Suspended sentence upheld; revocation rejected for unpaid damages due to proven impossibility.

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 21 din 24 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Iaşi şi, în temeiul art. 96 alin. (2) C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată condamnatei A. prin Sentinţa penală nr. 250 din 23 decembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 192/A din 27 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi s-a dispus executarea acesteia.

S-a luat act că persoana condamnată a fost reprezentată de apărător ales, iar, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că, prin sesizarea Biroului de Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Iaşi, înregistrată sub nr. x/2018, s-a solicitat a se aprecia asupra revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată condamnatei A. prin Sentinţa penală nr. 250 din 23 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 192/A din 27 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În acest sens, s-a arătat că, prin sentinţa penală menţionată, aşa cum a fost modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 192/A din 27 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

Conform art. 93 C. pen., s-a impus condamnatei ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Conform art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., s-a impus condamnatei să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

Totodată, condamnata a fost obligată să presteze, pe parcursul termenului de supraveghere, o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., au fost desemnate Primăria Municipiului Braşov şi Inspectoratul Şcolar al Judeţului Braşov ca entităţi din comunitate dintre care consilierul de probaţiune să decidă locul de executare a activităţii neremunerate impuse inculpatei.

Conform art. 93 alin. (5) C. pen., a fost obligată condamnata să îndeplinească obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

În baza art. 14 C. proc. pen. raporta la art. 346 C. proc. pen., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. B. S.A., prin persoana acţionarilor minoritari.

A fost obligat inculpatul C. în solidar cu inculpata A. să achite părţii civile S.C. B. S.A., prin lichidator, sumele de 1.939.790.000 ROL şi 3.990.160.000 ROL, actualizate conform ratei inflaţiei.

A fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor C., D., A. şi E. dispusă în faza de urmărire penală până la concurenţa sumei stabilite drept prejudiciu în urma reactualizării sumelor de bani acordate părţii civile.

În baza art. 191 şi 192 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. să achite suma de 2.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sentinţa penală nr. 250 din 23 decembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi a rămas definitivă la data de 27 mai 2015, durata termenului de supraveghere fiind 27 mai 2015 - 26 mai 2018.

La data de 05 aprilie 2018, Serviciul de Probaţiune Braşov a sesizat judecătorul delegat cu solicitarea de a se dispune asupra revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate condamnatei A. faţă de neîndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

Prin referatul anexat, s-a susţinut că persoana condamnată trebuie să îndeplinească integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, data expirării termenului de supraveghere fiind 26 mai 2018.

În ceea ce priveşte plata daunelor materiale către partea civilă S.C. B. S.A., s-a arătat că A. nu a achitat, până la momentul formulării sesizării, suma la care a fost obligată, motivând că era convinsă că nu trebuie să plătească din moment ce nu ea a beneficiat de pe urma prejudiciului creat, ci inculpatul C.

S-a mai arătat că atitudinea condamnatei faţă de procesul de supraveghere a fost de conformare la prevederile hotărârii de condamnare, întrucât doreşte să evite o pedeapsă privativă de libertate, însă fără a manifesta preocupare pentru achitarea obligaţiilor civile. Conform declaraţiei sale, această atitudine a fost determinată de o eroare, întrucât ar fi înţeles de la apărătorul său că sumele de bani s-au prescris, fiind vorba de fapte petrecute în anii 2000 - 2004, precum şi de faptul că lichidatorul S.C. B. S.A. nu a notificat-o, în scris, despre acest lucru şi nici nu a primit vreo somaţie din partea unui executor judecătoresc. Condamnata a precizat că, în măsura posibilităţilor, este de acord să achite obligaţiile civile, dacă instanţa va dispune acest lucru.

Analizând actele dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa de fond a constatat că sesizarea este întemeiată şi, în consecinţă, a dispus admiterea acesteia.

În acest sens, făcând trimitere la natura instituţiei suspendării executării pedepsei şi la scopul instituirii acestei măsuri, care constă în autoreeducarea persoanei condamnate, cu sprijinul societăţii, prin adoptarea unui comportament corespunzător pe durata termenului de încercare, instanţa de fond a arătat că o componentă a acestui comportament o reprezintă şi atitudinea persoanei supravegheate faţă de acoperirea prejudiciului material produs prin fapta ilicită imputată. Astfel, având în vedere importanţa principiului răspunderii civile pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, legiuitorul a prevăzut, în art. 96 alin. (2) C. pen., că dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

Prin urmare, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere reprezintă sancţiunea încălcării de către condamnat a cerinţei de a respecta măsuri de supraveghere şi de a executa obligaţii sau a cerinţei generale de a nu săvârşi o nouă infracţiune pe durata termenului de supraveghere - condiţii a căror îndeplinire confirmă că pedeapsa poate fi considerată executată şi a căror încălcare indică faptul că pedeapsa trebuie executată prin privare de libertate.

Instanţa de fond a reţinut că, în cauză, inculpata A. a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 250 din 23 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 192/A din 27 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la pedeapsa închisorii de 3 ani cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, fiind, totodată, obligată, în solidar cu inculpatul C., să achite părţii civile S.C. B. S.A., prin lichidator, sumele de 1.939.790.000 ROL şi 3.990.160.000 ROL, actualizate conform ratei inflaţiei.

