Clawback contribution restitution barred by mandatory fiscal recovery procedure under O.G. 92/2003 despite annulment of assessment acts

Asupra cauzei de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti cu nr. x/2014 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în temeiul art. 1, art. 8 şi art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, anularea următoarelor acte administrative individuale emise de CNAS:

- comunicarea transmisă de CNAS prin e-mailul din data de 31 ianuarie 2014 ora 1:39 p.m.;

- adresa CNAS nr. x din 31 ianuarie 2014 emisă de către CNAS şi primită de S.C. A. S.R.L. la data de 31 ianuarie 2014; şi

- adresa x din 6 martie 2014 (astfel cum aceasta a fost comunicată de CNAS la data de 10 martie 2014 care conţine răspunsul CNAS la contestaţia formulată împotriva adreselor menţionate.

Prin aceeaşi cerere a solicitat reclamanta, obligarea pârâtelor la restituirea/rambursarea sumelor plătite de împreună cu dobânda legală aferentă şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe, la data de 23 noiembrie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat lămurirea şi completarea sentinţei civile nr. 1724 din 16 iunie 2015 în sensul indicării în mod expres în dispozitivul hotărârii a soluţiilor de admitere (însoţite de motivarea instanţei în cuprinsul hotărârii) a capetelor de cerere privind:

- obligarea pârâtelor la restituirea/rambursare a sumelor plătite de reclamantă (în baza actelor a căror anulare s-a solicitat şi s-a dispus de către instanţă, respectiv cele plătite cu titlu de contribuţie clawback pentru trimestrul IV anul 2013), împreună cu dobânda legală aferentă acestor sume;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată privind soluţionarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2./2014 ce s-a aflat pe rolul Curţii de apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal;

- îndreptarea erorii prin omisiune din dispozitivul Sentinţei civile nr. 1724 din 16 iunie 2015 în sensul indicării cuantumului cheltuielilor de judecată la care sunt obligate pârâtele; şi

- îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul Sentinţei civile nr. 1724 din 16 iunie 2015 în sensul înlocuirii sintagmei eronate "cu sediul ales la cab. av. B. S.C.A." cu sintagma corectă "cu sediul ales la B. S.C.A."

2. Hotărârile primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 1724 din 16 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Asigurări De Sănătate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a dispus anularea adreselor CNAS nr. x din 31 ianuarie 2014 şi y din 6 martie 2014 şi comunicarea transmisă prin e-mail în data de 31 ianuarie 2014.

Prin sentinţa nr. 102 din 19 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a dispus completarea dispozitivului Sentinţei civile nr. 172 din 16 mai 2015 în sensul că:

- dispune restituirea sumelor plătite de reclamanta în temeiul actelor administrative contestate împreună cu dobânda legala aferentă, calculată de la data plătii la data restituirii efective;

- obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli de judecată; şi

- dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinţei civile nr. 1724 din 16 iunie 2015 în sensul că se va menţiona " cu sediul ales la B. SCA".

3. Căile de atac exercitate în cauză

3.1 Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declarat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 1724 din 16 iunie 2015 şi a încheierii cu caracter interlocutoriu din 27 ianuarie 2015 prin care instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A apreciat că sentinţa recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

În dezvoltarea motivelor de recurs, a învederat că a fost chemată în judecată în mod eronat în raport de prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, în condiţiile în care acest text de lege se referă doar la administrarea creanţelor de către A.N.A.F.

În cauză, are calitate procesuală pasivă C.N.A.S., ca şi emitentă a actelor contestate, actele atacate nefiind emise de A.N.A.F.

