Clawback contribution upheld as notices validly based on reimbursement prices covering full distribution chain

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015, reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în temeiul art. 6 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, art. 8 alin. (1) şi art. 28 din Legea 554/2004, solicită instanţei:

- anularea adresei nr. x din 29 aprilie 2015, reprezentând datele comunicate aferente trimestrului I 2015;

- anularea adresei nr. x din 30 iulie 2015, reprezentând datele comunicate aferente trimestrului II 2015;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 878 din 16 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea reclamantelor A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări De Sănătate şi s-a dispus anularea adresei nr. x din 29 aprilie 2015 şi a adresei nr. x din 30 iulie 2015 emise de CNAS.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 878 din 16 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond.

Recurenta a criticat sentinţa prin prisma faptului că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.).

Se susţine că în mod greşit prima instanţă a stabilit că CNAS, în calitate de emitentă a Notificării contestate, nu a aplicat procentul "p" la valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie în conformitate cu O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ci a aplicat acest procent la valoarea de compensare/decontare a medicamentelor, care include adaosurile comerciale ale distribuitorilor angro şi ale farmaciilor.

După cum se poate observa, legiuitorul nu a stabilit că această contribuie trimestrială se aplică vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, ci consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

Or, consumul trimestrial de medicamente poate să difere de vânzările trimestriale ale Dapp-urilor, acest consum fiind cunoscut de către furnizorii de servicii medicale şi medicamente, care raportează consumul de medicamente către casele de asigurări de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru exemplificare, recurenta a invocat considerentele Deciziilor Curţii Constituţionale a României nr. 665/2014 şi nr. 789/2015, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii.

Raportat la cele reţinute în deciziile redate, recurenta apreciază eronate constatările instanţei de fond, potrivit cărora modul de calcul al contribuţiei trimestriale ar trebui să ţină seama de vânzările acesteia şi nu de valoarea de compensare a medicamentelor, având în vedere că, în viziunea reclamantei, însăşi Curtea Constituţională, prin motivarea sa, a considerat faptul că nu se impune reţinerea unei discriminări a DAPP ca subiect plătitor al contribuţiei trimestriale, raportat la distribuitorii angro şi farmacii, deoarece calculul contribuţiei trimestriale are în vedere vânzările acestuia, şi nu valoarea consumului de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

Cu privire la reţinerile instanţei de fond referitoare la nelegalitatea datelor comunicate de CNAS prin includerea TVA în consumul individual (baza de calcul a contribuţiei), precizează că potrivit legislaţiei naţionale, taxa clawback este o obligaţie fiscală alături de taxe şi impozite datorate conform prevederilor legale.

Legiuitorul a instituit prevederi exprese în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată pe deplin aplicabile şi în situaţia de faţă, astfel că reclamanta avea posibilitatea de a proceda la deducerea acesteia în condiţiile stabilite prin legislaţia fiscală naţională.

Mai precizează că reţinerile instanţei de fond referitoare la includerea TVA-ului în baza de calcul a contribuţiei trimestriale datorate în baza O.U.G. nr. 77/2011, sunt neîntemeiate, având în vedere că O.U.G. nr. 77/2011 prevede în mod expres că la calculul consumului total trimestrial de medicamente se iau în considerare preţul medicamentelor decontat din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

Prin urmare, obligaţia de stabilire a cuantumului taxei clawback (acţiune independentă şi anterioară faţă de aceea a calculării contribuţiei) cade în sarcina subiectului plătitor al acestei contribuţii, precum şi faptul că, în această etapă, deţinătorul de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor poate proceda la deducerea TVA-ului în conformitate cu prevederile legale.

Se mai arată că pentru trim. I şi II 2015 din bugetul FNUASS au fost decontate în totalitate farmaciilor de către casele de asigurări de sănătate contravaloarea medicamentelor eliberate de către acestea.

Reclamanta a încasat şi ea la rândul său valoarea acestor medicamente în urma plăţilor făcute de către farmacii şi nu a contestat prin nicio modalitate sumele încasate şi nici consumul. Prin urmare, atât timp cât reclamanta la momentul la care a încasat aceste sume nu a contestat în niciun mod consumul de medicamente, înseamnă că l-a acceptat, fiind în totalitate de acord cu acesta.