De asemenea, s-a reţinut că, din raportul de evaluare din 04 aprilie 2018 întocmit de Serviciul de Probaţiune Braşov, rezultă că A. realizează un venit net lunar de 3350 RON din salariu, că aceasta a absolvit şcoala postliceală, Facultatea de psihologie şi sociologie, a urmat un curs de contabilitate primară şi unul de operator computer şi lucrează de 12 ani ca funcţionar administrativ la S.C. F. S.R.L. În raportul de evaluare s-au evidenţiat desfăşurarea unei activităţi lucrative stabile, susţinerea reciprocă a membrilor familiei, situaţia materială bună, stabilitatea locativă, preocuparea pentru realizarea personală.

Deopotrivă, s-a arătat că, potrivit adeverinţei din 04 mai 2018 eliberată de G. S.R.L., A. este angajată la această firmă, începând cu 13 iunie 2006, în funcţia de funcţionar administrativ contabilitate cu contract de muncă pe durată nedeterminată, cu funcţia de bază şi cu un venit net de 3332 RON.

S-a mai arătat că punerea în executare a hotărârii judecătoreşti de condamnare a avut loc la data de 27 iulie 2015, când s-a desfăşurat prima întrevedere cu persoana supravegheată, prilej cu care acesteia i s-au adus la cunoştinţă, prin întocmirea, explicarea şi înmânarea unui proces-verbal, măsurile şi obligaţiile stabilite de către instanţă în sarcina sa, iar termenul de supraveghere de 3 ani stabilit pentru condamnată expiră la 26 mai 2018.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa de fond a apreciat că, în raport cu veniturile condamnatei, efectuarea cu regularitate a unor plăţi pe durata termenului de supraveghere ar fi putut demonstra disponibilitatea acesteia de a-şi îndeplini obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză. S-a arătat că nu pot fi primite susţinerile condamnatei în sensul că s-a aflat în eroare în ceea ce priveşte obligaţia de plată, în condiţiile în care, cu ocazia punerii în executare a hotărârii judecătoreşti, consilierul de probaţiune i-a adus la cunoştinţă măsurile şi obligaţiile stabilite de instanţă, iar absenţa unor notificări sau somaţii din partea S.C. B. S.A. nu poate avea semnificaţia unei modificări a acestor obligaţii. În plus, s-a subliniat că afecţiunile medicale ori creditele bancare pentru nevoi personale pentru care persoana condamnată a cerut refinanţarea nu se pot constitui în motive de sustragere de la obligaţia respectării dispoziţiilor civile din cuprinsul hotărârii de condamnare. Pe de altă parte, împrejurarea că în tabelul definitiv rectificat al obligaţiilor debitorului S.C. B. S.A. numitul C., care a fost obligat în solidar cu A. la plata prejudiciului, figurează cu o creanţă admisă în cuantum de 13.137 RON, nu poate conduce la concluzia certă că în privinţa sumei datorate de cei doi părţii civile a operat compensarea, în lipsa unor dovezi care să ateste fără echivoc că obligaţia de plată a condamnaţilor a fost stinsă în acest mod.

În consecinţă, instanţa de fond a reţinut neexecutarea culpabilă de către A. a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, astfel că a admis sesizarea, a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 250 din 23 decembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 192/A din 27 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi a dispus executarea acesteia.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat contestaţie condamnata A., arătând, în esenţă, că nu datorează despăgubiri civile S.C. B. S.A., întrucât prin hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei pentru complicitatea la infracţiunea de abuz în serviciu, singura faptă în legătură cu care societatea s-a constituit parte civilă, condiţii în care instanţa trebuia să lase nesoluţionată latura civilă.

Deopotrivă, făcând trimitere la veniturile sale din ultimii trei ani (272.000 RON), la starea sa de sănătate şi la cea a membrilor familiei, contestatoarea a arătat că nu dispune de mijloacele financiare necesare pentru a achita prejudiciul despre care se pretinde că l-ar datora, respectiv suma de 592.000 RON, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 96 alin. (2) C. pen.

În plus, a precizat că pe parcursul termenului de supraveghere a achitat cheltuielile judiciare la care a fost obligată către stat, acestea fiind eşalonate de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în raport cu veniturile obţinute.

A mai arătat că nu se poate reţine reaua sa credinţă în neachitarea obligaţiilor civile, atâta timp cât în hotărârea de condamnare a fost obligată să plătească aceste despăgubiri în solidar cu inculpatul C., iar instanţa nu a determinat cu certitudine care este cuantumul prejudiciului provocat de fiecare dintre participanţi. De asemenea, a menţionat că a contractat un credit în sumă de 45.838 RON, consemnând la H. la dispoziţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie suma de 46.000 RON, partea pe care ar putea să o achite, aspect ce rezultă din Recipisa nr. x/1 depusă în original la dosar.

Examinând contestaţia formulată de condamnata A., prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, reglementând cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, art. 96 C. pen. stabileşte că aceasta intervine când pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege (alin. (1), dar şi dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, afară de cazul în care persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească (alin. (2).