În consecinţă, a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii în sensul respingerii acţiunii faţă de A.N.A.F. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Aceeaşi pârâtă a declarat recurs şi împotriva Sentinţei civile nr. 102/2016, solicitând admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

De asemenea, a arătat că instanţa de fond nici nu a indicat pârâta care este obligată la restituirea sumelor plătite şi a dobânzii legale aferente, şi nici pârâta care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

3.2. Reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva Sentinţei nr. 1724 din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Recurenta-reclamantă a solicitat casarea parţială a sentinţei recurate, în sensul obligării pârâtelor şi la restituirea/rambursarea sumelor plătite de recurentă, împreună cu dobânda legală, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată, cu menţinerea restului dispoziţiilor sentinţei, pentru motive încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

3.3. Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs împotriva Sentinţei nr. 1724 din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal întemeiat, în drept, pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Aceeaşi pârâtă a declarat recurs şi împotriva Sentinţei nr. 102/2016, arătând că admiterea capătului principal de cerere privind anularea actelor contestate nu conduce în mod automat la obligaţia pârâtelor de a restitui sumele achitate, având în vedere că aspectele dezlegate pe capătul principal de cerere vizează numai legalitatea notificărilor contestate nu şi calitatea reclamantei de plătitor al contribuţiei clawback.

Invocă recurenta dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. f) din O.G. nr. 92/2003 potrivit cărora restituirea sumelor stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente se poate face la cererea debitorului iar sumele stabilite se vor restitui numai după efectuarea compensării, în situaţia în care debitorul înregistrează obligaţii fiscale restante.

Critică recurenta şi obligaţia stabilită în sarcina sa de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 de RON.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la recursurile formulate de pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei-pârâte A.N.A.F., a învederat că sunt incidente în speţă prevederile O.U.G. nr. 77/2011, A.N.A.F. având atribuţii în ceea ce priveşte contribuţia clawback.

Cu privire la recursurile declarate împotriva Sentinţei nr. 102/2016, a susţinut că recursul declarat de ANAF este lovit de nulitate, nefiind motivat iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

În ceea ce priveşte recursul declarat de C.N.A.S., a solicitat respingerea ca nefondat, apreciind că instanţa de fond, în mod legal, a dispus restituirea sumei plătite cu titlu de contribuţie clawback aferentă trimestrului IV 2013, ca efect al anulării notificărilor.

5. Aspecte prealabile

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu s-a menţionat că recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei nr. 1724 din 16 iunie 2015 este tardiv formulat.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului, apărările recurentei-pârâte au fost în sensul că recursul a fost declarat în termenul legal, dovada fiind confirmarea transmiterii acestuia prin fax, la data de 23 aprilie 2015.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea şi sentinţa recurate, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

6.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 102 din 19 ianuarie 2016 Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (...) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Instanţa constată că, motivele de nelegalitate despre care face vorbire dispoziţia legală anterior menţionată se referă, în primul rând, la indicarea considerentelor pentru care partea apreciază că hotărârea recurată este nelegală, lipsa acestora atrăgând sancţiunea nulităţii.

Sub aspectul temeiului de drept procesual, se reţine că partea are obligaţia de a indica, în cuprinsul cererii de recurs, motivele de nelegalitate pe care le apreciază că sunt incidente însă este suficientă indicarea considerentelor pentru care hotărârea recurată este apreciată a fi nelegală, încadrarea în drept a acestora, într-unul dintre motivele de la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. putând fi făcută chiar de către instanţa de control judiciar din oficiu.

În speţă, se constată că în cuprinsul cererii de recurs recurenta- pârâtă a indicat anumite aspecte care pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitor la pronunţarea hotărârii cu aplicarea greşită a normelor de drept material astfel că instanţa de control judiciar poate trece la analiza incidenţei acestora.

Faţă de cele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii în baza prev. art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

6.2. Cu privire la recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinţei nr. 1724 din 16 iunie 2015, se constată că este nefondat.

Criticile formulate prin intermediul recursului constau în faptul că prima instanţă nu a dispus obligarea pârâtelor la restituirea/rambursarea sumelor achitate cu titlu de contribuţie clawback aferentă trimestrului IV/2013, împreună cu dobânda legală aferentă şi la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte constată că, prin Sentinţa nr. 102 din 19 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a dispus completarea dispozitivului Sentinţei civile nr. 172 din 16 mai 2015 în sensul că: a dispus restituirea sumelor plătite de reclamanta în temeiul actelor administrative contestate împreună cu dobânda legală aferentă, calculată de la data plătii la data restituirii efective; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Faţă de această situaţie, recurenta a precizat că îşi susţine recursul doar în ceea ce priveşte acordarea în integralitate, a cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, art. 451 alin. (1) C. proc. civ. dispune în sensul că:

"(1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului".

