii contractului de finanţare.

În aceste condiţii, deşi se menţionează în hotărârea de fond că faptul necontestării rezilierii constituie un impediment în analizarea cererii de plată, instanţa a omis să constate că, anterior expirării celor 6 luni de la data răspunsului primit la contestaţia reclamantei (19.05.2015), aceasta a înaintat acţiunea de contencios administrativ - 18.11.2015.

Aşadar, se apreciază că recurenta reclamantă a adus argumente cu privire la nelegalitatea rezilierii, inclusiv prin cererea de chemare în judecată, neanalizate de către instanţa de fond. Faptul că, prin acţiune, reclamanta a solicitat în mod direct obligarea pârâtei-intimate la plata sumei de 68,053.78 RON, menţionată în cererea de rambursare, este o consecinţă a faptului că nu a acceptat rezilierea unilaterală a contractului administrativ, fiind prezentate pe larg în motivarea acţiunii motivele pentru care nu a fost de acord cu această sancţiune, fiind anexate la acţiune atât notificarea de reziliere, cât şi contestaţia formulată.

Pentru o analiză unitară a susţinerilor părţilor şi o stabilire corectă a stării de fapt, raportat inclusiv la cele reţinute de către instanţa de recurs, se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 496,497 C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi casată sentinţa şi se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. "A." SA împotriva Sentinţei nr. 31 din 29 martie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 23 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN