Regulator's fine for missing reports upheld; annulment bid rejected.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea Deciziei nr. 296 din 5 februarie 2016 emisă de pârâtă privind plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva Deciziei ASF nr. 2461 din 8 octombrie 2015, a Deciziei ASF nr. 2461 din 8 octombrie 2015 şi a tuturor actelor premergătoare acesteia: în principal, desfiinţarea sancţiunii amenzii în cuantum de 5.000 RON aplicată petentului A. în calitate de administrator unic al B. S.A. şi, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a avertismentului, obligarea ASF la restituirea către petentul A. a tuturor sumelor de bani reţinute de către autorităţile statului în contul amenzii de 5.000 RON, la data prezentei cereri cuantumul total al sumei reţinute fiind de 1.188 RON, obligarea ASF la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cerere.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 4058 din 14 decembrie 2016, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. - administrator al S.C. B. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 4058 din 14 decembrie 2016 a declarat recurs reclamantul A. - administrator al S.C. B. S.A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II.Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Pe fond critica din recurs a vizat o pretinsă soluţionare a cauzei pe criterii de oportunitate şi nu de legalitate, iar, pe ceea ce a denumit calea de excepţie, faptul că deşi partea a invocat prevederile Legii nr. 31/1990 privind retragerea acţionarilor într-o societate pe acţiuni, instanţa de fond a apreciat că prevederile acestui act nu sunt aplicabile în speţă.

Pe fondul cauzei este a se reţine cum de altfel recunoaşte şi recurentul că conform Deciziei nr. 2461/2015, sancţiunea a fost aplicată pentru că Societatea nu a dat curs solicitărilor de a întocmi rapoartele curente conform Regulamentului nr. 17/2014 şi nu a respectat prevederile art. 6 coroborate cu art. 8 din regulament.

Împotriva Deciziei nr. 2461/2015 a fost formulată plângere, solicitându-se revocarea deciziei motivat de situaţia financiară a Societăţii, de demersurile efectuate de administratorul unic al acesteia în scopul rezolvării situaţiei şi de prevederile Legii Societăţii privind sursele din care poate fi plătit preţul acţiunilor răscumpărate (respectiv profit distribuibil sau rezerve).

Prin Decizia nr. 296/2016, ASF a respins plângerea motivat de:

- Nerespectarea art. 6 coroborat cu art. 8 din Regulamentul nr. 17/2014 (pag. 5, antepenultimul paragraf din decizie);

- Nerespectarea de către administratorul unic a obligaţiei de a informa acţionarii cu privire la situaţia reală a societăţii şi posibilitatea de a onora sau nu eventuale cereri de retragere cu ocazia luării HAGA de retragere de Ia tranzacţionare, pentru ca acţionarii să poată să decidă în cunoştinţă de cauză (pag. 5, ultimul paragraf din decizie);

- Inaplicabilitatea prevederilor art. 1031 alin. (1) lit. d) din Legea 31/1990 (pag. 6 din decizie).

În realitate potrivit prevederilor art. 4. alin. (1) lit. c) din Legea nr. 151/2014, acţionarii au dreptul de a se retrage din societate în condiţiile prevăzute de Legea nr. 151/2014.

Urmare a depunerii cererii de retragere din societate formulată de dl C., emitentul nu a publicat/transmis rapoartele curente prevăzute de art. 8 din Regulamentul ASF nr. 17/2014 cu privire la înregistrarea primei cereri de retragere, iniţierea demersurilor la Oficiului Registrului Comerţului pentru desemnarea unui expert autorizat independent etc. justificând nepublicarea prin lipsa resurselor financiare necesare răscumpărării acţiunilor.

Astfel, S.C. B. S.A. BUCUREŞTI, prin administratorul A., nu a respectat prevederile art. 6 coroborate cu prevederile art. 8 din Regulamentul nr. 17/2014, ca urmare a depunerii unei cereri de retragere din societate.

Din informaţiile obţinute de la D. S.A., la consolidarea din data de 27 noiembrie 2015, dl. C. avea un număr de 198 acţiuni, pentru care emitentul S.C. B. S.A. Bucureşti nu a făcut raport de evaluare. Precizăm că acţiunile S.C. B. S.A. Bucureşti nu au fost tranzacţionate în ultimii 3 ani, iar un raport de evaluare era absolut necesar pentru a stabili valoarea la care trebuiau răscumpărate acţiunile.

Referitor la afirmaţia recurentului-reclamant conform căreia doar acţionarul ce a depus cererea de retragere poate emite eventuale pretenţii/acţiuni în legătură cu nesoluţionarea, menţionăm faptul că ASF supraveghează respectarea prevederilor legale vizând piaţa de capital, inclusiv la respectarea de către emitenţi a drepturilor acţionarilor (inclusiv dreptul de retragere aşa cum este prevăzut în art. 7 din Legea nr. 151/2014 şi art. 134 din Legea nr. 31/1990). împrejurarea că acţionarii au la îndemână şi alte mijloace procedurale pentru apărarea drepturilor lor patrimoniale în relaţia cu emitentul, nu înlătură posibilitatea ASF de a aplica sancţiuni contravenţionale ori de câte ori sunt întrunite condiţiile pentru atragerea răspunderii administratorilor sau altor persoane.