Se mai arată în recurs, că veniturile realizate ca urmare a aplicării contribuţiei trimestriale potrivit O.U.G. nr. 77/2011, respectiv pentru trimestrele I şi II 2015, constituie venituri la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi sunt folosite pentru medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală şi pentru servicii medicale, potrivit art. 7 din actul normativ mai sus menţionat.

Având în vedere că sumele plătite de deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor, deci inclusiv de reclamanta din prezenta cauză sunt folosite pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă (decontate în cadrul plăţii pentru serviciile medicale), în condiţiile neefectuării plăţii ar rezulta o pagubă pentru Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, ceea ce ar conduce la îngrădirea accesului la medicamente al asiguraţilor.

1.4. Apărările intimatelor:

Intimatele reclamante au formulat întâmpinare, solicitând pe această cale respingerea recursului, ca nefondat.

În ceea ce priveşte includerea adaosurilor comerciale în valoarea consumului de medicamente, intimata arată că CNAS a recunoscut expres prin răspunsurile la contestaţiile administrative depuse de intimatele-reclamante şi prin întâmpinarea formulată în cauză, faptul că valorile de consum de medicamente (datele comunicate prin actele administrative atacate în cauză) includ TVA şi adaosuri comerciale percepute pe lanţul de distribuţie - componente de preţ necunoscute nouă şi care fac imposibilă previzionarea activităţii.

Se susţine că aplicarea procentului "p" la valoarea adaosurilor comerciale (venituri care aparţin altor entităţi pe lanţul de distribuţie decât DAPP - respectiv distribuitorii angro şi farmaciilor) şi taxarea DAPP cu privire la aceste venituri reprezintă o măsură nelegitimă de impunere care încalcă în principal art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 care prevede că procentul "p" se aplică exclusiv asupra consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, astfel cu excluderea adaosurilor comerciale de distribuţie şi de farmacie dacă aceste venituri nu sunt realizate de către plătitorul contribuţiei fiscale, precum şi principiile fundamentale ale justei aşezări a sarcinilor fiscale (art. 56 din Constituţia României) şi neutralităţii fiscale (art. 3 C. fisc. al României - principiile fiscalităţii) împrejurare care echivalează cu o expropriere în lumina reglementărilor constituţionale şi ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

În îndeplinirea atribuţiilor stabilite de art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, CNAS avea obligaţia să comunice intimatelor-reclamante valori de consum de medicamente care să nu includă valori care să dezechilibreze sarcina fiscală. Prin urmare, susţinerile CNAS conform cărora nu poate transmite consumul individual către DAPP decât cu TVA, adaos comercial de distribuţie şi de farmacie (adică Ia preţul de decontare) sunt nelegale şi ne prejudiciază grav interesele, fiind puşi în situaţia de a plăti o Contribuţie într-un cuantum mult mai mare decât cel real datorat.

Mai mult, intimatele arată că nu a contestat oportunitatea sau justificarea acestei contribuţii trimestriale, prin urmare nu contestă obligaţia de plată, ci doar faptul că este vorba despre o greşită aplicarea a O.U.G. nr. 77/2011 de către CNAS, metoda de stabilire a consumului individual fiind obţinut printr-o măsură nelegitimă de impunere, respectiv, prin includerea TVA şi a adaosurilor comerciale în valoarea acestui consum de medicamente.

În ceea ce priveşte includerea TVA în valoarea consumului de medicamente, arată că CNAS are prerogativa comunicării consumului centralizat de medicamente corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate conform art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 dar şi obligaţia furnizării datelor corecte şi complete necesare calculului Contribuţiei.

CNAS susţine eronat că regimul aplicabil dreptului de deducere al TVA, conform C. fisc., este aplicabil sistemului clawback, omiţând următoarele aspecte de principiu din legislaţia fiscală cu privire Ia TVA:

Dreptul de deducere se aplică anumitor operaţiuni, respectiv, achiziţiilor de bunuri şi servicii, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, efectuate exclusiv de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România, definite de C. fisc.

Intimatele-reclamante nu sunt persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România, deci, în cazul nostru, nu se poate susţine punctul de vedere al CNAS conform căruia consumul individual de medicamente, aferent fiecărui DAPP, generează TVA deductibilă, acesta fiind determinat şi calculat raportat la vânzările altor entităţi participante Ia procesul de distribuţie şi reprezentând astfel TVA colectată iar nu deductibilă;

Valoarea TVA inclusă în valoarea consumul de medicamente reprezintă TVA colectată de entitatea care realizează operaţiuni impozabile din perspectiva TVA în România - respectiv entitatea care vinde efectiv în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România, iar nu TVA deductibilă.