Potrivit prevederilor art. 452 C. proc. civ. "Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

La dosarul de fond se află depusă chitanţa nr. x din 5 septembrie 2014 prin care se atestă plata taxei de timbru în cuantum de 200 RON, nefiind depuse dovezi cu privire la onorariul de avocat, în condiţiile prevăzute de art. 452 C. proc. civ. astfel că nu se vor reţine ca fiind întemeiate criticile recurentei-reclamante.

În consecinţă, se va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinţei nr. 1724 din 16 iunie 2015 ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

6.3. Recursul formulat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei nr. 1724 din 16 iunie 2015 este tardiv formulat.

Înalta Curte reţine că art. 485 C. proc. civ. prevede:"(1) Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 468 alin. (2) - (4), precum şi cele ale art. 469 se aplică în mod corespunzător".

Or, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Termenul de depunere a recursului se calculează potrivit prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. astfel că, raportat la data comunicării hotărârii nr. 1724 din 16 iunie 2015 către intimata-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (6 noiembrie 2015), termenul de 15 zile pentru declararea cererii de recurs s-a împlinit la data de 23 noiembrie 2015.

În cauza de faţă, se constată că recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs împotriva Sentinţei nr. 1724 din 16 iunie 2015 la data de 24 noiembrie 2015.

Recurenta-pârâtă a făcut dovada că a transmis cererea de recurs prin intermediul fax-ului, la data de 23 noiembrie 2015, însă aceasta a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la ora 17:46.

Potrivit prev. art. 182 alin. (2) C. proc. civ., dacă este vorba despre un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal.

Doar trimiterea actului de procedură în condiţiile art. 183 C. proc. civ. (scrisoare recomandată la oficiul poştal, serviciu de curierat rapid sau un serviciu specializat de comunicare) este considerat a fi făcut în termen.

Potrivit art. 88 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, în forma în vigoare la data de depunerii recursului, "(1) Programul de lucru al instanţelor este de 8 ore zilnic, timp de 5 zile pe săptămână; programul începe de regulă la ora 8:00 şi se încheie la ora 16:00".

Prin urmare, la momentul la care cererea de recurs în cauză fusese transmisă prin fax (data de 23 noiembrie 2015, ora 17:46, programul de lucru al instanţei se încheiase.

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017 a fost publicată Decizia nr. 34/2017 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale privind dezlegarea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., în sensul de a se stabili dacă acţiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotită a fi făcută în termen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea şi, în consecinţă, a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen."

Potrivit prevederilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.

Faţă de cele arătate în precedent, se va respinge recursul formulat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei nr. 1724 din 16 iunie 2015 ca tardiv formulat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

6.4. Recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva încheierii din data de 27 ianuarie 2015 şi a Sentinţei nr. 1724 din 16 iunie 2015 este nefondat.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27 ianuarie 2015, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, constatând calitatea de titular al raportului dedus judecăţii al acestei pârâte cu privire la capătul al doilea de cerere din acţiunea introductivă.

Verificând conţinutul cererii de chemare în judecată, se constată că al doilea capăt de cerere constă în solicitarea de obligare a pârâtelor la restituirea/rambursarea sumelor plătite de reclamantă împreună cu dobânda legală aferentă şi la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din O.U.G. nr. 77/2011: "(1) Pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, şi pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, vândute anterior intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, contribuţia datorată potrivit art. 3631 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi se plăteşte conform reglementărilor legale în vigoare la data vânzării acestora.