În ceea ce priveşte, afirmaţia recurentului-reclamant referitoare la faptul că hotărârea de a nu face demersuri în vederea admiterii la tranzacţionare pe o piaţă reglementată/sistem alternativ de tranzacţionare a acţiunilor societăţii în cadrul AGEA B. S.A din data de 27 martie 2015 a fost luată "având în vedere situaţia economico-financiară trecută, prezentă cât şi previziunile pentru viitorul societăţii", Consiliul de Administraţie al societăţii avea obligaţia de a informa acţionarii cu privire la situaţia reală a societăţii şi de a le comunica dacă societatea are capacitatea de a onora eventualele cereri de retragere, hotărârea de retragere de la tranzacţionare urmând a fi adoptată ţinând cont şi de aceste aspecte.

De asemenea referitor la faptul că recurentul-reclamant a invocat faptul că nu a stat în pasivitate ci a întreprins acţiuni şi eforturi privind identificarea de resurse financiare pentru rezolvarea situaţiei, menţionăm faptul că acesta a fost sancţionat deoarece nu a întreprins măsurile prevăzute de Regulamentul nr. 17/2014 (nedepunerea cererii de numire a expertului pentru stabilirea preţului acţiunilor, nedepunerea rapoartelor curente, etc).

Astfel sancţiunea nu s-a referit la negăsirea de către recurentul-reclamant a unei soluţii pentru obţinerea fondurilor necesare demarării şi îndeplinirii procedurii de retragere sau a găsirii unui răspuns pentru cererea de retragere, ci exact pentru neîndeplinirea procedurilor şi a obligaţiilor impuse de legislaţia pieţei de capital.

Este de menţionat şi aceea că în realitate, argumentele de oportunitate se regăsesc în recurs însă în sens contrar celor pretinse, recurentul invocând faptul că, chiar dacă se putea reţine culpa sa în neiniţierea operaţiunilor aferente retragerii, fapta lui nu ar fi trebuit sancţionată, întrucât raportat la situaţia de fapt era imposibil pentru acţionarul care a cerut retragerea să-şi primească eventualele drepturi băneşti.

Or, toate aceste chestiuni nu pot aboli obligaţia prevăzută de art. 8 din Regulamentul nr. 12/2014.

În ceea ce priveşte excepţia invocată, faţă de interpretarea recurentului-reclamant cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 1031 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990R în cazul retragerii acţionarilor în baza Legii nr. 151/2014.

Referirea din cuprinsul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 151/2015 la retragerea din societate "în condiţiile art. 134 din Legea nr. 31/1990" vizează cerinţele prevăzute la alin. (3) - (5) referitoare la documentaţia aferentă acestei operaţiuni, la modul de evaluare al preţului de răscumpărare al acţiunilor şi la suportarea costurilor acestei evaluări, neexistând Ia nivelul Legii nr. 151/2014 trimiteri exprese care să conducă la concluzia că restricţiile prevăzute la art. 1031 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 se aplică şi acţiunilor dobândite de societate în condiţiile exercitării de către acţionari a dreptului de retragere.

O interpretare contrară cu privire la aplicabilitatea acestei norme ar deschide calea unor posibile abuzuri din partea conducerii societăţilor care au obligaţia de a acorda acţionarilor dreptul de retragere în condiţiile Legii nr. 151/2014, aceştia putând invoca lipsa resurselor financiare necesare realizării operaţiunii prevalându-se de restricţiile prevăzute de art. 1031 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990.

În toate situaţiile de răscumpărare a propriilor acţiuni care atrag aplicabilitatea art. 1031 alin. (1) lit. d), respectiv cele prevăzute de art. 1031 alin. (1) lit. a) şi art. 134 alin. (1) lit. a) - d) din Legea nr. 31/1990 presupun existenţa unei hotărâri a adunării generale extraordinare a acţionarilor.

Legea nr. 151/2014 prevede printre situaţiile în care se naşte dreptul de retragere al acţionarilor şi cazuri în care nu există hotărâri ale adunării generale la care să poată fi raportat dreptul de retragere, respectiv cazurile în care adunarea generală a acţionarilor nu se desfăşoară din cauza neîndeplinirii condiţiilor legale de cvorum, nu adoptă nicio hotărâre prin neîndeplinirea condiţiilor legale de majoritate sau nu se desfăşoară în termenul de stabilit prin lege.

Este evident că şi pentru aceste cazuri, în care voinţa acţionarilor exprimată în cadrul statutar dedicat unor astfel de decizii nu s-a putut manifesta, dreptul de retragere al acţionarilor nu poate fi condiţionat de limitările impuse prin prevederile art. 1031 din Legea societăţilor comerciale.

În concluzie în raport de argumentele invocate, hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate acesta nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. - administrator al S.C. B. S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 4058 din 14 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2019.

Procesat de GGC - MM