Prin urmare, includerea TVA în valoarea consumului de medicamente este nelegală exclusiv în raport de determinarea bazei de impunere a contribuţiei şi de stabilire a cuantumului acesteia, nefiind vorba de analiza condiţiilor de deducere sau rambursare a acestei taxe, sau de o aplicare a regimului comun cu privire la mecanismul de aplicare şi a sistemului de impunere.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Un prim motiv de nelegalitate al sentinţei a constat în critica potrivit căreia prima instanţă a apreciat greşit că CNAS, în calitate de emitentă a Notificării contestate, nu a aplicat procentul "p" la valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie în conformitate cu O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ci a aplicat acest procent la valoarea de compensare/decontare a medicamentelor, care include adaosurile comerciale ale distribuitorilor angro şi ale farmaciilor.

În legătură cu acest aspect, se reţine că în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, forma în vigoare la data emiterii actelor administrative contestate:

"Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 4 alin. (3), pe baza informaţiilor furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Contribuţia trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8).".

Informaţiile furnizate de CNAS erau reglementate în art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 care avea următorul conţinut:

"Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. I, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate".

Totodată, conform art. 3 alin. (1) ce stabileşte modul de calcul al taxei:

"Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie".

Astfel, susţinerile intimatelor privind includerea adaosurilor comerciale ale distribuitorilor angro şi farmaciilor în valoarea consumului centralizat de medicamente, nu pot fi primite, întrucât sunt în contradicţie cu cele afirmate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 263/2013, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1,3 şi art. 3A1 alin. (1) - (5) teza întâi din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în sensul respingerii ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate invocată.

În acest sens, Curtea Constituţională a statuat că "această critică tinde spre modificarea şi completarea prevederilor legale existente, în sensul că plata contribuţiei clawback să cadă şi în sarcina altor agenţi economici din lanţul de distribuţie a medicamentelor. Or, potrivit dispoziţiilor Curţii, taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituţie, în virtutea cărora "impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege".

Mai mult, prin Decizia nr. 665/2014, publicată în M. Of. nr. 76/29.01.2015, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, Curtea Constituţională a statuat că "există două categorii de deţinători ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, şi anume, unii care sunt obligaţi la plata contribuţiei trimestriale şi alţii cărora nu le incumbă această obligaţie legală. Diferenţa dintre cele două categorii rezidă în faptul că suportarea contravalorii medicamentelor puse pe piaţă de prima categorie se realizează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Or, din această perspectivă, contribuţia trimestrială la care sunt obligaţi aceşti deţinători de autorizaţii de punere pe piaţă apare ca fiind instituită în considerarea faptului că aceştia beneficiază de un real avantaj, şi anume, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii medicamentelor având, aşadar o exclusivitate în a se "îndestula" din cele două fonduri."

Aşadar, teza susţinută de instanţa de fond, nu poate fi primită, fiind în contradicţie cu cele statuate de Curtea Constituţională, potrivit considerentelor redate mai sus.

Intimatele au susţinut că nu sunt aplicabile considerentele deciziilor Curţii Constituţionale, întrucât nu este vorba în cauză de neconstituţionalitatea O.U.G. nr. 77/2011, ci de greşita aplicare a dispoziţiilor acestui act normativ de către recurenta pârâtă.

Această abordare nu poate fi primită, în condiţiile în care recurenta a aplicat prevederile legale, aşa cum au fost edictate de legiuitor şi cum au fost interpretate în deciziile de mai sus.

Un alt argument de nelegalitate reţinut de prima instanţă şi criticat în prezentul recurs este cel referitor la faptul că recurenta pârâtă a determinat valoarea consumului, nu prin raportare la vânzările făcute de fiecare plătitor de contribuţie, ci prin raportare la valoarea de decontare (preţul final cu amănuntul), precum şi la includerea TVA în formula de calcul.

În legătură cu acest motiv de nelegalitate, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011 au obligaţia plăţii acestei taxe deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, respectiv producătorii şi importatorii de medicamente care au pus efectiv pe piaţă medicamentele şi obţin profit din vânzarea acestora.