(2) Începând cu data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, procedurile de administrare a creanţelor reprezentând contribuţiile prevăzute la alin. (1) vor fi continuate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care se subrogă în drepturile şi obligaţiile Ministerului Sănătăţii - Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în calitate de creditor bugetar, pe care le succedă de drept în această calitate. Administrarea creanţelor reprezentând contribuţiile prevăzute la alin. (1) se îndeplineşte potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

În consecinţă, procedura de administrare a creanţelor include şi aspecte post-plata, cum ar fi compensări sau restituirea sumelor încasate nelegal, respectiv în baza unui titlu executoriu desfiinţat, astfel încât se impune ca hotărârea pronunţată în cauză să-i fie opozabilă şi Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru situaţia anulării notificărilor şi solicitării ulterioare de restituire a sumelor deja plătite Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, de către reclamantă.

Într-adevăr, recurenta ANAF nu este emitenta actelor anulate însă prima instanţă a indicat fără niciun echivoc, în considerentele încheierii de şedinţă recurate, faptul că se reţine calitatea procesuală pasivă a acestei pârâte doar în ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere astfel că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate.

În consecinţă, se va respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva încheierii din data de 27 ianuarie 2015 şi a Sentinţei nr. 1724 din 16 iunie 2015 ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

6.5. Recursurile declarate de pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei civile nr. 102 din 19 ianuarie 2016 sunt întemeiate.

În primul rând, se observă faptul că dispozitivul Sentinţei nr. 102/2016 este ambiguu, nefiind indicat care este pârâta ce urmează a restitui sumele achitate de reclamantă în temeiul actelor administrative contestate şi dobânda legală aferentă şi nici care este pârâta ce urmează a achita cheltuielile de judecată, argumentele avansate de recurenta-pârâtă ANAF fiind întemeiate din acest punct de vedere.

De asemenea, prima instanţă nu a indicat niciun temei de drept pe care s-a întemeiat soluţia admiterii celui de-al doilea capăt de cerere privind restituirea sumelor, în condiţiile în care există reglementată o procedură specială de restituire, prevăzută de O.G. nr. 92/2003, act normativ ce cuprinde norme cu caracter special faţă normele generale ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Potrivit prevederilor art. 9 alin. (10) din O.U.G. nr. 77/2010, "Procedura de restituire a sumelor achitate în contul prevăzut la alin. (8) se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului sănătăţii".

Prin Ordinul M.F.P. nr. 1899 din 22 decembrie 2004 s-a aprobat Procedura de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal, la punctul 2 menţionându-se că " Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii şi înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competenţa de administrare a creanţelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent".

Este evident faptul că intimata-reclamantă are obligaţia de a urma procedura descrisă în O.G. nr. 92/2003 pentru restituirea sumelor achitate şi a dobânzii legale aferente, prima instanţă pronunţând o hotărâre eronată din acest punct de vedere, substituindu-se nepermis în atribuţiile organelor fiscale, în condiţiile în care taxa clawback trebuie achitată trimestrial, potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011.

Faţă de considerentele expuse, în baza disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) rap. la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se vor admite recursurile declarate de pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei civile nr. 102 din 19 ianuarie 2016.

Se va casa în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, se va respinge cererea privind restituirea sumelor plătite în baza actelor administrative anulate, cu dobânda legală, ca neîntemeiată.

Potrivit art. 453 C. proc. civ., ca parte căzută în pretenţii, se va obliga pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă, aferente taxei de timbru în limita datorată pentru capătul de cerere privind anularea celor două notificări, neputându-se reduce cuantumul acestor cheltuieli care nu constau în onorariu de avocat, astfel că nu se vor reţine ca fiind întemeiate criticile recurentei-pârâte asupra cuantumului cheltuielilor de judecată.

Se va menţine dispoziţia referitoare la îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinţei nr. 1724 din 16 iunie 2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 102 din 19 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1724 din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinţei nr. 1724 din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva încheierii din data de 27 ianuarie 2015 şi a Sentinţei nr. 1724 din 16 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursurile declarate de pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei civile nr. 102 din 19 ianuarie 2016 a aceleiaşi instanţe.

Casează în parte sentinţa recurată şi în rejudecare respinge cererea privind restituirea sumelor plătite în baza actelor administrative anulate, cu dobânda legală, ca neîntemeiată.

Obligă pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.

Menţine dispoziţia referitoare la îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinţei nr. 1724 din 16 iunie 2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2019.

Procesat de GGC - MM