Aşadar, pentru a se dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi, în consecinţă, executarea efectivă a pedepsei aplicată, instanţa sesizată cu o astfel de solicitare trebuie să stabilească dacă persoana supravegheată, pe parcursul termenului de încercare, nu şi-a îndeplinit cu rea-credinţă obligaţiile impuse în sarcina sa.

Analizând, în acest context, actele dosarului, Înalta Curte constată că, prin Sentinţa penală nr. 250 din 23 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. x/2009, printre altele, s-a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia pe un termen de supraveghere de 3 ani şi 10 luni, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu. Inculpata a fost obligată, în solidar cu inculpatul C., să achite părţii civile S.C. B. S.A., prin lichidator, sumele de 1.939.790.000 ROL şi 3.990.160.000 ROL, actualizate conform ratei inflaţiei.

Această hotărâre a fost modificată şi a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 192/A din 27 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, printre altele, prin care au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi inculpata A., aceasta fiind condamnată la pedeapsa închisorii de 3 ani cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor şi încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu. Totodată, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate în ceea ce o priveşte pe inculpata A. care nu sunt contrare deciziei.

Or, prin decizia pronunţată în apel de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu, fără ca instanţa să lase nesoluţionată acţiunea civilă, astfel cum prevedeau dispoziţiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen., în forma în vigoare la acel moment, ori să se pronunţe în vreun fel asupra acestei chestiuni. Ca urmare, de vreme ce în respectiva hotărâre nu se regăseşte o dispoziţie expresă în legătură cu soluţionarea acţiunii civile, această împrejurare a fost de natură să creeze o ambiguitate cu privire la existenţa obligaţiei de plată a sumei de bani reţinută cu titlu de prejudiciu, cu atât mai mult cu cât, prin dispozitiv, au fost menţinute celelalte dispoziţii care nu sunt contrare deciziei, fără a se preciza dacă între acestea se include şi cea privind obligarea inculpatei, în solidar cu inculpatul C., la plata către partea civilă S.C. B. S.A. a despăgubirilor civile, argumentele apărării sub acest aspect fiind întemeiate.

Pe de altă parte, din examinarea înscrisurilor de la dosar, Înalta Curte, contrar celor reţinute de prima instanţă, constată că, în cauză, nu se poate stabili reaua credinţă a condamnatei A. în neexecutarea obligaţiilor civile, având în vedere atât cele mai sus expuse, în sensul incertitudinii cu privire la existenţa respectivei dispoziţii a instanţei de apel, cât şi atitudinea adoptată de aceasta pe parcursul termenului de încercare, interval în care, aşa cum rezultă din raportul de evaluare a persoanei supravegheate, contestatoarea a respectat măsurile de supraveghere şi obligaţiile impuse prin hotărârea judecătorească, cu excepţia celor privind achitarea pretinsului prejudiciu către partea civilă. De altfel, persoana supravegheată a achitat cheltuielile judiciare către stat la care a fost obligată, manifestând, astfel, interes în respectarea tuturor obligaţiilor instituite în sarcina sa.

Deopotrivă, Înalta Curte constată că veniturile însumate ale condamnatei în ultimii trei ani (aproximativ 272.000 RON), astfel cum rezultă din adeverinţele de venit aferente anilor 2015 - 2018, apar insuficiente pentru acoperirea prejudiciului cauzat părţii civile (592.000 euro) prin activitatea infracţională ce a format obiectul dosarului în care a fost cercetată împreună cu alţi inculpaţi şi la a cărei acoperire a fost obligată, de prima instanţă, în solidar cu inculpatul C., ţinându-se seama, sub acest aspect şi de circumstanţele personale ale contestatoarei, în sensul că atât aceasta, cât şi membrii familiei sale (fiul şi părinţii săi) suferă de mai multe afecţiuni grave care necesită tratament medical şi/sau intervenţii chirurgicale, împrejurare care determină reducerea veniturilor familiei.

În aceste condiţii, observând şi disponibilitatea manifestată de contestatoare în ceea ce priveşte acoperirea prejudiciului cauzat S.C. B. S.A., aspect ce rezultă din recipisa de consemnare la H. la dispoziţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a sumei de 46.000 RON, depusă în original la dosar, obţinută în baza unui credit contractat la (...), se constată că, în cauză, nu s-a dovedit reaua-credinţă a acesteia, fiind incidente dispoziţiile art. 96 alin. (2) teza a II-a C. pen., respectiv condamnata a demonstrat că s-a aflat în imposibilitate de a îndeplini obligaţiile civile.

Având în vedere motivele anterior expuse, întrucât în cauză nu se poate stabili reaua credinţă a contestatoarei în neîndeplinirea obligaţiilor civile, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestaţia formulată de condamnata A. împotriva Sentinţei penale nr. 21 din 24 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pe care o va desfiinţa şi, rejudecând, va respinge sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Iaşi.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, în sumă de 40 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de condamnata A. împotriva Sentinţei penale nr. 21 din 24 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

Respinge sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Iaşi.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, în sumă de 40 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN