Passive procedural capacity of Municipality vs. City Council in subsidy disputes and contractual validity of late-payment interest clauses.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal reclamanta Regia Autonomă de Transport Public Iaşi, prin administrator special şi sub supravegherea administratorului judiciar a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Iaşi şi Consiliul Local al Municipiului Iaşi, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 2.677.241,68 RON, cu titlu de dobânzi legale calculate până la 31 decembrie 2015 şi datorate pentru neplata la termen a sumelor reprezentând subvenţii (pentru susţinerea parţială a costurilor de transport public de persoane pentru unele categorii de persoane şi pentru acoperirea diferenţei dintre costurile înregistrate de operatorul de transport şi sumele efectiv încasate), calculate conform Dispoziţiei obligatorii a ANAF - DGRFP Iaşi nr. 20073 din 29 octombrie 2013 (13412 din 15 noiembrie 2013), precum şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata către reclamantă a dobânzilor legale datorate începând de la 1 ianuarie 2016 şi până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 11 din 23 ianuarie 2017, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului municipiul Iaşi.

A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâţii municipiul Iaşi şi Consiliul Local al mun. Iaşi.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport Public Iaşi, societate în insolvenţă, prin administrator special A., sub supravegherea administratorului judiciar B. S.P.R.L. - Filiala Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii municipiul Iaşi şi Consiliul Local al Mun. Iaşi.

A obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 1.777.039,95 RON, cu titlu de dobândă legală, datorată în baza dispoziţiilor art. 15.2 din contractul nr. x din 30 iunie 2005 încheiat între reclamantă şi Consiliul Local al mun. Iaşi, calculată pentru neplata la termen a sumelor reprezentând subvenţii aferente anilor 2011 - 2015, dobândă calculată până la data de 31 decembrie 2015.

A respins ca fiind prescris dreptul material la acţiune cererea reclamantei vizând suma de 14.072,37 RON, solicitată cu titlu de dobândă pentru subvenţiile de achitat pentru anul 2013, scadente până la 13 iunie 2013 inclusiv.

A respins ca neîntemeiate pretenţiile reclamantei vizând suma de 886.129,36 RON, cu titlu de dobândă.

A obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamantă a dobânzii legale, datorată în baza dispoziţiilor art. 15.2 din contractul nr. x din 30 iunie 2005, dobândă ce va fi calculată de la data de 1 ianuarie 2016 şi până la plata efectivă pentru următoarele sume: 1.784.009 RON datorată cu titlu de subvenţii pentru anul 2011, respectiv 12.019.874 RON datorată cu titlu de subvenţii pentru anul 2012.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 11 din 23 ianuarie 2017 au declarat recurs reclamanta Regia Autonomă de Transport Public Iaşi prin lichidator judiciar B. SPRL - Filiala Iaşi şi pârâţii Municipiul Iaşi - prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Iaşi.

Toate recursurile au fost întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II.Analiza cererilor de recurs

1. Motivele de fapt şi drept relevante

Recursul reclamantei vizează admiterea în integralitate a acţiunii sale, respectiv şi pentru suma de 886.129,36 RON faţă de care s-au respins ca neîntemeiate pretenţiile, şi pentru suma de 14.072,37 RON faţă de care, prin admiterea excepţiei dreptului material la acţiune, s-a respins acţiunea.

Recursul comun al pârâtelor Municipiul Iaşi - prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Iaşi vizează în principal greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Iaşi iar pe fond respingerea acţiunii întrucât subvenţia ce face obiectul analizei în prezenta cauză nu este purtătoare de dobânzi.

Analizând cu prioritate excepţia peremptorie a lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Iaşi, faptul că respectivul contract de concesiune a fost încheiat între Consiliul Local Iaşi şi reclamantă nu este definitoriu, nu doar din oscilaţiile autorităţii locale cu drept de a contracta în numele unităţii administrative, ci şi din însăşi susţinerile recurentelor din cererea de recurs de unde rezultă că întregul contract s-a derulat prin intermediul UAT Iaşi.

Faptul că sumele se prevăd în bugetele locale aprobate de deliberativ nu schimbă în niciun mod realitatea de plătitor a sumelor de către ceea ce generic este numita Primăria Consiliului Local neavând un aparat propriu de specialitate nici în domeniul economic.

Cât priveşte critica conform căreia subvenţia nu este purtătoare de dobânzi, prevederile contractuale cu referire la dispoziţiile art. 15.1 şi 13.2 prevăd obligaţia de plată a penalităţilor pentru neplata în termen a plăţilor.

De altfel, aceste date au fost precizate în mod expres în Anexa nr. 6 la contractul de concesiune.

Faptul că într-o modalitate eliptică prin recurs se critică respingerea apărării de fond a excepţiei nulităţii absolute a contractului de concesiune nu poate extinde analize decât la ceea ce a fost supus verificării de către instanţa de fond.

De altfel, a invoca o nulitate absolută fără nicio motivare a unui contract executat pe fondul său, reprezintă doar o apărare formală.

Cât priveşte Anexa 6 la contract motivele de nulitate, extinse în prezentul recurs la întregul contract, pornise de la constatări ale Curţii de Conturi, care însă faţă de constatările sale, cum de altfel a relevat şi instanţa de fond, nu se pot constitui într-o cauză de nulitate.

De altfel, contractul s-a încheiat în baza unui act administrativ normativ - Hotărârea Consiliului Local Iaşi nr. 201/2004, care nu a fost anulat pentru a se putea anula şi actul subsecvent, astfel că excepţia nulităţii nu este dată cu atât mai mult cu cât cea care se referă la contractul de concesiune în ansamblu.

Pe fondul cauzei, respectiv raportat la obligaţiile de plată a unor sume anume, criticile sunt doar cele invocate de reclamant.

În ceea ce priveşte suma de 14.072,37 RON faţă de care s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, critica din recurs s-a subsumat opiniei precum că această excepţie poate fi invocată în contencios administrativ doar de către pârât mai mult pretinzând faptul că termenul prevăzut de art. 4 din Legea nr. 554/2004 curge de la data concilierii dintre părţi.

Însă, din chiar cuprinsul întâmpinării pârâţilor depusă la prima instanţă, aspect menţionat şi în sentinţă, rezultă că excepţia a fost invocată de către Municipiul Iaşi şi consiliul Local Iaşi.

În rest, reclamanta-recurentă încercă să facă un mix între termenul de prescripţie de 3 ani aplicabil, şi cel prevăzut art. 11 din Legea nr. 554/2004, însă obiectul cererii ce face obiectul prezentei nu se încadrează în prevederile textului normativ menţionat.

Cât priveşte suma de 886.129,36 RON pentru care s-a respins acţiunea de reclamantei, reclamanţii nu şi-au motivat în concret criticile reiterând cererea de a le fi acordată suma pretinsă prin cererea de chemare în judecată, fără a reliefa în ce a constat eroarea de calcul.

De altfel, şi pârâta prin întâmpinare face referire la o altă sumă reprezentând dobânda legală, astfel cum au calculat-o aceştia.

În concluzie, în raport de analiza de mai sus, hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele expuse de părţi acestea nu se încadrează în prevederile limitativ ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanta Regia Autonomă de Transport Public Iaşi prin lichidator judiciar B. SPRL - Filiala Iaşi şi pârâţii Municipiul Iaşi - prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Iaşi împotriva Sentinţei civile nr. 11 din 23 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2019.

Procesat de GGC - MM