Norma legală a art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportate, potrivit legii din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

Prin raportare la art. 1 şi art. 5 alin. (4) şi (7) din acelaşi act normativ, noţiunea de "consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie" se defineşte ca acel consum aferent vânzărilor portofoliului fiecărui deţinător de APP şi vizează consumul centralizat de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul MS înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, respectiv consumul raportat de farmacii, unităţile sanitare cu paturi şi centre de dializă care include, adaosuri comerciale şi TVA.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011: "Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţii legali ai acestora au obligaţia de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, o contribuţie trimestrială calculată conform prezentei ordonanţe de urgenţă, contribuţie care începând cu data de 30 septembrie 2011, s-a calculat conform art. 3 din O.U.G., respectiv:

(1) Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

(2) Procentul "p" se calculează astfel:

P = CTt - Bat/CTt x 100, unde:

CTt = consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii;

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, calculat prin împărţirea la 4 a bugetului anual aprobat iniţial prin legea bugetului de stat."

Se constată că potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, "CNAS transmite în format electronic persoanelor care au obligaţia plăţii acestei taxe, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate".

Se mai reţine că prin Decizia nr. 39/2013 Curtea Constituţională a statuat că este neconstituţională calcularea contribuţiei la o bază de impunere ce are în compunere o altă taxă, respectiv este neconstituţională includerea TVA în baza de impunere a contribuţiei clawback. Curtea Constituţională nu a stabilit că CNAS are obligaţia de a deduce TVA-ul din valoarea consumului individual, ci a apreciat doar că această contribuţie trimestrială nu poate fi calculată la valoarea consumului individual care să cuprindă TVA, iar potrivit art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, obligaţia de a calcula contribuţia îi revine deţinătorului de autorizaţie de punere pe piaţă, în speţa de faţă reclamantei, aceasta având obligaţia de a deduce TVA-ul înainte de a calcula contribuţia trimestrială.

Prin urmare, se observă că formula de calcul menţionată în notificările contestate, respectă în totalitate atât prevederile legale ale art. art. 7 din O.G. nr. 17/2012 cât şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013, având în vedere că CTt şi BAt, componente de calcul ale contribuţiei, nu includ TVA.

Mai mult, dispoziţiile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 69/2014, menţionează în mod expres faptul că stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei trimestriale se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, după deducerea TVA-ului de către aceştia, din valoarea aferentă consumului trimestrial de medicamente transmis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Astfel, obligaţia de deducere a TVA îi revine intimatei reclamante şi nicidecum CNAS.

Nu în ultimul rând, este evident că legiuitorul a instituit prevederi exprese în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată pe deplin aplicabile şi în situaţia de faţă, astfel că intimatele reclamante aveau posibilitatea de a proceda la deducerea acesteia în condiţiile stabilite prin legislaţia fiscală naţională.

Aşadar, reţinerile instanţei de fond referitoare la includerea TVA-ului în baza de calcul a contribuţiei trimestriale datorate în baza O.U.G. nr. 77/2011, sunt neîntemeiate, având în vedere că O.U.G. nr. 77/2011 prevede în mod expres că la calculul consumului total trimestrial de medicamente se iau în considerare preţul medicamentelor decontat din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

Aprecierile intimatelor în sensul că regimul aplicabil dreptului de deducere al TVA, conform C. fisc., nu este aplicabil sistemului clawback, nu pot fi primite, raportat la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

În prezent actualele prevederi ce reglementează contribuţia clawback stabilesc că aceasta se calculează asupra valorii consumului suportat din bugetul FNUASS şi MS, întrucât pe de o parte cei 2 indicatori CTt şi Bat nu conţin TVA, iar pe de altă parte din consumul comunicat de CNAS, subiecţii plătitori sunt înştiinţaţi că valoarea de consum propriu comunicată de CNAS conţine TVA pe care aceştia îl pot deduce, conform O.U.G. nr. 69/2014 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea unor acte normative.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că prezentul recurs este fondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea 544/2004 şi disp. art. 497 C. proc. civ., va dispune admiterea acestuia, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei civile nr. 878 din 16 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în tot sentinţa atacată şi, în rejudecare, respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 mai 2019.

Procesat de GGC - CT